Hram sub semnul mărturisirii copiilor

Mănăstirea Sihastru din comuna Ploscuţeni, judeţul Vrancea, îşi prăznuieşte hramul astăzi, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. La sărbătoare sunt aşteptaţi, pe lângă credincioşii locali, şi numeroşi pelerini veniţi din alte zone ale ţării. Cu această ocazie, Sf. Liturghie va fi oficiată de Înalt Preasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, înconjurat de un bogat sobor de preoţi şi diaconi. Frumuseţea evenimentului va fi sporită şi de o expoziţie de icoane, realizată de copiii din parohiile Rugineşti şi Adjud.

Anul acesta, de hram, Mănăstirea Sihastru se va bucura de un număr mai mare de pelerini decât în anii trecuţi. Aici vor veni să se roage, să participe la Sf. Liturghie, să fie în comuniune cu Dumnezeu, bine-credincioşii vrânceni şi buzoieni, pe lângă cei de an şi an, în urma unor pelerinaje organizate de diverse parohii. "Acest fapt reprezintă o iniţiativă a Înalt Preasfinţitului Părinte Epifanie, care a dat binecuvântarea unor preoţi parohi să organizeze astfel de deplasări pentru a fi cunoscute valorile spirituale ale mănăstirilor vrâncene şi buzoiene şi, în acelaşi timp, pentru întărirea duhovnicească a credinţei în aceste oaze de rugăciune, care sunt mănăstirile. De asemenea, la Sihastru vor fi prezenţi şi copiii ce participă la programul catehetic "Hristos împărtăşit copiilor", din diverse parohii, care, la momentul rânduit al Sf. Liturghii, vor rosti Simbolul de credinţă, dorindu-se şi prin aceasta a fi marcat Anul Crezului ortodox", ne-a declarat părintele Adrian Ionescu, consilier mass-media în cadrul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei.

Legende despre originea mănăstirii

Biserica schitului a fost ridicată între anii 1882 şi 1891, dar, iniţial, în acest loc a existat un schit de lemn, a cărui monografie e dificil de realizat, din cauza lipsei de documente şi izvoare istorice. După opinia unor autori, biserica de lemn a fost ctitorită de hatmanul Şendrea, cumnatul lui Ştefan cel Mare, pe la anul 1474, în timp ce alţii susţin că un anume hatman Sandu Şendrea, împreună cu soţia sa, Sanda, în anul 1748, ridică pe locul actualei mănăstiri un modest schit pustnicesc din lemn. Există şi partizani ai ambelor variante. Despre acest lăcaş de lemn circulă o legendă care poate fi plauzibilă, care spune că ar fi fost un prinos de recunoştinţă al lui Sandu Şendrea faţă de călugărul sihastru Sebastian, de unde vine şi numele mănăstirii, care se îndeletnicea, pe lângă viaţa duhovnicească, şi cu strânsul plantelor medicinale ce serveau tămăduirii. Ctitorul, rănit la un picior într-o luptă cu tătarii, a fost vindecat repede prin tratamentul sihastrului. La întrebarea celui vindecat cum să-l răsplătească, monahul i-a răspuns să facă o biserică unde călugării să mulţumească lui Dumnezeu zi şi noapte. Aşa a luat naştere Schitul Sihastru. Hatmanul Şendrea a construit un mic lăcaş din lemn, având hramul "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie", şi câteva chilii, iar monahul Sebastian a fost hirotonit preot şi numit egumen al schitului. Cărţile necesare pentru oficierea slujbelor, candelele din biserică, precum şi multe icoane au fost donate de hatmanul Vasile Razu, proprietarul unei mari moşii ce se învecina cu lăcaşul.

A scăpat de opresiunea regimului comunist

Mănăstirea Sihastru a dus o viaţă normală, cu împliniri duhovniceşti, până în anul 1836, când urmaşii ctitorului şi-au disputat-o în mod abuziv, exploatând până şi veniturile liturgice. Din 1960, acest lăcaş a intrat sub jurisdicţia Episcopiei Buzăului şi Vrancei, în prezent arhiepiscopie, până atunci aparţinând Episcopiei Romanului. În anul 1955, Sihastru devine aşezământ monahal de călugăriţe, statut pe care îl are şi astăzi. De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit mai multe modificări. Astfel, după cutremurele din 1940 şi 1977, turla lăcaşului a fost înlocuită. În perioada 1982-1983, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Epifanie, s-a lărgit pronaosul cu pridvorul, intrarea făcându-se prin partea sudică, s-a construit veşmântăria, s-a realizat pictura interioară în frescă, autor fiind meşterul Grigore Popescu, s-a realizat o catapeteasmă nouă din stejar, iar biserica a fost acoperită cu tablă zincată. În 1955, au fost aduse la Sihastru şapte călugăriţe din Mănăstirea Buciumeni, din judeţul Galaţi, iar monahia Tecla Popa a fost numită stareţă. Acest lăcaş de cult nu a fost desfiinţat de regimul comunist, el ţinând aprinsă flacăra ortodoxiei şi a spiritualităţii creştine în această parte de ţară în toată perioada de opresiune asupra Bisericii. Începând cu 1976, aşezământul monahal are şi un muzeu, unde se pot admira icoane pictate pe tablă, lemn şi sticlă, cele mai multe provenind de la vechea catapeteasmă a bisericii, cărţi bisericeşti tipărite în chirilică, precum şi alte obiecte de cult.

Sărbătoare cu porţile deschise

Despre organizarea hramului ne-a spus câteva cuvinte maica stareţă Magdalena-Maria Anghelinei: "Anul acesta, praznicul Mănăstirii Sihastru, care se află sub patronajul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, este deosebit faţă de anul trecut, deoarece avem marea bucurie să-l avem în mijlocul nostru pe Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Epifanie, care va oficia Sfânta Liturghie. De asemenea, biserica noastră are porţile larg deschise pentru toţi credincioşii care vor să ni se alăture la această sfântă sărbătoare. Pentru acest eveniment ne-am pregătit atât din punct de vedere spiritual, prin cufundarea în rugăciune către Bunul Dumnezeu, cât şi material, pregătind tradiţionala masă de hram. Frumuseţea evenimentului va fi sporită şi printr-o expoziţie de icoane, realizată de copiii din parohiile Rugineşti şi Adjud, icoanele vădind felul prin care copiii ştiu să dea glas sentimentului lor religios, aşezându-l în normele iconografiei bizantine. De această expoziţie se ocupă părintele Ion Ciobotă, protoiereul de Adjud".

Un nou paraclis din 1997

În anii 1996-1997, aici s-a construit un paraclis, având hramul "Adormirea Maicii Domnului", care a fost împodobit cu pictură de preotul Petre Braşoveanu din Buzău. Sihastru este un aşezământ monahal ce ar putea fi socotit între mănăstirile mari, atât pentru vasta sa întindere, formată din biserica mare, noul paraclis, chiliile şi celelalte acareturi, dar şi pentru personalul chinoviei, astăzi numărând patruzeci de călugăriţe şi surori. Lăcaşul de cult este condus din anul 2003, de maica stareţă Magdalena-Maria Anghelinei, licenţiată în Teologie, iar părinte duhovnic este arhim. Haralambie Herescu, din 1985. În apropierea mănăstirii se află Schitul Oancea, cu viaţă de obşte. Acest lăcaş de cult a fost întemeiat, în anul 1932, de Istrate Oancea şi are hramul Sfântul Ilie, fiind dependent, la vremea aceea, de Mănăstirea Sihastru. În anul 2007, schitul a devenit independent, cu personalitate juridică.