Sunt peste 100 de oameni, diferiţi ca vârstă, profesie, condiţie socială. Zeci de inimi ce pulsează ca una singură, mare şi milostivă, când e rost de făcut bine, de ajutat oameni aflaţi în suferinţă, singurătate, deznădejde. Aceştia sunt voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului - fiii duhovniceşti ai părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, slujitor al acestui sfânt altar de aproape doi ani -, oameni uniţi, devotaţi, responsabili, deschişi, care fac totul dezinteresat, din drag pentru aproapele lor.
Părintele arhimandrit Cleopa Ilie avea o vorbă: „Creştinul bun îi iartă pe duşmani, îi miluieşte pe săraci, îi cercetează pe bolnavi, este smerit şi blând cu toţi oamenii“. Din fericire, gândurile înţeleptului duhovnic îşi găsesc corespondent în realitatea zilelor noastre, aşa zbuciumată cum se arată. Faptele bune ale voluntarilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului grăiesc de la sine, iar prezentarea lor nu este spre laudă deşartă, ci din dorinţa de a arăta că binele poate creşte „dacă ne dorim, avem voinţă şi suntem uniţi“, după cum susţine Dorin Mailat, inginer, unul dintre voluntarii tineri, hotărât să ajute, deoarece, mai spune el, „societatea s-a degradat, sunt foarte mulţi oameni în suferinţă, şi noi trebuie să facem ceva“.
Asemenea lui Dorin, un om în căutarea sensului spiritual, profund al vieţii acesteia, sunt şi ceilalţi voluntari, ortodocşi practicanţi, legaţi printr-o taină - împărtăşirea din acelaşi sfânt potir - şi printr-un duhovnic ales, căutat de o ţară întreagă, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, venit în Bucureşti de la Mănăstirea Sihăstria.
Sute de vieţi salvate
La îndemnul părintelui Ciprian Grădinaru şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au beneficiat de ajutorul celor aproape 300 de voluntari de la paraclis, în perioada noiembrie 2012 - noiembrie 2013, prin acţiuni singulare sau repetitive (produse alimentare, hrană caldă, medicamente, produse de curăţenie, încălţăminte, perne, pilote): şase orfelinate, cinci aziluri de bătrâni, un adăpost social de urgenţă pentru persoane adulte din Capitală, două biserici. Gesturile social-filantropice ale oamenilor bisericii, clerici şi laici, nu s-au oprit aici, ci s-au concretizat în: donaţii băneşti oferite familiilor şi persoanelor nevoiaşe din cadrul paraclisului; distribuţie de haine familiilor necăjite din cadrul şi din afara sfântului lăcaş; acţiuni de ajutorare a sinistraţilor din Galaţi, în luna octombrie a acestui an, şi a bolnavilor din spitale prin campanii de donare de sânge (un mod prin care fiecare dintre noi îi poate ajuta pe cei spitalizaţi, având în vedere că sângele unei persoane poate salva până la trei vieţi). Au răspuns apelului celor trei campanii (a câte 7 ediţii, desfăşurate în lunile martie - aprilie, iunie - iulie, octombrie - noiembrie 2013) 2.000 de persoane, care s-au prezentat în centrele de donare din Bucureşti şi Ploieşti, astfel că s-au recoltat peste 1.400 de unităţi de sânge.
„Aceste campanii de donare de sânge vin să acopere un gol al sistemului de sănătate. Trăim într-o perioadă în care sunt din ce în ce mai multe accidente, boli cronice, deci necesarul de sânge este foarte mare. Bucuria pe care eu, ca medic, o trăiesc în momentul în care particip la o acţiune de voluntariat este nemaipomenită, deoarece pot să ofer ceea ce Dumnezeu a îngăduit să ştiu şi să pot face unor oameni care au nevoie de ajutor, fără să fiu condiţionată de nimic“, este de părere Elena Văleanu, medic de familie, din Râmnicu Sărat, care s-a implicat activ în campaniile de donare de sânge din acest an organizate de biserica construită lângă şantierul Catedralei Mântuirii Neamului.
„Ascultarea e viaţă“
„În fiecare dintre noi există dorinţa de a face bine“, îşi arată convingerea duhovnicul Ciprian Grădinaru, ucenicul vrednicului de pomenire Cleopa Ilie. Cuvintele sfinţiei sale au săpat adânc şi în sufletul Taniei Stan, pensionată pe caz de boală, care mărturiseşte: „Activitatea de voluntariat este şansa mea de a ieşi din singurătate, din plafonare. Un pensionar are tendinţa de a sta în casă, de a-şi plânge bătrâneţile. Mă străduiesc să duc boala pe picioare, să o ignor un pic. Tot ce îmi doresc este să fiu utilă, vreau să ajut oamenii, să fiu în preajma lor. După ce i-am cunoscut pe cei suferinzi, copii şi bătrâni, am înţeles că pentru viaţă trebuie să lupt şi să am grijă să îmbătrânesc frumos“.
Constantin Jiga este din Ploieşti, dar nu pregetă să vină în Bucureşti de fiecare dată când este nevoie de ajutorul său: „Am participat la două acţiuni până acum. Este o bucurie pe care dacă o împărtăşeşti de prima dată, după aceea nu te mai opreşti, aşa că abia aştept să mai particip şi la alte iniţiative de ajutorare. Poate mănânci şi te odihneşti mai puţin, dar nu simţi nimic din toate acestea. Totul pleacă din ascultare, în cazul meu - ascultarea faţă de părintele duhovnic; şi ascultarea e viaţă“.
De împodobirea cu flori a sfintelor icoane şi a raclei cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur din paraclis se ocupă Ioana Ţincu, designer florar, care spune: „I-am descoperit pe părintele Ciprian şi pe oamenii de la paraclis anul acesta, dar mă simt de parcă aş fi fost printre ei de când lumea. Când lucrez pentru sfintele icoane, pentru sfânta raclă, trăiesc un sentiment aparte, şi florile se aşază altfel, chiar vor să stea acolo, parcă sunt mai vii“.
Fac binele într-un mod perseverent şi din convingere
Cunoscându-i pe aceşti oameni dedicaţi cauzei aproapelui, cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur răsună cel mai bine în acest context: „Cel ce face milostenie este mai mare ca cel ce înviază morţii“.
Un alt om frumos, discret, Laura Leonte consideră că „una dintre valorile creştinilor este iubirea aproapelui, iar milostenia este o formă de manifestare a acestei iubiri. Cea mai mare bucurie a noastră este să putem ajuta întru Hristos şi ceea ce îmi umple sufletul este zâmbetul copiilor cu care viaţa a fost mai dură“.
Cel mai tânăr voluntar de la Paraclisul Catedralei Mântuirii este Andrei Hoară. Elev în clasa a V-a, Andrei îşi găseşte timp să meargă în vizită la căminele de bătrâni şi la copiii orfani, pentru care strânge donaţii în incinta bisericuţei, mulţumind într-un fel aparte celor darnici: „Dumnezeu să vă binecuvânteze darul“. Lui Andrei nu-i place să vorbească mult, spune totul prin faptele bune pe care le face. Mama lui, Carmen, a avut grijă să-i ofere dragoste, educaţie şi exemple de conduită sănătoase şi afirmă: „Îmi îndemn copilul să facă fapte bune, deoarece şi noi am fost ajutaţi de Dumnezeu şi de alţi oameni. E nevoie de multe modele, să se ştie că binele triumfă şi că Dumnezeu nu ne-a părăsit aşa cum cred cei mai mulţi. Sper să vină vremea când vor exista tot mai mulţi oameni buni care fără nici un interes vor dori să îi ajute pe ceilalţi. Copiii noştri au nevoie de exemple pozitive“.
Alina Scurtu este un alt chip al bunătăţii, propovăduită prin cuvinte şi fapte de părintele Ciprian Grădinaru, care explică: „Voluntariatul reprezintă pentru mine un mod de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru lucrurile primite în viaţă, o materializare a dorinţei de a schimba lucrurile în mai bine în România şi o mare împlinire sufletească. Cei cinci ani petrecuţi în străinătate, în perioada studiilor şi a primelor experienţe profesionale, mi-au dezvoltat sentimentul de apartenenţă naţională şi dorinţa de a mă implica în progresul ţării mele. Am întâlnit la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, prin părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru şi voluntari, această dorinţă de a face bine într-un mod perseverent şi din convingere. Voluntariatul cu binecuvântare este diferit, deoarece simţi cum lucrurile se leagă şi drumurile se deschid atunci când îţi propui să faci un proiect sau o faptă bună pentru cel de lângă tine“.
