▲ 25 de cursanţi din mai multe ţări din Europa şi Statele Unite ale Americii sunt prezenţi la Iaşi, în aceste zile, la Cursurile de vară „România - Limbă şi civilizaţie“, organizate de Universitatea „Al. I. Cuza“ ▲ Cursurile au devenit o tradiţie la „Cuza“ şi atrag tot mai mulţi străini care doresc să se apropie de cultura şi civilizaţia românească şi care ajung aici fie printr-o bursă obţinută prin Ministerul Educaţiei, fie prin cursuri pe care le plătesc şi care ajung la 1.050 euro de persoană ▲
În acest an, cursurile se desfăşoară în perioada 4-26 iulie, organizate pe niveluri, pentru începători, intermediari şi avansaţi. Echipa care asigură predarea limbii române este formată din Noemi Bomher, Mihalea Cernăuţi - Gorodeţchi, Luminiţa Hoarţă Cărăuşu, Oana Macari, Ioan Milică şi Sorin Mocanu.
Opţional, cursanţii au acces la studiu individual sau la cursuri de dansuri populare româneşti. De asemenea, pentru studenţii şcolii de vară sunt organizate prelegeri din domeniul istoriei, artei, religiei, geografiei, politicii, etc., susţinute de profesori de la „Cuza“: Alexandru Călinescu de la Facultatea de Litere, director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“, Daniel Condurache de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“, Gheorghe Iacob de la Facultatea de Istorie, Dumitru Irimia, Gheorghe Macarie, Simona Modreanu şi Adrian Poruciuc de la Facultatea de Litere, Henri Luchian, prorector de Relaţii Internaţionale, Ioan Muntele de la Facultatea de Geografie şi Gabriela Ocneanu de la Universitatea de Arte „George Enescu“ Iaşi.
Cursanţii au audiat o parte din prelegeri chiar la monumente istorice vizitate precum Mănăstirea „Trei Ierarhi“, Palatul Culturii de care s-au arătat foarte impresionaţi, dar şi la alte obiective turistice cunoscute ale Iaşului precum Grădina Botanică. La sfârşitul acestei săptămâni cursanţii vor vizita, în cadrul cursului „Arta medievală românească“, mai multe mănăstiri din zona Neamţului şi din nordul Moldovei, iar o parte din cursuri vor avea loc la Durău, unde Adrian Poruciuc le va vorbi despre „Rădăcini preistorice ale arhitecturii sacre“. În afară de cursurile la care asistă, între studenţii străini se leagă prietenii care durează ani de zile de la terminarea studiilor, limba română fiind cea care îi uneşte. „Am avut şi succese matrimoniale“, a povestit Adrian Poruciuc, directorul Şcolii de vară, referindu-se la câteva cupluri care s-au format aici, unii dintre ei căsătorindu-se chiar.
Cursuri de limba română şi de civilizaţie românească
Anul acesta, o parte dintre tineri au venit cu burse de participare din partea statului român, pe baza acordurilor bilaterale de colaborare între ţări sau la recomandarea lectoratelor române din străinătate.
Dintre cei 25 de cursanţi, trei sunt veniţi cu acorduri de colaborare bilaterală de la Universitatea din Salonic, Grecia, alţii sunt veniţi pe cont propriu din Statele Unite ale Americii, Danemarca, Spania, Portugalia, Germania şi Ungaria, în timp ce o parte sunt bursieri ai statului român, precum cei din Polonia, Serbia, Ucraina şi Italia.
Adrian Poruciuc, directorul programului Cursurilor de vară „România - Limbă şi civilizaţie“, a observat că majoritatea celor care vin să studieze la Iaşi sau în România sunt interesaţi de limba română datorită lectoratelor existente în universităţile din străinătate, de la Cracovia, unde predă româna Codruţa Antonesei, Sankt Petersburg, unde este o veche tradiţie de predare a limbii române, sau Praga aşa cum e şi cazul studentelor din Polonia.
„Eu studiez limba română pentru că îmi place. Studiez limba franceză şi am dorit să învăţ şi alte limbi romanice precum româna, să văd care sunt deosebirile sau similarităţile“, a spus poloneza Magdalena Danielak.
La fel, colega sa, tot din Polonia, Joanna Marta Matuszyn: „Am venit la Iaşi pentru că este un oraş mare, prefer un oraş mai mare decât un sat. Am avut ocazia să văd Grădina Botanică, casa lui Creangă. Am dorit să învăţ română pentru că pentru mine era ceva diferit, eu studiez engleză, franceză şi germană, dar cu aceste limbi sunt obişnuită, în timp ce limba română este ceva neobişnuit. Am considerat că România este ţara cea mai apropiată de Orient, dar nu foarte orientală. Eu învăţ română de trei ani, am mai fost în România cu doi ani în urmă, la Timişoara, la Universitate“. Joannei îi place Iaşul: „îmi place şi Iaşul, nu am vizitat prea mult în Iaşi pentru că am venit de cinci zile, dar cred că este un oraş interesant şi, cum a spus şi Magda, este un oraş mare, unde ai ce să vezi. Am citit şi literatură românească, bineînţeles Eminescu, Caragiale, iar dintre scriitorii contemporani am citit şi Cartărescu, l-am întâlnit chiar la Poznan şi era foarte interesant“.
Jorgen Hansen din Danemarca este foarte îndrăgostit de România pe care a vizitat-o de mai multe ori: „Sunt din Danemarca, sunt profesor de inginerie şi am mulţi studenţi internaţionali şi studenţi din România. Doresc să vorbesc româneşte pentru că am mulţi studenţi din România, dar cunosc şi mulţi profesori, mulţi sunt de la Universitatea «Valahia» din Târgovişte, dar şi de aici. Nu prea am citit multe în limba română, dar printre cei care îi cunosc este şi Eminescu. Am mai fost aici acum doi ani şi sunt aici acum pentru că mi-a plăcut mult. Am vizitat România de cinci ori. Am fost la munte, prin ţară, Iaşul este un oraş frumos, iar femeile românce sunt frumoase“, a ţinut să remarce danezul.
„M-a fermecat numele de România, ceva departe care seamănă cu Roma“
Una dintre cele mai bune vorbitoare de limbă română din actuala serie de cursanţi este italianca Sarah D’Angelo. „Eu am venit prima dată în România în 2001, pentru că sunt interpretă licenţiată în Italia şi am fost sfătuită atunci să învăţ o limbă mai puţin folosită. Pe mine m-a fermecat de când eram copil limba română. Eu nu o ştiam, dar am învăţat de când am venit în România. Apoi am venit în România cu burse de la minister pentru a învăţa. Am auzit prima dată de limba română la televizor, prin satelit, când eram copil. M-a fermecat numele de România, pentru mine, care sunt italiancă, era ceva departe care seamănă foarte mult cu Roma şi, chiar dacă nu înţelegeam tot, semăna cu unele dialecte de-ale noastre. De asta am şi hotărât să vin să învăţ limba română, cred că a fost iubire la prima... auzire. Şi am continuat. Eu am stat în toate provinciile româneşti, în Valahia, în Ardeal şi în Moldova, îmi place lumea, e foarte primitoare. În România îmi place foarte mult că ţineţi tradiţiile, că ţineţi tradiţia vie, că este ceva prezent în viaţa normală, de zi cu zi. E frumos, e foarte frumos, e ceva care în altă parte s-a pierdut. Noi, în Italia, cunoaştem mai mult pe cei care pleacă, de exemplu, în Italia avem mulţi români, dar dacă lumea ar veni aici îşi va schimba ideea. Mi-a plăcut foarte mult nordul ţării, Transilvania, e bogată ca vegetaţie, sunt oraşe medievale. Am citit şi ceva literatură românescă, mi-a plăcut. Eu am avut prima întâlnire cu limba română, nu cu literatura, dar cu ocazia asta am şi citit ceva. Îmi place bineînţeles Eminescu, dar îmi place şi Nichita Stănescu şi Tristan Tzara, chiar dacă majoritatea lucrărilor lui au fost făcute în Franţa. Îmi place foarte mult şi muzica tradiţională, muzica populară“. Sarah îşi doreşte să obţină un post la Bruxelles, dar se teme de candidaţii români care sunt mai buni: „Eu sper să fac mai multe cu limba română, dar am foarte multă concurenţă pentru că românii sunt prea buni la limbi străine. Mie mi-ar place să fiu şi traducător la limba română, îmi place mai mult decât, de exemplu, limba franceză“.
Pentru Mathias Thesing, profesor de matematică din Germania, „sunt mai multe cauze pentru care am început să învăţ limba română, dar cred că am început să învăţ pentru că îmi place ţara, îmi plac oamenii, sunt mult mai primitori. Mi-am făcut prieteni români şi în Germania, de unde vin eu. Prima dată am venit în România să joc la un turneu de şah şi aşa m-am împrietenit cu regiunile şi cu oamenii. Mi-am făcut şi cunoştinţe şi prieteni în România. Acum, pentru prima dată sunt aici, la Iaşi, în zona Moldovei, mai mult, am fost la Cluj, la Satu Mare şi la mare, la Eforie Nord. Acasă sunt profesor de matematică şi fizică, dar am citit şi ceva în română, îmi place, de exemplu, Caragiale, chiar foarte mult! Din literatura contemporană nu prea am citit, am citit recent o carte a Aglajei Veterani, o scriitoare din Elveţia de origine română, «De ce fierbe copilul în mămăligă», asta mi-a plăcut foarte mult. Dar din literatura românească nu prea am citit. A da, am citit de Cărtărescu, «De ce iubim femeile», am avut asta la un curs“.
„Anul acesta este o ediţie foarte reuşită“
Printre cadrele didactice care predau limba română studenţilor străini se află Ioan Milică, lector de limba română, care are cursuri cu grupa de începători. „Părerea mea este că ei se descurcă foarte bine, având în vedere că şedinţa de astăzi este cea de a treia şedinţă, a câte trei ore. La mine la grupă sunt trei începători, doi sunt de la Universitatea din Thesalonic, iar o fată a venit de la Atena. Sunt chiar plăcut impresionat de evoluţia lor, pentru că unul dintre ei studiază lingvistică şi se observă lucrul acesta, îi şi ajută pe ceilalţi foarte uşor. Sperăm ca până la sfârşitul perioadei de curs să reuşească să se exprime bine, corect în româneşte, folosind cele mai importante coduri verbale, prezentul, trecutul şi viitorul, apoi pot merge mai departe, la intermediari. Eu am mai lucrat şi anul trecut, tot cu studenţi începători, am mai lucrat şi în Germania; un an de zile au învăţat acolo studenţii limba română, şi de la an la an observ că vin mai mult studenţi care au aplecare spre limba română. Bine, mai au dificultăţi cu sunetele noastre, cu «î», «ă», «ş», «ţ», dar în rest e bine, nu sunt, deocamdată, probleme“, a spus Ioan Milică.
Sorin Mocanu, lector la Şcoala de vară, are ore cu „studenţii intermediari, unde spre surprinderea mea, faţă de anii trecuţi sunt mulţi studenţi, respectiv opt, care vorbesc foarte bine româneşte, au cunoştinţe foarte bune despre limbă, pe de o parte, şi cultura şi civilizaţia românească, pe de altă parte. Este o plăcere şi chiar o uşurinţă de a discuta cu ei. Sunt studenţi veniţi din Serbia, Spania, Portugalia şi din Danemarca ei se descurcă foarte bine, unul dintre studenţi a mai fost acum doi ani la începători, este vorba despre domnul profesor de la Colegiul Tehnic din Copenhaga, dumnealui se descurcă foarte bine, văd că a dorit să revină. Sunt, în mare parte, oameni care doresc să lucreze în domeniul filologic, sunt persoane direct interesate care doresc să lucreze cu limba română sau chiar specialişti în limbă care doresc să vadă la faţa locului şi să practice limba aici. Sunt studenţi care ştiu ce doresc şi din acest motiv învaţă şi foarte repede, nu prea sunt printre ei care să fi venit din curiozitate, nu sunt turişti, vin la ore, sunt punctuali, nu doresc pauze, după ore stau mai mult în bibliotecă, nu prea se plimbă“.
De grupa de avansaţi se ocupă lector Oana Macari, ea amintind şi de tradiţia pe care o are de acum Şcoala de vară: „Unii spun că ar fi 35 de ani de când se organizează Şcoala de vară de către Universitate. Acum este una dintre ediţiile care par să fie foarte reuşite, pentru că sunt studenţi cu preocupări punctuale, aproape jumătate dintre ei sunt doctoranzi şi sunt deja familiarizaţi cu cultura şi civilizaţia română. Par să fie mai lipsiţi de prejudecăţi faţă de alţi ani, pentru că nu e prima lor venire, vin cu nişte aşteptări destul de realiste. Un alt lucru foarte interesant este că mulţi au mai făcut o astfel de şcoală de vară înainte şi pot să facă o comparaţie. Păstrăm şi colaborarea veche cu univesităţile din Polonia şi Bulgaria, vin în fiecare an studenţi de acolo cu un nivel foarte bun de limba română, care se integrează foarte bine. Acum avem pentru prima dată pe cineva din Canare, este vorba de un profesor de franceză, care este lector în Franţa şi este la nivelul de intermediari. Sunt, în general, mulţumiţi şi de partea organizatorică, pentru că şi asta contează foarte mult, universitatea oferă, prin infrastructura ei, nişte condiţii mai deosebite, şi mă refer aici la «Gaudeamus», în primul rând. Până acum, cursanţii au vizitat oraşul, Grădina Botanică, au şi un program de dansuri populare care este şi unul din punctele de atracţie din program, avem jumătate dintre ei înscrişi la aceste cursuri conduse de domnul profesor Neagu, de la Palatul Copiilor, ei au satisfacţia de a progresa destul de repede, iar la sfârşit pregătesc chiar şi un program artistic. Din experineţa anilor trecuţi, ei păstrează legătura între ei, pe internet, îşi fac un grup de discuţie, unii mai revin şi îşi aduc şi prietenii, aşa cum este o studentă din Bulgaria, care şi-a adus şi prietenul, care e ziarist. În general, mai ţinem legătura cu ei, trimit felicitări de sărbători“.
▲
„Cea mai mare realizare a noastră se vede în pauze, când cursanţii folosesc între ei limba română“
Despre Şcoala de vară de limbă şi civilizaţie românească, directorul acesteia, Adrian Poruciuc, este convins că are o bună recunoaştere. „Se pare că este vorba, în acest an, de o a 32-a ediţie a acestei şcoli de vară care avea, la început, prin 1972, un profil geografic, iar cursurile se ţineau la Piatra Neamţ, îmi amintesc că domnul academician Alexandru Ungureanu participa foarte activ, mai era şi domnul profesor Şandru, fost prorector, apoi, după un timp, Şcoala de vară şi-a schimbat profilul de la istorie şi geografie la profilul care îl avem azi, de limbă şi civilizaţie. Eu sunt director din 1995, iar de atunci, maximum de ţări a fost de 17 într-un an, iar acum avem 11 ţări, dar cu grupuri mai mari din aceeaşi ţară. Anul acesta este o supriză foarte plăcută, pentru că nu avem începători, decât trei, cu care am făcut o grupă minusculă. Restul, cei de la intermediari şi avansaţi, vorbesc deja româneşte, pe două filiere, unii au făcut în România cursuri de vară, alţii au ceva de acasă, pentru că sunt unii care au în familie vorbitori de limbă română, sunt trei fete din Serbia care mai au bunicii vorbitori de română, două spun chiar că sunt românce, iar una spune că e sârboaică, dar are numele de origine română, Brandusik şi ştie că numele ei vine de la «brânduşă». Mai avem şi din Ucraina vorbitori nativi, care vorbesc şi acasă româneşte, iar ceilalţi sunt din Italia, Spania, Polonia, şi au, în general, interese romanistice, unele foarte concrete, fie că vor să scrie o lucrare despre literatura sau limba română, fie că li s-a cerut să aibă o limbă romanică în plus, unii sunt cu interese de afaceri, doresc să capete o slujbă în legătură cu România. O domnişoară din Italia doreşte să obţină o slujbă la Bruxelles, iar limba română este, începând de anul acesta, una dintre limbile oficiale europene, avem alt statut, se şi simte, discret, prin normalitate“.
Referitor la ceea ce îi atrage pe aceşti cursanţi în România, pentru a studia limba română la ea acasă, Adrian Poruciuc, consideră că „sunt foarte variate interesele celor care vin să înveţe limba română. Unii vor folclor, alţii vor literatură serioasă, unii vin pentru anumite lucrări, se duc la Biblioteca Centrală Universitară, alţii sunt interesaţi de minorităţi, mi-au cerut chiar materiale despre ţigani şi le-am adus chiar astăzi. Alţii vin cu tot felul de teorii, mai mult sau mai puţin ciudate despre cum e de fapt limba română de clasificat şi trebuie să le răspunzi calm, pentru că îţi dai seama cam de unde au primit ei informaţii, cam din ce surse şi cu ce fel de «strâmbuţe» din astea... că limba română nu ar fi limbă latină sau că s-a amestecat... prostii din astea, auzite din fel de fel de surse sau de la alţii care s-au ocupat de limba română, chipurile, din străinătate. De exemplu, a fost ieri (n. r. 11 iulie) o doamnă profesor (n. r. Miriam Robbins Dexter) care e de 30 de ani la University of California, Los Angeles, care a început să studieze limba română singură, dar e adevărat că ea ştia din start latina şi greaca, iar pentru ea, latinitatea limbii române este o evidenţă izbitoare, pentru că ştia latină. Aşa că le spunem celor care doresc, să studieze latina şi apoi să facă o comparaţie. Despre cum suntem şi ce avem, eu le-am spus deschis să pună întrebări şi eu îi duc la locul care să le ofere un răspuns. Nu avem ce ascunde, şi de rele şi de bune, asta e situaţia. Noi am intrat acum în Uniunea Europeană, dacă Europa ne-a acceptat înseamnă că facem parte din ceva, şi noi încercăm să ajungem la ei şi ei la noi. Aici, una din cele mai mari realizări ale noastre se vede în pauze, când cursanţii folosesc între ei limba română ca limbă de comunicare; pentru că unii nu au altă limbă de comunicare între ei, limba română ca lingua franca, măcar aici se vede. Descoperă diverse aspecte pornind de la biserici şi muzică bisericească, au fost şi la «Trei Ierarhi» şi au ascultat corul bisericesc, iar unii au fost foarte impresionaţi“.
