Duminică, 29 iulie, între orele 17.00 - 20.00, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a organizat un amplu pelerinaj la Crucea Trinitas de pe colina Păun, din apropierea municipiului Iaşi.
Pelerinajul de duminică, primul de o atât de mare amploare după seceta din 1947, a avut ca scop principal înălţarea de rugăciuni pentru ploaie, pentru oprirea secetei prelungite din aceasta vară caniculară, şi rugăciuni de sfinţire a apei (aghiazma mică).
„Opreşte, Doamne, seceta!“
Primul pelerinaj la crucea de pe dealul Păun - cruce înaltă de 40 de metri, pe care este instalată staţia de emisie pentru Radio Trinitas - a avut loc în anul 2006, la 14 septembrie, cu prilejul sărbătorii creştine Înălţarea Sfintei Cruci.
Duminică, încă de după-amiază, la Crucea Trinitas se strânseseră câteva sute de pelerini, în final numărul acestora ajungând la aproape 2.000. În inimile şi pe buzele tuturor erau cuvintele „Opreşte, Doamne, seceta!“.
Preoţi parohi veniţi împreună cu enoriaşi
Iniţiativa unui asemenea eveniment a aparţinut Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care, săptămâna trecută, a cerut ca, în timpul Sfintei Liturghii de duminică, să se săvârşească rugăciuni pentru ploaie în toate parohiile şi mănăstirile din Iaşi. De buna organizare a evenimentului s-au ocupat cu precădere arhim. Varlaam Merticariu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, preoţii protopopi de la Protopopiatele Iaşi 1 şi 2, pr. Constantin Andrei şi, respectiv, pr. Vilie Doroşincă.
De altfel, duminică, după Sfânta Liturghie, numeroşi preoţi din Iaşi au asigurat deplasarea şi i-au însoţit personal pe credincioşi direct la pelerinajul de la Crucea Trinitas. Astfel, cu preotul Gheorghe Manole de la parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ au venit toţi cei 70 de enoriaşi participanţi la slujba din biserică, iar părintele Petru Lehaci a avut bucuria să fie însoţit de 60 de credincioşi din Parohia „Sf. Ierarh Nectarie“, unde este paroh. Prin intermediul „Frăţiei Ortodoxe Române“ - filiala locală, cu sprijinul domnului Ion Nani, directorul Companiei Antibiotice din Iaşi - care a pus la dispoziţie un număr de 3 autocare -, şi părintele Ştefan Chiruţă de la Biserica „Învierea Domnului“, precum şi preoţii de la parohiile Valea Lupului, Galata, Beldiman, din cadrul Protopopiatului Iaşi 1, au avut posibilitatea să ia parte la pelerinaj împreună cu enoriaşii cărora le slujesc. Şi din cadrul Protopopiatului Iaşi 2, preoţii parohi, sub coordonarea părintelui protopop Vilie Doroşincă, au organizat, în bune condiţii, deplasarea cu mijloace de transport de mare capacitate a pelerinilor dornici să ia parte la rugăciunile comune de pe colina Păun.
Primii stropi de ploaie - semn şi îndemn la stăruinţa în rugăciune
Potrivit programului întocmit de Centrul Eparhial, slujbele au început cu oficierea Vecerniei, în faţa Crucii Trinitas, de către un sobor format din 60 de slujitori de la parohiile din Iaşi şi din satele şi comunele apropiate. În continuare, timp de aproape două ore, sub ocrotirea şi puterea făcătoare de minuni a moaştelor Sf. Nectarie - de la parohia ieşeană cu hramul acestui sfânt -, a moaştelor Sf. Vasile cel Mare de la Mănăstirea «Sf. Trei Ierarhi» din Iaşi, a raclei cu moaştele a peste 30 de sfinţi de la Catedrala mitropolitană şi a veşmântului Sfintei Cuvioase Parascheva, plecându-şi genunchii, cu pătrundere şi cu inimile umilite, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel şi preoţii co-slujitori au citit din Liturghier şi din Molitfelnic rugăciunile pentru ploaie şi au oficiat slujba Aghezmei Mici.
În timpul rostirii rugăciunii a treia, din rânduiala slujbei la vreme de secetă, când din inimile tuturor se înălţau cuvintele „Cel ce chemi apa mării şi o verşi peste faţa a tot pământul, Ţie ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta, mărturisind păcatele noastre şi cerând de la tine mila cea bogată: deschide stăvilarele cerului, porunceşte norilor să dea ploaie, îndură-Te de toate cele de pe pământul Tău, îndură-Te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân, de robii şi roabele Tale, de fii şi de fiice şi de toate animalele pământului şi fă să crească pâine de mâncare pentru noi şi iarbă pentru animale“, cerul de deasupra celor aproape două mii de pelerini s-a acoperit parţial de nori, aerul s-a răcorit brusc, vântul a început să adie pe vârful colinei, iar la orele 18.05, vreme de câteva secunde, au căzut şi câţiva stropi de ploaie. Semn de milostivire de la Dumnezeu, dar şi chemare la stăruinţa în rugăciune.
Seceta - încercare şi pedagogie divină
În partea a doua a programului liturgic, IPS Mitropolit Daniel a oficiat slujba Aghezmei Mici, a stropit cu apă sfinţită, a binecuvântat pe credincioşii prezenţi şi a rostit un cuvânt de învăţătură în care, după ce a vorbit despre însemnătatea rugăciunii „Doamne miluieşte“,
s-a referit pe larg la pedagogia milostivă a încercărilor la care ne supune Dumnezeu, din cauza slăbirii noastre în credinţă, a comportamentelor inumane, a lipsei de recunoştinţă pentru darurile primite şi a lipsei milosteniei unuia faţă de alţii.
„Încă de la căderea în păcat a protopărinţilor noştri Adam şi Eva - a spus IPS Mitropolit Daniel - noi avem tendinţa de a ne ascunde de Dumnezeu, de a trăi în lumea făcută de El ca şi când El nu ar exista. Noi ne facem o mulţime de planuri, ne construim adesea viaţa fără rugăciune, fără să ne mai gândim la Dumnezeu, fără să îi mulţumim pentru viaţă, pentru soare, pentru apă, pentru aer, deşi aceste daruri, făcute de El, sunt temelia vieţii noastre pe pământ. Şi atunci, Dumnezeu, uneori, opreşte darurile sau le diminuează, ca să vedem că depindem de acestea. Când este secetă, când nu mai avem apă curată, când nu mai avem aer curat, atunci vedem cât de valoroase sunt darurile lui Dumnezeu. Când nu mai avem sănătate, atunci ne dăm seama cât de importantă este sănătatea, cât de important este să putem merge, să putem vorbi, să putem vedea, să putem auzi.
Deci, trebuie să înţelegem această încercare a secetei - care aduce după sine şi multe boli, multă sărăcie, multă foamete - ca pe o atenţionare care vine de la Dumnezeu. Noi nu folosim termenul de pedeapsă, ci folosim termenul de pedagogie milostivă a lui Dumnezeu, care ne privează, ne ia, uneori, din daruri, ca să ne aducem aminte de Dăruitor. În acelaşi timp, vremea de secetă - ca şi inundaţiile - este o vreme de încercare a dragostei noastre, nu numai faţă de Dumnezeu, prin rugăciune, ci şi a dragostei faţă de semenii noştri, prin fapte bune.
În timpul secetei - spuneau Sfinţii Părinţi ai Bisericii - unii măreau atât de mult preţul grâului, încât cei cu mulţi copii erau obligaţi să-şi vândă o parte dintre ei, ca să poată da hrană celor care mai rămâneau în casă. De aceea, seceta, foametea atrag după ele şi comportamente foarte inumane. Unii doresc să câştige mai mult pe seama sărăciei şi suferinţei semenilor lor. Alţii devin mai zgârciţi, mai puţin milostivi şi nu împart ceea ce au, pentru că nu se simt în siguranţă. Aceste încercări ne pot, deci, dezumaniza. Or, noi, atunci primim daruri de la Dumnezeu când, în timpul încercărilor, devenim mai milostivi, mai rugători şi ajutăm şi pe aceia care sunt mai săraci decât noi.“
Rugăciune şi trăire în comuniune
Referindu-se, în continuare, la însemnătatea şi semnificaţiile pelerinajului la Crucea Trinitas, Înalt Prea Sfinţitul Daniel a menţionat: „Rugăciunile noastre din seara aceasta sunt şi expresia dorinţei noastre de mai multă comuniune, de mai multă trăire şi rugăciune în comun. S-a văzut că, în ultimele săptămâni, în fiecare biserică, în fiecare mănăstire au fost înălţate rugăciuni pentru ploaie. Dar este bine ca din când în când să ieşim în pelerinaj, cu moaştele sfinţilor, cu sfintele icoane, ca rugăciunea noastră să fie comună, să fie mai puternică şi să cerem şi sfinţilor să se roage pentru noi“.
„Rugăciunea nu este un buton pe care apeşi şi ţi se îndeplineşte cererea!“
În finalul cuvântului de învăţătură, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel a cerut preoţilor din parohii să continue înălţarea de rugăciuni pentru ploaie, iar credincioşilor să ajute pe cei nevoiaşi în această perioadă grea, aşa cum au făcut-o şi pe timpul inundaţiilor din anii trecuţi. „În zilele următoare, în parohiile şi în mănăstirile noastre, vom continua rugăciunile pentru ploaie, pentru că, foarte adesea, darurile preţioase se dau nu la prima cerere, ci la multă stăruinţă. De foarte multe ori, Dumnezeu nu răspunde imediat la cererile noastre, tocmai pentru a înţelege şi mai bine că rugăciunea nu este un buton pe care apeşi şi se îndeplineşte cererea, ci este invocarea unei persoane libere: Dumnezeu dăruitorul.
Dumnezeu răspunde la rugăciune când vrea şi în modul în care vrea. Noi Îl rugăm pe Dumnezeu, dar nu putem să Îl forţăm în mod magic să asculte rugăciunile noastre. Văzând însă multa noastră stăruinţă, multa noastră umilinţă, multa noastră dragoste pentru cele sfinte, dorinţa noastră de a ne schimba viaţa în bine, atunci El se milostiveşte. Deci nu trebuie să ne aşteptăm ca la orice rugăciune să se răspundă automat. Când cineva ne cere ceva, nici noi nu răspundem în mod automat, ci după o anumită gândire, după o anumită reflecţie, după o anumită aşteptare, după o stăruinţă şi o cunoaştere mai bună a modului în care sunt de folos darurile pe care le primim sau le oferim“, a spus, în final, IPS Mitropolit Daniel, mulţumind şi binecuvântând pe pelerini pentru participare la rugăciunile în comun pentru ploaie din seara de duminică, 29 iulie a.c.
