Muzeul Municipiului Bucureşti deţine cel mai bogat patrimoniu dintre toate muzeele din ţară. Pe lângă bogata zestre de tradiţie, cultură românească şi universală, diverse expoziţii, muzeul, găzduit de istoricul edificiu al Palatului Şuţu, oferă, astăzi, publicului său importante manifestări culturale, care adună laolaltă artişti, oameni de cultură, iubitori de frumos. Este un loc în care trecutul şi prezentul îşi dau mâna, se împacă şi inspiră pe tot ceea ce devine parte activă a acestei comuniuni culturale.
„Muzeul este locul în care fiecare iubitor de frumos se poate simţi bine, unde se poate documenta în cadrul bibliotecii noastre, care are peste 20 de mii de volume. Patrimoniul existent aici este cel mai bogat dintre toate muzeele ţării. Avem peste 400 de mii de obiecte de patrimoniu, pe care încercăm să le arătăm publicului, periodic, prin expoziţii temporale. În acelaşi timp, datorită aşezării sale în centrul Capitalei, lângă kilometrul zero, este un punct de atracţie şi pentru turiştii străini. Pentru aceştia, dar şi pentru restul vizitatorilor, am pus la dispoziţie o serie de cursuri şi simpozioane, la care accesul este gratuit, tocmai pentru a face cunoscută istoria Bucureştiului şi a monumentelor principale din oraş“, a spus Constanţa Colea, şef serviciu relaţii publice şi îndrumare muzeală din cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti.
Rafinament, bogăţie, tradiţie
Istoria acestui important reper cultural naţional se adânceşte în vremuri vechi, încă din timpul lui Costache Şuţu, de aici şi denumirea familiară publicului larg de Palatul Şuţu.
Palatul, astăzi sediu al Muzeului Municipiului Bucureşti, a fost construit, după cum aminteam, de Costache Grigore Şuţu, nepot de frate al domnului Mihai Suţu, pe proprietatea din faţa Bisericii Colţea, adusă drept zestre de soţia acestuia Ruxandra Racoviţă. Clădirea a fost ridicată în anii 1833-1835 de către arhitecţii Johann Veit şi Conrad Schwinck, la hotărârea marelui boier de a-şi construi case noi care să corespundă mentalităţilor, transformărilor sociale şi economice specifice celui de-al patrulea deceniu al veacului trecut.
Arhitectonic, edificiul respectă rigorile stilului neogotic, cu cele patru turnuri amplasate pe părţile laterale, de nord şi de sud. Interiorul este primitor, iar impresia de spaţialitate este dată, în afară de camerele încăpătoare, de o cupolă frumos lucrată.
Încă de la intrare, privirea vizitatorului este captată de scara monumentală, care se desprinde în două braţe spre etajul superior, realizată de renumitul sculptor şi artist decorator Karl Stork. Chiar la bifurcaţia treptelor, pe un perete, reflexia chipurilor şi obiectelor se regăseşte într-o oglindă imensă de Murano, decupată de un ancadrament lucrat cu multă migală, iar deasupra acesteia se găseşte sculptat în lemn chipul Irinei Şuţu, nora postelnicului. Pe măsura rafinamentului şi bogăţiei obiectelor din interior, deasupra tuturor, din tavan, luminează un policandru de alamă impresionant, format din 24 de sfeşnice.
Vremuri înfloritoare şi vesele
În vremea lui Grigore Şuţu şi a soţiei acestuia, Irina, palatul a cunoscut o perioada de maximă strălucire, care a coincis cu a doua jumătate a veacului trecut
Clădirii i-au fost adăugate o marchiză susţinută de piloni de fier, care mai străjuieşte şi astăzi intrarea principală; un parc impunător cu o grădină pe măsură în care puteau fi văzuţi pelicani, fazani, păuni, ba chiar şi pitici de porţelan ornamentali. Printre sumedenia flori şi iarba crescută din belşug se afla un bazin cu apă, care dădea un aspect aparte, elegant acestui colţ de natură. Lângă grădina Şuţu existau case ţărăneşti, unde găinile scurmau pământul, iar alături, pe câmpul din faţa Universităţii, păştea o bivoliţă.
Fastul de la palat era recunoscut şi apreciat de întreaga protipendadă bucureşteană. În călătoriile sale prin Bucureşti, publicistul italian, Roberto Fava, rămâne impresionat de reşedinţa familiei Şuţu, la fel şi de palatele Brâncoveanu, Ghica şi Stirbei.
La scurtă vreme după căsătoria lui Grigore Şuţu cu Irina Hagi-Mosco, palatul devine gazda recepţiilor, seratelor şi balurilor de cea mai înaltă ţinută. Gustările şi băuturile rafinate, muzica şi dansul nu erau pentru orice muritor, ci doar pentru lumea bună a Capitalei. Documentele vremii spun că soţii Şuţu erau foarte primitori, iar Grigore îşi aştepta musafirii în capătul de sus al scării, în ţinută de gală, cu nelipsitele-i mănuşi albe. La rândul său, doamna Irina nu făcea notă discordantă şi alerga neobosită de la un musafir la altul. Atât de renumite erau petrecerile familiei, încât la balul din 30 ianuarie, de onomastica lui Grigore Şuţu, a venit însuşi domnitorul Carol.
Martor al unor importante evenimente istorice
Cu timpul, edificiul primeşte diferite destinaţii, fapt care lasă semne negative asupra sa.
Cât priveşte evenimentele istorice de a căror nume se leagă Palatul Şuţu, putem aminti anii ocupaţiei germane din Primul Război Mondial, prilej cu care clădirea devine reşedinţa generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach. Documentele vremii arată că în actuala sală de conferinţe a muzeului s-a purtat istorica discuţie dintre feldmareşalul August von MacKensen şi Alexandru Marghiloman în vederea încheierii păcii dintre România şi Puterile Centrale.
Zece ani mai târziu, palatul a fost, pe rând, sediu al Primăriei Municipiului Bucureşti, al Băncii Chrissovelony (1932), al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (1942), al Institutului de Construcţii (1948).
La 23 ianuarie 1959, cu ocazia serbării centenarului Unirii Principatelor, se inaugurează aici Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, care cuprinde toate colecţiile găzduite o bună bucată de vreme de Muzeul Comunal Bucureşti, înfiinţat în 1921.
Muzeul Municipiului Bucureşti, care în 1984 se numea Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, ca urmare a unificării Muzeului de Istorie cu Muzeul de Artă, a fost înfiinţat în decembrie 1999.
Cel mai bogat patrimoniu dintre toate muzeele din ţară
Astăzi, Palatul Şuţu pare să-şi fi găsit menirea care i se cuvenea, prin comoara inestimabilă de obiecte de mare valoare, cuprinsă în perioada dintre epoca pietrei cioplite şi până la jumătatea secolului al XX-lea, între care amintim obiecte arheologice, piese numismatice, mărturii din domeniul medalisticii şi sigilografiei, documente, hărţi, planuri, fotografii şi cărţi poştale, stampe, gravuri şi litografii, artă plastică şi decorativă, obiecte de cult, cărţi şi diverse tipărituri, mobilier istoric, uniforme, arme, steaguri şi drapele, costume de epocă etc. Toate aceste colecţii, la care se adaugă o bibliotecă impresionantă, o sală de conferinţe, sălile de depozit, saloanele expoziţionale de la parter şi etaj, respectă cerinţele unui muzeu de talie europeană.
Prima din sălile expuse spre vizitare reconstituie un salon bucureştean din secolul al XIX-lea, cu piese mari de mobilier, divane cu perne, covoare orientale. Descoperirile arheologice (enumerăm doar câteva situri ca Mogoşoaia, Chitila, Bordei, Herestrău, Lacul Tei, Plumbuita, Fundul Doamnei, Roşu-Militari, Mihai-Vodă) datează din neolitic, din epoca bronzului, din epoca geto-dacică, romană.
Sala Evului Mediu adăposteşte un document considerat până astăzi „actul de naştere“ al Bucureştiului, emis de cancelaria domnitorului Vlad Ţepeş, la 20 septembrie 1459. Sala feudală este un loc cu de o valoare inestimabilă, având în vedere prezenţa Bibliei lui Ştefan Cantacuzino şi sabia lui Constantin Brâncoveanu.
Secolul al XIX-lea a fost marcat de momente istorice importante - mişcarea de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, cucerirea independenţei în 1877, unirea Principatelor în 1859, momentul 1848, instaurarea monarhiei - care au avut o puternică influenţă în dezvoltarea Capitalei, care a cunoscut o asemenea schimbare încât urbea capătă denumirea de „Micul Paris“. Printre evenimentele consemnate în documente, fotografii, diverse obiecte, merită amintit anul 1857, când Bucureştiul a devenit prima capitală din lume iluminată cu petrol lampant.
De asemenea, Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti are în subordinea sa câteva case memoriale şi obiective culturale, precum: Muzeul „Cornel Medrea“, Muzeul „Theodor Aman“, Muzeul „Frederic şi Cecilia Cutescu-Storck“; Muzeul Memorial „Gheorghe Tăttărăscu“; Muzeul Memorial „C. I. Nottara şi C. C. Nottara“; Muzeul Memorial „Dr. Victor Babeş“; Muzeul de Artă populară „Dr. Nicolae Minovici“; Palatul voievodal „Curtea Veche“; Colecţia „Maria şi Dr. George Severeanu“; Colecţia „Ligia şi Pompiliu Macovei“; Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu“.
