La invitația prof. univ. dr. Lucia Balint, președinta Societății Naționale a Femeilor Ortodoxe din Galați, o delegație alcătuită din cinci doamne de la Societatea Femeilor Ortodoxe din Bălți - Republica Moldova, condusă de prof. Liliana Lungu, pedagog și manager la Centrul Educațional „Anastasis”, a ajuns între 20 și 21 noiembrie 2023 la mila 80 a Dunării, într‑un schimb de experiență. Întâlnirea cultural‑spirituală a primit arhierească binecuvântare din partea Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, și a Preasfințitului Părinte Antonie, Episcopul de Bălți, scopul fiind cel de împărtășire a experienței creștinelor noastre, pusă în slujba aproapelui.
Episcopia de Bălți din Republica Moldova este una dintre cele mai noi și în acelaşi timp vechi eparhii, care a revenit la viață în 2018, sub jurisdicția Mitropoliei Basarabiei din Patriarhia Română, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Această eparhie este continuatoarea fostei Episcopii a Hotinului, unde, de cinci ani, slujește sufletul românesc și creștinesc Preasfințitul Părinte Antonie.
Istoria care nu trebuie uitată
Istorica Cetate a Hotinului are un mileniu de la atestare, însă, după adormirea în Domnul a lui Alexandru cel Bun (1400‑1432), a fost luată în stăpânire de polonezi și readusă în componența Moldovei de Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, care a și zidit aici Palatul Domnesc și Clopotnița din Hotin, în a doua parte a veacului al 15‑lea. Aflată la marginea de nord a provinciei Moldova, a prezentat interes pentru otomani, care în 1713 au ocupat Cetatea Hotinului, iar în 1715 au transformat‑o în raia turcească, fiind o vreme în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, spre nemulțumirea boierilor moldoveni. Pe la mijlocul veacului al 18‑lea a început a se vorbi despre „Mitropolia” Hotinului, potrivit pr. acad. Mircea Păcurariu (Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 2), fapt care a durat doar în timpul păstoririi lui Amfilohie Hotinul, se crede, român, de neam, mare cărturar şi poliglot. Războiul ruso‑turc din anii 1768‑1774 a schimbat „stăpânul” Hotinului, din anul 1775 cetatea intrând în componența Imperiului țarist, preocupat foarte să „protejeze” creștinătatea! În 1788, raiaua a fost ocupată de austrieci, în acel moment fiind încă sub păstorirea lui Amfilohie.
În timpul lui Amfilohie exista la Hotin o școală de 300 de elevi, condusă de dascălul Ilie de la Putna. Acest Amfilohie a tradus un Catehism, tipărit în 1795, la Iași, cu titlul: „Gramatica teologhicească scoasă în limba moldovenească de pe Bogoslovia lui Platon, arhiepiscopul de Moscova” și două manuale din limba italiană: „De obște geografie” și „Elemente aritmetice”.
La capătul Războiului ruso‑turc dintre anii 1806 şi 1812, prin Tratatul de pace de la București, din 16/28 mai 1812, semnat între Imperiul țarist și cel otoman, Rusia și‑a luat partea de pradă, ocupând teritoriul de est dintre Prut și Nistru, Ținutul Hotinului și sudul Basarabiei, cu Bugeacul, aflate până în acel moment la turci. Astfel, Basarabia a devenit „gubernie” rusească, împărțită în zece „ținuturi”: Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, cu capitala la Chișinău.
Cu așa o istorie frământată, după izbânda din Primul Război Mondial, repunerea Eparhiei Hotinului pe baze administrative românești - după unirea din 27 martie/ 9 aprilie 1918 și 1 Decembrie 1918 - a fost și este un adevărat Altar de jertfă pentru toți cei care au slujit sufletul românesc în nordul Bucovinei.
Cel care ne leagă de istorica Episcopie a Hotinului, cu sediul la Bălți, este Episcopul Visarion Puiu (născut la 27 februarie 1879, Pașcani, jud. Suceava), ierarhul care înainte de a primi misiunea din Episcopia Hotinului a slujit la Dunărea de Jos, ca diacon la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Galați și apoi, între 1909 și 1918, ca arhimandrit de scaun și director al Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei”, sub păstorirea Episcopului Pimen Georgescu și apoi a Episcopului Nifon. De la Galați a mers în Episcopia Argeșului, unde a respins categoric „amestecul politicienilor în treburile bisericești”, potrivit propriilor însemnări.
În contextul realizării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, „cu girul clerului basarabean”, Episcopul Visarion Puiu a fost chemat să aprindă candela credinței în Episcopia Hotinului, cu sediul la Bălți, eparhie aflată atunci în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Episcopul Visarion a slujit în nordul Moldovei dintre Prut și Nistru, în înstrăinata Bucovină, din mai 1923 și până în noiembrie 1935, când a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. „Înconjurat de un cler care, după câteva șovăieli, m‑a înțeles și m‑a urmat în toate actele eparhiale ce am săvârșit, în această latură de țară, aflată în vecinătatea haosului și primejdiei bolșevice de peste Nistru, am avut cei mai frumoși ani ai vieții mele, puși în slujba Bisericii lui Hristos, pentru zidirea poporului ce am păstorit”, mărturisește Episcopul Visarion Puiu, în jurnalul său, publicat sub titlul: „Însemnări din viața mea”, la Editura Doxologia.
La Bălți, Episcopul Visarion Puiu este cel care a zidit Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și palatul administrativ, edificii astăzi înstrăinate.
Pactul Ribbentrop‑Molotov din 1939 a avut drept urmare înstrăinarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, care au fost anexate iarăși Rusiei la 28 iunie 1940. Cu excepția unei mici perioade de revenire la ţara‑mamă, între iulie 1941 și august 1944, când am participat în al Al Doilea Război Mondial ca aliați ai Germaniei, toate edificiile românești și creștinești din stânga Prutului au fost trecute abuziv în subordinea aparatului de represiune stalinist, până la anul de răscruce 1989, multe biserici fiind dărâmate.
Popas la Mănăstirea Adam
Cu această grea moștenire, firesc, în prima zi a întâlnirii, doamnele din stânga Prutului și mica delegație a Eparhiei Dunării de Jos, din care a făcut parte și subsemnata, ne‑am bucurat de un popas la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Adam, comuna Drăgușeni, județul Galați, unde maica stareță Anastasia Cimbru ne‑a făcut să ne simțim ca acasă.
Pe o iarnă geroasă, care a îmbrăcat dealurile și văile din preajma istoricei așezări monahale cu mantia albă și pufoasă a primei zăpezi, pelerinajul a început în sfânta biserică, în jurul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, sfânt odor care de la mijlocul veacului al 16‑lea veghează asupra vieții noastre. Întâlnirea a continuat cu slujba de priveghere din preziua Intrării în biserică a Maicii Domnului.
După ce ne‑am încălzit în duhul rugăciunii de mulțumire către Fiul lui Dumnezeu și Maica Sa, după ce am făcut un scurt itinerar în istoria locului, invitatele au dorit să afle cum sunt susținute acțiunile filantropice de membrele SNFOR Galați, creștine puse în slujba vârstnicilor, a familiilor aflate în stare de risc social, doamne care din nimic susțin mai multe burse pentru copiii cu rezultate bune și foarte bune la învățătură, dar cu posibilități materiale reduse.
Din răspunsul SNFOR Galați, misiunea lor la „altarul inimii aproapelui” rezultă dintr‑un exercițiu filantropic de peste treizeci de ani care cuprinde: donații din partea creștinilor, alocări de fonduri din partea Eparhiei Dunării de Jos și din redirecționarea celor 3,5 la sută din impozitul pe venitul global.
Interes față de identitatea românească
Întâlnirea cu suratele din stânga Prutului a continuat cu un moment de răgaz la trapeza mănăstirii, unde bucatele de post au fost gustoase, „ca la mama acasă”. Ne‑am adunat apoi în jurul războiului de țesut din atelierul Mănăstirii Adam, pentru a prezenta volumul „Arhitectura satului și a sufletului românesc din Moldova de Sud”, o carte‑interviu pe care am realizat‑o din două discuții ample cu etnologul Eugen Holban, despre munca și concluziile la care a ajuns în urma cercetării privind redarea costumului tradițional din județul Galați, la cererea Institutului de Etnologie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. Etnologul Eugen Holban (1935‑2020) a investigat, timp de șase decenii, începând cu anul 1967, aspecte ce țin de cultura tradițională a Dunării de Jos și a reconstituit costumul tradițional al zonei, potrivit răspunsurilor la chestionarele lui Bogdan P. Hasdeu din anii 1860‑1870, coroborate cu cercetările din aria județului Galați.
Etnologul Eugen Holban este cel care a cercetat aspecte ce țin de cultura tradițională a Dunării de Jos și care a reconstituit costumul tradițional al fostului județ Covurlui, actualul județ Galați, și este autorul Muzeului Satului de la Pădurea Gârboavele din Galați. După reluarea activității fostului „Atelier regal de la Adam”, etnologul a „predat” maicilor de la Adam tehnicile de țesut pânza albă pentru cămășile și veșmintele tradiționale, modul de realizare și decorare a cămășii tradiționale și a frumoasei catrințe, precum și cea de țesere a brâului, despre care cercetătorul ne povestea că exista și în Egiptul antic, cu cinci‑șase mii de ani în urmă.
Preocupat de arhaicitatea tradiției locului, acest etnolog are meritul de a fi pus în cheie creștină o reprezentare de pe covoare vechi - găsite la Matca, Gohor și Țepu - țesute la sfârșitul veacului 19, care ilustrează privegherea din noaptea Sfântului Andrei. Cercetarea a apărut în contextul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei din 2018, cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, în revista Călăuză ortodoxă, și relevă atașamentul și înrădăcinarea gălățenilor în Evanghelia lui Hristos, propovăduită la gurile Dunării de Sfântul Apostol Andrei.
Întâlnirea cu doamnele din comunitatea românească din Bălți a continuat cu Sfânta Liturghie arhierească din 21 noiembrie 2023, când am prăznuit „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, la Biserica Vovidenia din Galați, unde a slujit Înaltpreasfințitul Părinte Casian al Dunării de Jos. Ne‑am bucurat de roadele rugăciunii arhierești cu toții, de la mic la mare, de la copil de grădiniță la vârstnicul de a doua și a treia tinerețe. Ne‑am hrănit duhovnicește din predania Arhiepiscopului Dunării de Jos, care ne‑a explicat care este legătura dintre templele pământești ridicate în pământul Țării Sfinte de evreii Vechiului și Noului Testament și despre „templul sfânt al Maicii Domnului”, cea care, prin Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a pus bun început mântuirii noastre. Pentru că se apropie sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Galațiul fiind primul județ din țară care l‑a luat drept Ocrotitor spiritual, Înaltpreasfințitul Părinte Casian ne‑a anunțat și invitat să ne pregătim creștinește de duhovnicească sărbătoare, care va fi deschisă duminică, 26 noiembrie, prin primirea în cetatea Sfântului Andrei a moaștelor Sfântului Ioan Damaschin. „Suntem bucuroase și plăcut surprinse de frumusețea Sfintei Liturghii arhierești de la Galați, de implicarea creștinilor în cântarea bisericească. Ne‑am rugat Aceluiași Tată ceresc, am cinstit‑o pe Maica Domnului în aceeași limbă sfântă, cu aceeași dragoste, ceea ce ne‑a făcut să simțim că drumul de acasă până acasă este mai ușor când frații sunt în unitate de simțire românească și creștinească”, ne‑a spus Liliana Lungu, bucovineancă din Eparhia de Bălți.
