Într-o plimbare pe domeniul Prinţului Barbu Ştirbey

La aproximativ 20 km de Bucureşti, în oraşul Buftea, porţile Palatului Ştirbey, actualmente aflat în regim privat, sunt deschise publicului larg. Nu rataţi o plimbare pe aleile şerpuite ale vastului domeniu istoric, pe malul lacului, printre arborii seculari. Veţi avea parte de un spectacol vizual captivant, indiferent de anotimp, şi de o lecţie necesară de istorie, frumuseţe şi rafinament.

„Buftea era un domeniu foarte bine orânduit, aproape de tot de Bucureşti, iar prinţul Ştirbey croise în pădure lungi alei pe care le puteai goni în galop, pe un drum bătut, lungime de mai mulţi kilometri. Atât prinţul, cât şi trei dintre fiicele lui erau călăreţi cât se poate de buni şi petreceam de minune împreună. Mi-era dragă acea pădure cu covorul ei de flori ce se schimbă după anotimp, de la mica brânduşă galbenă până la floarea de măzărică din mijlocul verii, de un vânăt adânc, care-şi întindea minunatele mănunchiuri peste tot pământul. Când închid ochii parcă simt mirosul pătrunzător al tufişurilor de stejar care îşi răspândesc îndeosebi aroma spre seară şi par a-şi revărsa până şi fundul sufletului în ceasurile răcoroase ale amurgului“, sunt însemnările de jurnal ale Reginei Maria, cu prilejul primei vizite pe Domeniul Ştirbey, în anul 1909, pe care avea să-l frecventeze constant.

Locul este legat de istoria familiei Ştirbei; hrisoavele îl amintesc pe marele vornic Barbu C. Ştirbei ca deţinător al satului Buftea de Jos, în anul 1831.

Fiului adoptiv al vornicului, Barbu Ştirbei, domnitor al Ţării Româneşti (iulie 1849 -1856), i-a revenit, prin moştenire, Domeniul Ştirbey, de care nu s-a ocupat în mod deosebit. Fiul său, în schimb, Principele Alexandru Ştirbei (1837-1895), mai puţin preocupat de politică, cu o educaţie deprinsă în cele mai bune şcoli pariziene şi o fire dinamică, inovativă, a dezvoltat în mod semnificativ moştenirea de familie, dându-i chiar o dimensiune industrială şi comercială. Principele a amenajat parcul, a construit palatul şi Biserica „Sfânta Treime“, precum şi o serie de obiective funcţionale, parţial salvate până astăzi.

Un prinţ devotat, inteligent, plin de tact, lipsit de egoism

La doar 23 de ani, Prinţul Barbu Alexandru Ştirbey (1872-1946) a moştenit domeniul de la tatăl său. Om politic şi deopotrivă întreprinzător abil şi pasionat, educat şi el la Paris, Prinţul Ştirbey (singurul care şi-a scris numele cu „y“) a dat domeniului strălucire, valorificându-i potenţialul economic şi introducându-l în circuitul înaltei societăţi bucureştene. În anul 1913, Regele Carol I îl numeşte pe Barbu Ştirbey administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Între prinţul moştenitor Ferdinand şi Barbu Ştirbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Ştirbey.

Despre colaborarea Prinţului Ştirbey cu Familia Regală, cea mai elocventă caracterizare a făcut-o Regina Maria:

„(…) El ne-a fost cel mai credincios prieten şi cel mai apropiat colaborator al meu. Ne-a ajutat să construim România Mare, împreună am dus luptele, ne-am zbătut şi am mers înainte, eu singură ştiu cât de mare a fost participarea lui, deşi numele lui nu va figura în istorie, cu excepţia acestor pagini, dacă vor fi vreodată citite. Dar aici scriu clar în cuvinte hotărâte: Nando şi cu mine nu am fi unde suntem dacă Barbu Ştirbey nu ar fi stat alături de noi aşa cum a stat devotat, atent, inteligent, plin de tact, lipsit de egoism. Nu a luat niciodată niciun bănuţ de la noi pentru munca pe care a făcut-o; el a făcut pur şi simplu din devotament, de aceea nu a eşuat niciodată, a stat întotdeauna alături de noi la bine şi la rău, cu sânge-rece în momente de panică, hotărât când trebuia să dea un sfat dificil (…).“

Urme ale trecutului

Personalităţi dintre cele mai importante au fost adesea oaspeţi marcanţi ai palatului din Buftea: Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Şuţu, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu, Carol Davilla. Tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată la 5 martie 1918, după ce în 1917 în palatul rechiziţionat de armata germană şi-a stabilit locuinţa Mareşalul August von Mackensen.

După moartea Prinţului Ştirbey, în anul 1946, întregul domeniu a fost preluat de către Gospodăria Partidului Comunist. În imediata vecinătate, au fost amplasate studiourile de film Buftea, care au adus la palat actori celebri, ca Jean Marais sau Belmondo.

Moştenirea de generaţii a familiei Ştirbei a continuat să fie locul unor importante decizii politice, precum şi de discuţii pentru liderii politici comunişti, printre care şi Gheorghe Gheorghiu Dej. De asemenea, Hruşciov a semnat aici, în 1964, documentele privitoare la retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României.

Începând din 1990, domeniul princiar a intrat în administrarea Ministerului Culturii, apoi a RAAPPS, fiind în cele din urmă câştigat în instanţă de către moştenitorii familiei Ştirbey. O vreme a ieşit complet din circuitul public. La 6 iunie 2007, Domeniul Ştirbey a fost redeschis publicului de către moştenitorii familiei. Astăzi, avem în faţa ochilor un obiectiv de patrimoniu cultural şi istoric naţional, totodată funcţional prin noile construcţiile care vin în întâmpinarea aşteptărilor publicului contemporan.

Obiective istorice

Palatul este cea mai importantă clădire istorică a zestrei de la Buftea, un exemplu dintre cele mai elocvente ale arhitecturii romantice. Construit în anul 1864, după model elveţian, este dispus pe patru niveluri: subsol, parter şi două etaje. Pe partea de est, se află intrarea principală, ornată de un ancadrament de piatră în stil gotic.

Capela „Sfânta Treime“ a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În inima parcului, dincolo de lacul în care o lebedă neagră, însingurată, caută compania vizitatorilor care o răsfaţă cu delicii culinare, sfântul lăcaş aşteaptă vremuri mai bune. Construită într-un stil arhitectural eclectic (romantic şi medieval), capela este pictată la interior de Gheorghe Tătărăscu. Accesul se face pe o scară monumentală din marmură de Carrara, compusă din două laturi semicirculare. Clasat ca monument istoric, edificiul adăposteşte în cripta sa pe membrii familiei Ştirbei, inclusiv pe domnitorul Barbu Ştirbey şi prinţul Barbu Alexandru Ştirbey. În prezent, ceremoniile religioase se pot oficia doar în faţa bisericii.