Coase de când se știe. La fel şi-o aminteşte și pe bunica ei. Practic, Anda Mănescu, absolventă a Academiei de Studii Economice din București, a crescut cu broderia ca un aspect firesc în familia ei. S-a format de mică pe lângă bunica sa, care îi dădea să coasă pe bucăți mici de pânză. Astfel, cusutul de ii a devenit pasiune. După 11 ani lucrați ca economist, a demisionat pentru un nou început în Breaza. De 15 ani, ia ieșită din mâna Andei este cea mai frumoasă recunoştinţă adusă comunității din care face parte.
Pasionată de ia de Breaza, locul în care s-a născut, Anda Mănescu a părăsit cariera de economist şi cosmopolitul Bucureşti pentru a se întoarce în locul copilăriei și formării sale. Și pentru că face ceea ce își dorește, ea a cunoscut atât mulțumirea sufletească, cât și succesul. Am aflat-o în atelierul său din Breaza, meșteșugind la o ie veche de peste 100 de ani, despre care ne-a spus că este bucuroasă că a reușit să o restaureze, astfel că, acum, persoana care i-a adus-o, din dorința de a-și păstra ia moștenită de la bunica, o poate îmbrăca.
În Breaza se desfăşoară o activitate intensă în realizarea manuală de ii, tradiție care în perioada comunistă a asigurat câteva mii de locuri de muncă pentru femeile din acest oraș, căci aici a funcţionat o cooperativă meșteșugărească care producea ii. După anii â90, cooperativa și-a încetat activitatea, iar meșteșugul acesta deosebit de prețios a fost păstrat în familie.
Coase de când se ştie
Anda Mănescu coase de când se știe, tot la fel şi-o aminteşte și pe bunica ei. Practic, ea a crescut cu broderia ca un aspect firesc în familia ei. De mic copil s-a format pe lângă bunica sa, care îi dădea să coase pe bucăți mici de pânză, astfel că realizarea de ii a devenit o pasiune. Anda a urmat Academia de Studii Economice din București, iar după 11 ani profesați în domeniu și-a dat demisia pentru a o lua de la capăt. Și-a amintit, atunci, că a avut dintotdeauna bucuria de a coase ii. Între timp, bunica ei a trecut la Domnul, dar moștenirea spirituală lăsată Andei a fost mai puternică decât timpurile, așa că a deschis lada bunicii din care a scos modele pe pânză şi a început să lucreze. „Bazele le-am avut, știam cum se croiește o ie, cum se pune modelul, cum se începe și alte detalii, pe care nu le-am uitat niciodată, deși le-am învățat când eram copil. De aceea totul a mers cursiv, iar experiența de la București în domeniul marketingului mi-a prins bine, în așa fel încât totul a mers ușor”.
Ia sau despre familie şi comunitate
Aşa se face că, de 15 ani, Anda se îndeletnicește manual cu acest nobil meșteșug - cusutul de ii. Cum termina o ie, o și punea la vânzare și, văzând că sunt căutate, „mi-am suflecat mânecile și am pornit la treabă”. Nu a simțit greul începutului, pentru că în inima ei ardeau pasiunea și dragostea pentru acest meșteșug și pentru frumusețea așezată fir cu fir pe o pânză albă, care, ulterior, urma să devină o ie de Breaza. Când porți în adâncul tău o moștenire atât de prețioasă, nu este greu să o exprimi, cu migală, în pânză și culoare. Iar produsul muncii ei vorbește nu doar despre ea, despre sufletul și cunoștințele ei, ci mai ales despre bunica ei, despre familia ei și comunitatea din Breaza. Toate acestea au contribuit la formarea ei. „Acele modele vechi moștenite de la bunica le facem în continuare. Și sunt mândră că am reușit să le vând și în străinătate, făcând astfel cunoscute aceste modele autentice din zona Breaza.”
Model păstrat ca în trecut
Un rol important în formarea Andei Mănescu l-a avut și profesorul de istorie şi etnografie, Vasile Focșeneanu, de la Liceul „Aurel Vlaicu” din Breaza. De la el a învățat istoricul broderiei și al modelelor: îAm ținut ca modelul și repartiția lui să le realizez exact cum au fost și să nu le denaturez”. Drumul parcurs de-a lungul timpului în această activitate a fost cu suișuri și coborâșuri. În prezent, Anda a reușit să își formeze o echipă extraordinară cu care lucrează împreună ii, un ajutor semnificativ venind, de asemenea, și de la părinții ei.
Pe lângă coaserea manuală de ii, în atelierul ei se și recondiționează ii vechi. „Din păcate, iile vechi nu mai sunt apreciate, deși ele au o valoare specială și o poveste în spate. De aceea am decis să și recondiționez ii. Dacă pânza nu mai este bună, iau modelul și îl pun pe o pânză nouă și astfel iile devin bune de purtat. Am primit în atelier niște ii vechi atât de degradate, încât păreau niște cârpe și am reușit nu doar să le fac purtabile, ci chiar ii strălucitoare - o splendoare”, spune ea. Pentru o clipă, ochii Andei s-au luminat și umezit, în același timp. Am întrezărit atunci în privirea ei un fior atât de puternic, care vine de la strămoșii ei și din adâncul acestui pământ atât de minunat, cum este Breaza. Am înțeles atunci că atât timp cât există asemenea persoane pasionate de moștenirea spirituală a înaintașilor, viitorul nostru va fi unul trainic, pentru că are rădăcini puternic ancorate în trecut.
La târguri şi festivaluri
Anda Mănescu lucrează cu un producător tradițional de pânză, pe care l-a rugat să îi fabrice o pânză exact cum se făcea înainte în această zonă. Astfel, „am reușit să produc exact ia care se cosea cândva în Breaza, subțire și în același timp rezistentă”, detaliază Anda. Cu aceste ii cusute în atelierul ei participă cu mândrie la diferite târguri din țară și din străinătate, făcând cunoscută, în acest mod, ia de Breaza. Cu aceste ii a participat chiar și la prezentări de modă. A prezentat chiar și costume vechi întregi. A spus, astfel, lumii povestea acestor minunate haine tradiţionale. Lumina din ochii Andei, pe care am surprins-o atunci când vorbește despre ia de Breaza, este greu de transcris în cuvinte: îEste normal să le iubesc, este prima dată în viață când fac ceea ce îmi place. Fiecare dintre iile de aici este trecută prin mâinile mele și ale colegelor mele, este lucrată și finisată cu grijă, pe scurt, este iubită”. În atelierul ei se cos şi fote, veste, cămăși bărbătești, inclusiv rochii.
Această artă presupune multă muncă și răbdare, dar cu toate acestea îvenim la atelier cu zâmbetul pe buze, ne-am format un ritm al nostru care ne permite să avem libertate, să nu avem stresul care era la București. Aici totul se petrece prietenește, ritmul activităților este lin, în plus aici timpul trece mai greu. Avem vreme și pentru drumeții sau pentru a mă plimba seara cu bicicleta cu fiul meu”, a mărturisit Anda Mănescu.
Darul mâinilor și libertatea
Într-o piață invadată de ii contrafăcute, realizate în serie chiar și în China ori India, Anda Mănescu nu acceptă să facă compromisuri cu iile care trec prin mâinile ei, mai ales în situațiile în care o persoană îi cere un produs neconform cu standardul său de calitate. Are mândria și demnitatea unui om liber și le spune simplu: „Ori ca mine, ori deloc”. Darul mâinilor ei a făcut-o liberă. Și-a câștigat acest frumos sentiment prin dragostea pentru tradiția strămoșilor ei, dăruire și curaj.
Modelele de pe ia de Breaza vorbesc despre frumusețea comunității de aici. Se spune că la fiecare ie lucrată se spune o rugăciune, pentru ca persoana care o poartă să aibă inima ușoară și viața frumoasă. „Dacă nu ar fi implicat și sufletul în această lucrare, ar fi imposibil să fie atâta broderie pe o ie”, ne-a mai spus Anda, „căci dacă nu pui puțină iubire și dăruire în lucru se încurcă ața”. Prin mărturisirea ei, Anda Mănescu ne-a făcut cunoscută taina care o face pe femeia care poartă o ie autentică să fie specială. Pentru ea, ia este un mod de viață: „Aceasta este viața mea. Tot timpul o ie ne face speciale pe noi, femeile, și ne scoate în evidență”. Ia ieșită din mâinile Andei este cea mai frumoasă recunoştinţă adusă comunității din care face parte.
