Istoria poporului român s-a caracterizat pe întreg parcursul său printr-o armonioasă și rodnică împletire între existența oamenilor și credința ortodoxă. Dincolo de rolul său primordial, Biserica s-a manifestat ca un autentic și credincios depozitar al limbii, tradiției, spiritului și culturii neamului nostru. E o realitate faptul că istoria Bisericii s-a contopit cu însăși istoria națională, iar aceasta s-a văzut în momentele cruciale ale existenței neamului românesc.
Una dintre cele mai puternice expresii ale moștenirii noastre istorice o reprezintă și astăzi bijuteriile arhitectonice ale Evului mediu, risipite peste tot în provinciile României, anume bisericile zidite de către domnitori ori de boieri. Un astfel de sfânt așezământ dispărut este și primul locaș de cult al Mitropoliei Țării Românești ridicat la Târgoviște în mijlocul Evului mediu de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab și de la a cărui sfințire se împlinesc astăzi, 17 mai, 500 de ani.
„Muma” bisericilor de la Târgoviște
La începutul veacului al XVI-lea, orașul Târgoviște era deja capitala consacrată a Țării Românești, iar orașul începuse să fie înfrumusețat cu edificii impunătoare. Domnitorii Radu cel Mare (1495-1508) și Neagoe Basarab (1512-1521) au fost artizanii acestei dezvoltări care avea să continue pe întreg parcursul acelui secol. În acest context istoric, viața culturală și spirituală a țării cunoștea aici, la Târgoviște, o înflorire. Prezența Sfântului Nifon, fostul Patriarh al Constantinopolului, și deschiderea spirituală inițiată de acesta aici aveau să fie însemnate și mai ales durabile, accentuând amprenta culturii și moștenirii bizantine instituționalizată deja și care l-a determinat pe Nicolae Iorga să vorbească așa de frumos despre acel „Bizanț după Bizanț”.
Târgoviștea se consacră și drept un puternic centru cultural prin aducerea aici a tiparului, urmată de apariția primelor lucrări tipărite în anii 1508-1512, inclusiv, una dintre cele mai cunoscute cărți ale culturii noastre - ,,Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, redactată aici, în capitala Ungrovlahiei. În definitiv, suntem în plină Renaștere europeană și spațiul nostru nu putea să fie ocolit de acest spirit modern al timpului.
În vremea celor doi domni zestrea capitalei s-a mărit prin ctitorirea Mănăstirii Dealu de către Radu cel Mare și câțiva ani mai târziu a primei biserici a mitropoliei, fapt care a permis stabilirea aici, în 1517, a sediului Mitropoliei Țării Românești. Inițial, Curtea de Argeș jucase acel rol de centru spiritual al spațiului muntean, însă, la sfaturile Sfântului Nifon, ideea mutării mitropoliei la Târgoviște prindea din ce în ce mai mult contur. Era nevoie, așadar, de o zidire care să fie pe măsura statutului orașului și, evident, a mitropoliei țării.
În acest context, eruditul Sfânt Voievod Neagoe Basarab, o veritabilă personalitate a epocii sale, crescut la școala de gândire bisericească și politică a Sfântului Nifon, a luat decizia în 1517 de o ridica o biserică potrivită pentru capitala țării. Așa a fost ctitorită prima biserică a Mitropoliei Țării Românești de la Târgoviște. Zidirea ei a început în 1518, după cum rezultă din cronica lui Gavril Protul, biograful Patriarhului Nifon și autor al lucrării Viața Sfântului Nifon. Doi ani mai târziu, țara întreagă avea să fie martora ridicării acestui splendid sfânt locaș cu opt turle, opera unor meșteri tocmiți din Ardeal. Pisania mitropoliei consemna cumva spiritul acelei epoci și a mândriei domnului de fi ridicat ,,din temelie această sfântă şi mare mitropolie, muma bisericilor”. În 1520, în data de 17 mai, zi în care se prăznuia Înălțarea Domnului, a fost sfinţită biserica, deși încă mai era de lucru la ea. Desigur, hramul bisericii a fost ales cel al praznicului care tocmai se serba. Evenimentul a avut o dublă simbolistică: pe de o parte, semnificația creștină, spirituală - ridicarea unui locaș de închinare și afirmarea credinței ortodoxe, pe de altă parte, mesajul politic, acela al puterii domnului, al puterii economice a statului. Evenimentul public avea să fie pregătit din timp, iar domnitorul a trimis inclusiv invitații. S-a păstrat, astfel, o scrisoare din 26 aprilie 1520 trimisă către brașoveni în care sfântul voievod scria următoarele cuvinte: ,,Apoi, cum știți și d-voastră, am isprăvit biserica noastră sau mănăstirea pe care o faceam din nou întru cinstea atotputernicului Dumnezeu: după legea și rânduiala credinței noastre - am sfințit acea biserică întru lauda Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos. La închinarea acestei biserici va veni toată țara aceasta. Deci am trimes de li-a poruncit să se adune; cu prilejul acestei închinări vom putea să cercetăm în scurt oștile noastre. Pentru care prin aceasta vă rugăm, ca pe niște prieteni, ca d-voastră să binevoiți a trimete dintre cei doisprezece jurați ai cetății d-voastră un om de credință din cetatea d-voastră. Târgoviște, Joi după sărbătoarea Sf. Marcu Evanghelistul [26 April], anul Domnului 1520.
Basarab Voevod al Țerii-Romaneștii” (Nicolae Iorga, scrisori de boieri, scrisori de domni, Vălenii de Munte, 1925). Cu siguranță, o astfel de catedrală impunătoare merita un eveniment pe măsura anvergurii sale. Virgiliu Drăghiceanu, unul dintre cercetătorii istoriei primei biserici a mitropoliei de la Târgoviște, avea să confirme și el importanța edificiului: „Biserica mitropoliei din Târgovişte fu cea mai mare biserică ce s-a construit vreodată pe pământul Ţării noastre, oglindă a epocii de strălucire ce avuseseră artele la noi, în veacul al XVI-lea”.
Moartea neașteptată a domnului în 1521 a lăsat lucrările nefinalizate, iar două decenii mai târziu, la 1537, domnul Radu Paisie continua să desăvârșească opera. Și la 1585 încă se mai efectuau lucrări la acoperiș, după cum rezultă din hrisoavele epocii. Ocuparea orașului de către turcii lui Sinan Pașa în 1595 a adus transformarea bisericii în moschee, pentru ca în 1611 biserica mitropoliei să fie jefuită de trupele principelui transilvan Gabriel Báthory.
Paul de Alep: ,,E prea frumoasă biserica…”
Din veacul al XVII-lea, biserica mitropoliei se înfățișează tuturor pelerinilor drept o capodoperă. Cel puțin, așa o descrie un călător străin, Paul de Alep, sosit la curtea lui Matei Basarab: „... e prea frumoasa biserică ce nu-şi are pereche în aceste regiuni, afară numai de biserica mitropolitană a Cazacilor, amândouă fiind zidite după modelul Sfintei Sofii, înalte, vaste, sprijinite pe mai multe coloane, foarte imposant […] Iconostasul, simbolul şi crucile erau foarte mari, cu sfeşnice elegante de lemn poleit. […] Pereţii sunt acoperiţi cu picturi vechi. Numărul cupolelor mari şi mici este de douăsprezece, fiecare ornată cu o cruce poleită. Înaintea uşii se află o fântână frumoasă, iar biserica este înconjurată cu straturi de trandafiri de diferite culori”. Situat în zona de sud-vest a Târgoviștei, ansamblul mitropoliei era de o frumusețe și o eleganță aparte, căci nu degeaba se raporta Paul de Alep la Sfânta Sofia. Alături de biserica cu hramul Înălțării, un palat-reședință mitropolitană și o frumoasă grădină împodobită cu flori aduse din Italia ori din îndepărtatul Orient. Pictura bisericii era veche, constată călătorul, dar imediat adaugă - era frumoasă și înălțătoare. De fapt, Paul de Alep a surprins orașul Târgoviște al epocii de înflorire economică și culturală din timpul domniei lungi și așezate a lui Matei Basarab, iar orașul acesta, mai spune cronicarul, „e mare ca Alepul și Damascul”.
Noul locaş a fost sfinţit de primul Patriarh al României, Miron, în 1933
Frumoasa biserică mitropolitană este restaurată în epoca Sfântului Voievod martir Constantin Brâncoveanu, la 1709, însă pentru scurt timp. Mutarea capitalei țării la București și implicit a mitropoliei (în 1668) a condus la intrarea într-un con de umbră a vechiului centru spiritual al țării, iar cutremurele de la 1802, 1838, jefuirea plumbului acoperișului de către eteriști au fost alte cauze care au condus la șubrezirea edificiului. În cele din urmă, s-a luat decizia de a fi demolată vechea zidire a Basarabilor și arhitectului Lecomte de Nouy i-a revenit sarcina să ridice pe același amplasament o altă biserică, la care s-a lucrat mai bine de trei decenii. Sfințirea ei a avut loc în noiembrie 1933, în prezența primului Patriarh al României, Miron Cristea.
În 1889, vechea biserică a fost demolată, cu toate că poate ar mai fi putut fi salvată. Înainte de acest proces, Victor Bilciurescu a vizitat locul și a realizat o descriere a locașului și a picturilor de pe zidurile sale: nu mai puțin de 12 domnitori, soțiile lor, mitropoliți, boieri ai veacurilor XVI-XVIII erau zugrăviți. Demolarea edificiului a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari pierderi ale moștenirii istorice a orașului, dar și a țării. Un martor al epocii de aur, dar și al decăderii orașului, „muma bisericilor”, cum frumos și cu mândrie i-au spus ctitorii săi, avea să rămână în posteritate doar prin documente și mărturii și câteva vestigii din piatră, aflate și azi la muzeul din Târgoviște.
Catedrala în zilele noastre
La inițiativa și prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon, Catedrala Mitropolitană din Târgoviște a cunoscut un amplu proces de restaurare și înfrumusețare în două etape (2001 şi 2009), fiindu-i redată strălucirea de catedrală cu multiple rezonanțe istorice, spirituale și culturale.
Astfel, în anul 2001, cu ocazia Zilei Municipiului Târgoviște, când s-au sărbătorit 500 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Dealu şi s-au comemorat 400 de ani de la moartea martirică a lui Mihai Viteazul, aici s-au desfășurat ample manifestări la care au participat înalte autorităţi de stat într-o sărbătoare a reconcilierii naționale.
Au mai avut loc astfel de evenimente majore și în anii următori. La 10 iulie 2008, în prezența Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, a unor membri ai Sfântului Sinod şi a unor personalități ale vieții noastre publice, politice și culturale, a fost lansată ediția jubiliară a Liturghierului lui Macarie (1508), cu ocazia comemorării a jumătate de mileniu de la apariția lui, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Nifon a primit titlul de Mitropolit.
Apoi, la 26 septembrie 2009, în cadrul unei ceremonii impresionante, au fost aduse de la mănăstirea athonită Dionisiu moaște ale Sfântului Ierarh Nifon, care au fost așezate, pentru totdeauna, în catedrala din Târgoviște.
An de an, în zilele de 10 și 11 august, cu ocazia ceremoniilor dedicate sărbătoririi Sfântului Ierarh Nifon (pelerinajul tinerilor din eparhie și pelerinajul la moaștele Sfântului Ierarh Nifon), în interiorul și în apropierea Catedralei Mitropolitane din Târgoviște au loc ample ceremonii sacre, ce pun în valoare importanța pastoral-misionară a acestui sfânt locaș.
Cu ocazia sărbătoririi celor 500 de ani de la ctitorirea Catedralei Mitropolitane din Târgoviște, Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon, a tipărit un volum omagial, ce cuprinde studii reprezentative ale unor personalități ale mediului academic local și național românesc, care reliefează diferite aspecte ale contextului istoric și religios al timpului, precum și elemente de artă și cultură legate de acest important locaș de cult muntean.
Merită amintit și faptul că la 11 august 2019, cu prilejul sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti, a avut loc resfințirea catapetesmei catedralei de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon.
