Kato Xenia, ridicată prin voia Maicii Domnului

Mănăstirea Kato Xenia din Grecia se află în apropierea oraşului Almiro, la o distanţă de 7 kilometri de autostrada Tesalonic-Atena. Mănăstirea adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Panaghia Xenia“ şi o parte din Brâul Maicii Domnului.

Maicile de la Mănăstirea Kato Xenia au reuşit să ridice pe solul arid al Greciei o mănăstire cu adevărat deosebită închinată Maicii Domnului. Mănăstirea este aşezată pe un deal, încă verde, ferit parcă de razele arzătoare ale soarelui. Pe dealul geamăn se văd trei cruci, o mică golgotă, unde în fiecare an, în Vinerea Mare, se face o procesiune în amintirea Patimilor Mântuitorului. Mănăstirea încântă prin arhitectura specifică Greciei, ţiglă roşie, ziduri din piatră şi chilii vopsite în alb. Biserica mănăstirii este închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În vecinătatea ei sunt aşezate chiliile cu paraclisul icoanei „Panaghia Xenia“ şi care mai adăposteşte racla cu Brâul Maicii Domnului şi părticele de sfinte moaşte. Curtea interioară a corpului de chilii este invadată de vegetaţie, o armonie între verdele copacilor şi coloritul florilor care te duce cu gândul la mănăstirile de maici din ţara noastră.

„Străina“

Numele mănăstirii este în directă legătură cu icoana Maicii Domnului, având Pruncul în braţe, icoană ce este făcătoare de minuni, datând din perioada iconoclastă (secolul VI), când cinstitorii sfintelor icoane erau persecutaţi, iar icoanele erau distruse. Pentru a fi salvată din mâna prigonitorilor, icoana a fost pusă într-un cufăr şi aruncată pe mare. Voia Maicii Domnului a fost să ajungă în vechea aşezare a actualului port Ahilio, unde a strălucit cu raze de lumină. Astfel a fost găsită ca o comoară, localnicii numind-o „Străina“ - „Xenia“, fiindcă nu ştiau de unde vine. În locul unde Maica Domnului a binevoit să fie descoperită icoana, creştinii au ridicat o mănăstire. Existenţa sfântului lăcaş a fost pusă în pericol pentru că, fiind la malul mării, piraţii au atacat-o în nenumărate rânduri, umplând biserica cu paie şi dându-i foc. Deşi focul a ars întreaga aşezare sfântă, icoana a trecut prin foc fără să ardă, însă ca semn al minunii săvârşite a fost înnegrită de fum.

Din faţa numeroaselor atacuri ale piraţilor, călugării au luat icoana Maicii Domnului şi s-au refugiat la Mănăstirea Panaghia Chisiotisa, care astăzi se numeşte Ano Xenia (Xenia de sus). Sfânta icoană a poposit aici până în anul 1750, când, din cauza atacurilor turcilor asupra mănăstirii, monahii au luat icoana şi au construit un metoc la 12 kilometri mai jos cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, purtând numele Kato Xenia (Xenia de Jos).

În anul 1980, în urma unui mare cutremur, mănăstirea a fost distrusă în întregime. Din cauza instabilităţii terenului pe care a fost construită mănăstirea, autorităţile timpului nu au aprobat refacerea pe acelaşi loc, motiv pentru care s-a început reconstrucţia la un kilometru mai jos.

Hramul mănăstirii este la 23 august, la odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului, zi în care se sărbătoreşte icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia“, când mii de pelerini din toată lumea vin să-i aducă cinstire Maicii Domnului.

Brâul făcător de minuni

Între nepreţuitele odoare pe care le deţine mănăstirea se află şi două bucăţi din Brâul Maicii Domnului, primite în dar de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos în anul 1522. Potrivit Sfintei Tradiţii, Maica Domnului a dăruit brâul Apostolului Toma, care n-a fost prezent la înmormântarea sa, darul fiind o binecuvântare şi o dovadă a înălţării ei la cer cu tot cu trup. Brâul a fost ţesut de însăşi Maica Domnului din păr de cămilă. Cinstitul Brâu s-a păstrat în Capadocia, de unde a fost adus în Ierusalim de către împăratul Teodosie cel Mare, unde a rămas până în secolul al IV-lea. În anul 395 a fost adus la Constantinopol de Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Maica Domnului a făcut o minune cu Brâul său în secolul al X-lea, când împărăteasa Zoe, soţia lui Leon al VI-lea Înţeleptul (886-912), a fost vindecată de un duh necurat. Drept mulţumire, împărăteasa a brodat Brâul Maicii Domnului cu fir de aur, aşa cum se păstrează până astăzi, şi l-a reaşezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Amintirea acestui fapt minunat se pomeneşte în calendarul ortodox la data de 31 august. Despre Cinstitul Brâu se mai ştie că, în secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian l-au luat de la Constantinopol. Despre modul cum a ajuns Brâul la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, unde se află şi astăzi, se cunosc două opinii. Fie că l-a dăruit cneazul sârb Lazăr I (1372-1389), fie că a fost dăruit mănăstirii de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care mai târziu a intrat în obştea Mănăstirii Vatoped.

Brâul Maicii Domnului a fost cinstit în mod deosebit şi de români. Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domnitorul Ţării Româneşti, a înnoit incinta Mănăstirii Vatoped şi a construit un paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului“ între anii 1512 şi 1520. Paraclisul a fost reparat în anul 1794, tot cu ajutor românesc, iar în secolul al XIX-lea românii au dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă. De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul Maicii Domnului la Mănăstirea Vatoped a fost realizată în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească.

Maica Domnului a făcut multe minuni cu Brâul său. A vindecat nenumăraţi bolnavi, în special pe cei de cancer, a ajutat să nască nenumărate femei care nu puteau avea copii şi a făcut să înceteze diferite epidemii: spre exemplu, în anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Ţara Românească pentru îndepărtarea ciumei.

Şi racla cu Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia a fost adusă în România. Se întâmpla la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi în perioada 12-15 octombrie 2001, când a fost adus prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Credincioşii din întreaga lume vin la Mănăstirea Kato Xenia şi se închină icoanei făcătoare de minuni „Panaghia Xenia“ şi Brâului Maicii Domnului, dobândind împlinirea cererilor lor, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu pace şi sănătate.