Strada Olari este una dintre străzile mici, neobservate între blocurile ce mărginesc una dintre cunoscutele artere ale Bucureştiului, la începutul căreia se află vechea biserică cu acelaşi nume. După ce a fost translată pentru a fi ferită de furia regimului comunist, biserica este păstrată şi împodobită continuu de noile generaţii de credincioşi. Lăcaşul de cult care, la finalul anului trecut, a sărbătorit 250 de ani de existenţă, găzduieşte diverse activităţi socio-educaţionale pentru sprijinirea tinerilor elevi.
După ce străbatem străduţa şerpuită care fereşte biserica de furnicarul sufocant al cotidianului din oraş, intrăm în sfântul lăcaş ale cărui ziduri groase trimit pe pelerinul bucureştean în vremea anului 1758, anul naşterii acestei biserici. Remarcăm seriozitatea cu care se ctitoreau bisericile în acea vreme, precum şi stilul svelt, simplu şi proporţional al arhitecturii secolului al XVIII-lea.
Plămădită din lutul pentru oale
La intrarea în biserică ne întâmpină părintele paroh Mihai Iordache şi părintele Antoniu Ciocoiu, bucuroşi că ne pot povesti din trecutul bisericii şi din viaţa de azi a parohiei. Biserica e cunoscută sub denumirea de Biserica Olarilor, întrucât pe aici erau cândva gropile de unde se lua pământ pentru oale, aşa cum mărturiseşte şi un document din 1752.
Părinţii slujitori de la această biserică ne-au povestit cu bucuria urmaşilor responsabili că ctitoria vornicului Dimitrie Racoviţă a fost la începuturi înconjurată cu ziduri şi chilii, unde a funcţionat, printre altele, şi o şcoală, toate fiind dărâmate la sfârşitul secolului al XIX-lea.
În anul 1836, a fost adăugat bisericii un mic pridvor pe două coloane şi s-a executat o nouă pictură în ulei, iar în 1869, biserica a fost repictată în genul şcolii Tattarescu, cu tablouri izolate.
„Am avut sentimentul că avem şansa să salvăm istoria oraşului Bucureşti“
Biserica Olari face parte dintre bisericile ce au supraveţuit furiei comuniste, prin translarea de pe vechiul amplasament, realizată de inginer Eugen Iordăchescu. După translarea de 80 de metri, biserica a rămas în spatele blocurilor de locuinţe construite ulterior. Ea se vede din Calea Moşilor, printre noile clădiri ridicate de o parte şi de alta a străzii Olari. Biserica a fost translată în două etape, la 22 septembrie 1982 şi 5 decembrie 1983.
După translare, a fost redeschisă şi resfinţită la 13 aprilie 1984. Despre acele momente cruciale din existenţa acestei biserici, domnul inginer Eugen Iordăchescu, consilier patriarhal, ne-a declarat: „Atunci când am translat această biserică, precum şi toate cele 12 pe care le-am salvat, am avut sentimentul că eu împreună cu întreg colectivul de atunci avem şansa să salvăm istoria oraşului Bucureşti, pentru că distrugerea acestor biserici, realizate cu sute de ani înaintea noastră, însemna o pierdere a istoriei acestei cetăţi“. Lucrările de restaurare au fost reluate între 1994-2002, când pictura bisericii a fost restaurată de pictorul Ion Grigorescu, punându-se în valoare straturile vechi ale picturii.
Seri culturale, la 250 de ani de existenţă
La sfârşitul anului trecut, s-au împlinit 250 de ani de existenţă a lăcaşului de cult, iar cu acest prilej au avut loc mai multe seri culturale. Slujitorii de aici au organizat mai multe evenimente culturale, colocvii şi cateheze prin care au evocat anii plini de istorie zbuciumată a acestei biserici. „Cu acest prilej i-am pomenit pe toţi ctitorii bisericii, la un parastas la care au participat foarte mulţi credincioşi. Ne-am rugat pentru cei care s-au străduit din răsputeri să ne lase nouă, celor de astăzi, o biserică atât de frumoasă şi de trainică, arătând tuturor că lucrarea ziditoare a ctitorilor trebuie continuată pentru a păstra acest monument bisericesc la fel de frumos şi pentru a-l dărui urmaşilor noştri“, ne-a declarat părintele paroh Mihai Iordache.
Istoria acestei biserici, jertfa înaintaşilor şi dorinţa lor de a o păstra, dar şi dorinţa tinerilor credincioşi ai parohiei au reunit cu această ocazie mai multe generaţii de credincioşi de la parohia Olari.
În cadrul acestor întâlniri dedicate evenimentului împlinirii a 250 de ani de existenţă a avut loc şi un colocviu cu domnul inginer Eugen Iordăchescu, la care au participat neaşteptat de mulţi credicioşi, dintre care vreo 30 de elevi, de la Colegiul Economic Hermes. „Cred că aceste manifestări culturale s-au constituit şi într-un mesaj pentru viitor, fiindcă exemplul celor din trecut ne-a arătat că nu trebuie să deznădăjduim niciodată şi trebuie să avem încredere în Dumnezeu, căci numai aşa putem să păstrăm ceea ce avem şi să predăm mai departe tinerei generaţii întreg tezaurul nostru spiritual“, ne-a spus doamna profesoară Elena Melente.
Prin toate aceste întâlniri, cei mai în vârstă şi-au adus aminte cu emoţie de acele momentele istorice, iar cei tineri au înţeles că deşi biserica este acum agresată din punct de vedere estetic de blocurile din jur, totuşi, mutarea ei a însemnat salvarea de la demolare. „Cu acest prilej festiv de la Biserica Olari, credincioşii parohiei au aflat, unii poate pentru prima dată, despre faptul că această biserică a fost mutată de pe amplasamentul ei iniţial. I-am îndemnat pe credincioşi şi pe tinerii prezenţi să se jertfească atunci când e cazul pentru biserica lor şi pentru ţara lor, pentru că dacă nu făceam această lucrare de translare, Biserica Olari ar fi dispărut, aşa cum au dispărut celelalte 29 de biserici din Bucureşti între anii â50-â80 ai secolului trecut“, ne-a mai spus domnul consilier patriarhal Eugen Iordăchescu.
Centru socio-educaţional în dezvoltare
Parohia Olari a avut în trecut foarte multe proprietăţi, case parohiale, în care se desfăşurau activităţi sociale, dar odată cu translarea bisericii au intrat în proprietatea statului. Astăzi se desfăşoară aici diverse activităţi sociale, care vin în ajutorul celor în nevoi ce sunt aproape de altarul bisericii. La hramurile bisericii, de Crăciun şi la alte diverse praznice, parohia organizează întâlniri cu copiii orfani aflaţi în grija „Direcţiei de asistenţă şi protecţie socială“ a sectorului 2. Împreună cu toţi credincioşii dornici să-i ajute pe aceşti tineri părinţi slujitori au condus o acţiune socială prin care au mobilat apartamentele sociale ale acestor copii cu diferite aparate electrocasnice, pentru a le uşura traiul. Prioritar în activităţile social-culturale ale parohiei în anul 2009 se află înfiinţarea unui centru socio-educaţional, care va avea ca scop principal sprijinirea tinerilor studioşi din parohie. Numărul beneficiarilor acestor proiecte educaţionale va fi în jur de 25 de elevi.
Tradiţia socio-educaţională de la Olari va fi reînviată prin meditaţii la limba română, matematică, limbi străine: engleză, germană, franceză, precum şi cursuri de IT, pe lângă care nu vor lipsi catehezele, serile culturale, conferinţele şi forumurile de discuţii. „La începuturi, pe lângă biserică a existat o şcoală şi, din aceste motive, ne-am propus şi noi să reînviem această tradiţie şi să înfiinţăm un centru social-educaţional pentru elevi şi studenţi, care va avea ca prioritate acordarea unei educaţii creştine. Beneficiari ai programelor dezvoltate în cadrul acestui centru vor fi elevii şi studenţii, cazuri sociale din parohie, precum şi alţi copii din afara parohiei, care vor avea nevoie de ajutorul nostru. Ne propunem să fie o paletă diversificată de activităţi; ne dorim foarte mult chiar şi un mic atelier de olărit“, ne-a mai spus parohul Bisericii Olari.
▲
„Icoana păstrează taina vindecării şi mângâierii multora“
În absida de nord a bisericii se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Aceasta a fost adusă în 1810 de monahii Mănăstirii Arnaunchiul din Turcia. După ce a fost adusă, la 14 iunie 1840, prin hotărârea Sinodului Mitropolitan s-a statornicit ca această icoană să rămână în biserica de pe Calea Moşilor, după ce mai trecuse prin alte două biserici. De jur împrejurul imaginii centrale, cu Maica Domnului cu Pruncul în braţe, sunt 24 de icoane în miniatură, lucrate manual în argint aurit. Acestea reprezintă scene din viaţa Maicii Domnului şi a Mântuitorului Iisus Hristos. Fiecare medalion are gravat un text scris cu caractere chirilice şi cu caractere latine, care nu explică evenimentul prezentat în aceste icoane mici, dar împreună alcătuiesc icoasele şi condacele acatistului Bunei Vestiri. „Icoana aceasta aduce bucurii, şi cred că harul ei adună în jurul acestui altar credincioşii parohiei noastre şi aici se păstrează, de asemenea, taina vindecării şi mângâierii multora“, ne-a mărturisit părintele Antoniu Ciocoiu.
