Istorie şi reînnoire la Răşinari

Cea mai mare localitate a Mărginimii Sibiului, Răşinariul, ne deschide nu doar drumul spre munţii ce înconjoară ţinutul din sudul Transilvaniei, unde staţiunea Păltiniş este inima acestor meleaguri, ci şi calea spre cunoaşterea unei zbuciumate istorii a românilor din Transilvania. Nenumărate mărturii şi podoabe din trecutul şi spiritualitatea românilor din Ardeal găsim la cea mai veche biserică din Răşinari, cu hramul Sfintei Parascheva.

Satul Răşinari, situat la 10 kilometri de Sibiu, este cunoscut mai ales pentru drumul spre staţiunea Păltiniş, o şosea care străbate satul şi ademeneşte turiştii spre monumentele de istorie şi spiritualitate din aceste ţinuturi. Pentru a ne da seama cât de important a fost Răşinariul pentru românii din Transilvania, este suficient să ne amintim că localitatea populată exclusiv cu români a găzduit episcopi ortodocşi în vremea când Mitropolia Ardealului a fost desfiinţată. A fost o adevărată capitală a românilor din această parte a provinciei şi a avut dintotdeauna vrednici locuitori, aici născându-se poetul Octavian Goga şi filosoful Emil Cioran.

Începuturile aşezării coboară spre vremuri aproape legendare. Deşi atestată documentar la 1204, tradiţia spune că localitatea a fost înfiinţată de doi daci, Roşca şi Cosma, refugiaţi din calea legiunilor romane. Chiar şi în zilele noastre se păstrează denumiri ca „Fântâna lui Roşca“ sau „Dealul lui Cosma“. Vrednici urmaşi ai lui Decebal, răşinărenii s-au folosit cu multă hărnicie de munţii, pădurile şi pământurile dimprejurul satului. Din păcate, încă din secolul al XV-lea, moşiile răşinărenilor au început să fie răpite de patriciatul sibian, care a trecut dincolo de graniţa cu localitatea românească, aflată cândva chiar în centrul actualului oraş, pe locul Hotelului Continental. Nici revoltele, nici procedurile juridice nu au făcut dreptate românilor din Răşinari, ci, abia la 6 noiembrie 1786, împăratul Iosif al II-lea emitea un decret prin care satul devenea liber, fără obligaţii faţă de conducerea săsească a Sibiului, iar proprietăţile erau înapoiate, cu plata daunelor de rigoare.

Pictură neo-brâncovenească

Primul locaş de închinare al răşinărenilor apare în documente la 1383, ca o ctitorie a domnitorilor munteni Radu Vodă Negru şi Mircea Basarab. Biserica din lemn a devenit în timp neîncăpătoare, iar în perioada 1725-1758 se zidea pe vechea vatră a satului, unde s-a aflat şi cimitirul până la 1872, actuala Biserică „Sfânta Parascheva“, un locaş monumental şi de o frumuseţe rară. Pe inscripţia de la intrarea în biserică se menţionează: „De la zidirea bisericii anii Domnului 1725 Mai 29“. O altă inscripţie săpată în lemn menţionează „anii Domnului 1755 Mai 29“, iar la exterior apar anii 1755 şi 1758.

„Pictarea bisericii a început imediat după finalizarea construcţiei. Avem o inscripţie pe un pandantiv, care menţionează anul 1760, ceea ce înseamnă că în acel an se ajunsese cu pictura la nivelul respectiv. Pictura a fost realizată de Grigorie Ranite, venit de la Craiova aici pentru a forma ucenici. În Răşinari mai existau atunci şi pictori formaţi la mănăstirile din Ţara Românească şi au lucrat împreună“, ne-a spus preotul paroh Nicolae Jianu. Tot atunci a fost făcut şi iconostasul. Pictura a fost începută la 1758 şi finalizată la exterior la 1785. Tot mobilierul, toate stranele sunt dinainte de 1795. Pictura este deosebit de valoroasă, realizată într-un stil neo-brâncovenesc. Ultima restaurare a avut loc în 1996, întrucât zugrăveala era înnegrită de fum. „Procesul de restaurare a început în perioada 1984-1986 şi a continuat în perioada 1993-1996. Fumul a conservat pictura şi atunci am curăţat-o, pentru a aduce la lumină aceste scene minunate. S-a pus accentul mai mult pe conservare. În aceeaşi perioadă s-a curăţat şi iconostasul“, ne-a explicat părintele paroh.

Şcoala de pictură de la Răşinari

Biserica a devenit în timp casa renumitei şcoli de pictori de la Răşinari, artişti populari care au deprins tainele acestei arte sacre în Ţara Românească, sub influenţă brâncovenească. La rândul lor, aceştia au format ucenici şi adevărate şcoli de pictură în toată Transilvania. Printre locaşurile de cult pictate în zonă amintim pe cele din Cristian, Sălişte, Vale, Ocna, iar mai departe, în Arad, Hunedoara şi Alba. Primul pictor menţionat în această şcoală este „Radul ot Răşinari“, care picta icoane încă de la 1700, iar mai apoi sunt menţionaţi Popa Ivan şi Nistor Dascălul. Sunt cunoscuţi apoi Iacov şi Stan, cel dintâi stabilindu-se la Feisa, pe Târnava Mică, unde a format o şcoală de pictură. Iacov s-a remarcat ca un prodigios iconar, de la el rămânând sute de icoane. În fenomenul artistic denumit „Şcoala de pictură de la Răşinari“ mai fac parte şi Ioan Grigorovici, fiul lui Grigorie Ranite, Gheorghe, fiul lui Iacov Zugravul şi nepot al Popii Radu din Răşinari. Nu în ultimul rând îl menţionăm pe Popa Ivan cel Tânăr, fiul zugravului Popa Ivan. Toţi aceşti pictori au contribuit enorm la menţinerea stilului bizantin în bisericile din Transilvania, cu specificul ei brâncovenesc, într-o perioadă în care influenţa apuseană era din ce în ce mai simţită.

„Au existat aici trei generaţii de artişti care au pictat în Transilvania şi au trecut şi munţii. Din păcate, s-a pierdut această tradiţie în Răşinari. Mai avem în sat un singur pictor, pe maica Viorica Creţu“, continuă preotul paroh.

Catedrală şi criptă episcopală

Biserica „Sfânta Parascheva“ din Răşinari este cunoscută şi ca o catedrală a episcopilor sârbi care i-au păstorit pe credincioşii ardeleni de la 1701, când a fost desfiinţată Mitropolia Ardealului, iar reşedinţa de la Alba-Iulia a fost distrusă. În locul vechii mitropolii, autorităţile habsburgice au înfiinţat o episcopie greco-catolică, pentru a înlesni trecerea ardelenilor la catolicism, ademeniţi fiind cu tot felul de privilegii. După cum bine ştim, cei mai mulţi dintre români au rezistat eroic în faţa acestei situaţii noi şi nu şi-au lepădat credinţa. Mai mult decât atât, românii s-au revoltat în dese rânduri. Răşinărenii, spre exemplu, au protestat vehement faţă de abuzul din partea uniaţilor, când biserica lor a fost luată cu forţa în mai multe rânduri. „Aici, în satul nostru, greco-catolicii au avut şi un protopopiat. Când biserica a fost luată, obştea satului a venit şi a luat cheile protopopului unit. A doua zi, au venit autorităţile din Sibiu şi au pus presiune asupra răşinărenilor pentru a înapoia cheile. Protopopul unit a refuzat să mai primească cheile, de teamă, şi atunci sătenii au mers la magistratul Sibiului pentru a-i cere să-i lase în credinţa străbună“, ne-a spus părintele Jianu.

După 60 de ani, autorităţile de la Viena au decis să le dea românilor un episcop sârb, pe Dionisie Novacovici. După instalarea sa la Braşov, deşi a cerut reşedinţă înspre centrul Ardealului, la Sebeş, i s-a aprobat să locuiască la Sibiu, unde era supravegheat pentru ca nu cumva să înfrâneze propaganda greco-catolică. La Sibiu, Episcopul Dionisie şi-a închiriat o casă pe doi ani, dar, în timpul unei vizite canonice, directorul Poştei i-a scos lucrurile în stradă. La această situaţie neplăcută, episcopul sârb primea ajutor de la răşinăreanul Coman Bârsan, care l-a trimis pe fiul său, Sava Popovici, să-l invite pe episcop în Răşinari şi să locuiască în casa sa. Aici, Dionisie Novacovici şi-a mutat reşedinţa, iar Biserica „Sfânta Parascheva“ a devenit catedrala sa, unde a hirotonit 36 de preoţi şi de unde dădea circulare pentru întreaga episcopie. Vedem că Răşinariul era în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea centrul Ortodoxiei din Transilvania.

După Dionisie Novacovici a venit Sofronie Chirilovici, care a închiriat o casă în Sibiu, dar şi-a păstrat şi reşedinţa de la Răşinari, lucru menţinut şi de episcopii Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici, care slujeau aici şi hirotoneau preoţi. Episcopul Ghedeon Nichitici a fost înmormântat în această biserică la 7 noiembrie 1788. „Această biserică a fost un far călăuzitor pentru răşinăreni. Coman Bârsan a venit aici la 1720, din Ţara Bârsei, apoi Sava Popovici cel Bătrân, un iluminist, copist de cărţi tipărite, care ne-a lăsat peste 30 de manuscrise. Din această spiţă se năştea la 1814 Sava Popoviciu Barcianu, protopop cărturar, omagiat anul acesta, şi fiul său, Daniel Popovici Barcianu, profesor de teologie şi de ştiinţe naturale. Împreună cu alţi literaţi, a întocmit Memorandumul de la 1882, care cerea autonomie culturală pentru românii transilvăneni. Documentul a fost înaintat împăratului de la Viena, care nici nu l-a deschis, ci l-a trimis la Cluj. Acolo au fost toţi condamnaţi, dar au fost eliberaţi după un an, printr-o amnistie a împăratului Franz Iosef“, spune părintele Nicolae Jianu.

Tradiţie întemeiată de Sfântul Andrei Şaguna

De Biserica „Sfânta Parascheva“ din Răşinari a fost legat şi Sfântul Andrei Şaguna. Prima vizită pastorală a marelui ierarh în Mărginimea Sibiului a fost la 25 martie 1847, la Răşinari, unde a oficiat Sfânta Liturghie şi a mers la şcoala din localitate. În prezenţa sătenilor, a oficiat slujba de sfinţire a apei şi a aşezat ca ocrotitoare a şcolii pe Maica Domnului. Sfântul ierarh a cerut ca în fiecare an, la Buna Vestire, preoţii din Răşinari să oficieze sfinţirea apei la şcoala din sat. „Din acel an şi până acum s-a păstrat această tradiţie. Răşinărenii au cerut ierarhului să fie curatorul şcolii. Sfântul a trimis aici pe cei mai buni absolvenţi de la Sibiu. Întrucât şcoala de la Răşinari avea secţiuni în limba română şi în limba germană, cu un curs primar şi clasa a III-a normală, absolvenţii primeau atestat de învăţător. Veneau elevi din jurul Sibiului, Fofeldea sau Sălişte“, menţionează părintele paroh.

Răşinărenii l-au ajutat pe Sfântul Andrei Şaguna încă de la începutul activităţii sale. În 1847, când a fost ales episcop, avea nevoie de bani pentru călătoria la Karlovitz, unde avea să fie hirotonit. Banca din Sibiu nu i-a acordat un împrumut şi a fost nevoit să vină la Coman Cioran din Răşinari, care avea 16.000 de oi la acea vreme. Acesta i-a dat 2.000 de florini, iar răşinărenii i-au făcut cadou o reverendă. La Răşinari venea des pentru a se odihni şi pentru a oficia Sfânta Liturghie. La Revoluţia din 1848, Reşedinţa episcopală a fost distrusă şi atunci a fost nevoit să vină la familia Barcianu din Răşinari, care avea bibliotecă cu tomuri în 6 limbi străine. „Sfântul Andrei Şaguna se înviora la Răşinari, prindea noi puteri ca să-şi ducă mai departe gândul de la venirea în Ardeal. La sărbătorirea celor 25 de ani de la venirea sa în Transilvania, n-a stat în Sibiu, ci a venit la Răşinari“, continuă părintele Jianu.

Cercul de pictură, reînvierea şcolii de la Răşinari

Renumita şcoală de pictură de la Răşinari îşi găseşte astăzi continuarea într-un amplu proiect al parohiei păstorite de părintele Nicolae Jianu. Într-unul din spaţiile parohiei, părintele paroh avea să înfiinţeze în 1996 un cerc de pictură al elevilor răşinăreni. Pe timpul vacanţei de vară, 80-90 de copii din sat învaţă să picteze icoane pe sticlă, după tradiţia şi tehnica specifică zonei. Se lucrează pe grupe, începători şi avansaţi, iar cel mai interesant lucru este că nu există dascăli, ci copiii se învaţă unii pe alţii. Desigur, singurul pictor rămas în sat, Viorica Creţu, s-a implicat la începuturile acestui proiect. Tehnica de lucru este tempera grasă, cu emulsie de ou, iar cei mai iscusiţi folosesc şi vopsele de ulei. În fiecare an, în apropierea hramului de la biserică se organizează o expoziţie, la care elevii îşi prezintă lucrul din timpul verii. „Ne dorim să ducem mai departe tradiţia şcolii de zugravi de la Răşinari. Sperăm ca dintre aceşti copii să se nască în timp un mare pictor bisericesc. Copiii lucrează cu multă pasiune şi bucurie. Ora de pictură începe cu o rugăciune şi adesea ascultăm şi câte un acatist“, ne spune părintele Jianu.

Cursurile de pictură sunt gratuite şi se poate înscrie orice elev doritor să descopere tainele acestei arte. Temele abordate sunt diferite, dar cu stilul specific picturilor de la Răşinari. Un real sprijin cercului de pictură vine anual de la Agenţia de Tineret din Sibiu, care oferă culori, sticlă şi premii. Micii iconari au participat la expoziţii în Sibiu, Baia Mare şi Bucureşti, de unde s-au întors cu premii şi aprecierea specialiştilor.

Un inedit muzeu bisericesc

Cum se pictează o icoană la Răşinari