La Înălţare, sufletele eroilor se înalţă la cer

În a 40-a zi de după Învierea Domnului, la praznicul Înălţării Domnului Iisus Hristos la cer, în Biserica Ortodoxă Română, şi nu numai, la sfârşitul Sfintei Liturghii se oficiază slujba Parastasului pentru „eroii, ostaşii şi luptătorii români, din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român“ (Liturghierul, Bucureşti, 2008). Momentul comemorativ implică, pe lângă slujba de pomenire a eroilor, un prilej de aducere aminte, copiilor şi tinerilor, de actele de vitejie ale înaintaşilor, programe artistice susţinute în special de şcolari, parade militare şi depuneri de coroane la „cimitirele şi monumentele comemorative de război româneşti, la mormintele militarilor sau ale persoanelor civile, cetăţeni români, care au murit în timp de pace îndeplinind un serviciu comandat în domeniile apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi la cimitirele multinaţionale din ţară şi din străinătate“, după cum ne informează Ministerul Apărării Naţionale.

Joia Înălţării Domnului este închinată eroilor, „fiindcă aşa cum Mântuitorul se înalţă la cer, sufletele eroilor trebuie să se înalţe către Dumnezeu împreună cu Acesta“, ne spune pr. prof. Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. „Este un moment şi bisericesc, şi naţional foarte important. Nu se ştie exact de când a intrat practica pomenirii morţilor în această zi, dar dacă sărbătoarea Înălţării Domului s-a generalizat în secolele IV-V, prăznuindu-se la 40 de zile după Înviere, bănuim că cinstirea eroilor este tot la fel de veche ca sărbătoarea, fiindcă s-a ţinut cont că eroii au o moarte martirică. Deci are o vechime respectabilă“, continuă pr. Nicolae D. Necula.

Uniunea Veteranilor de Război şi a Urmaşilor Veteranilor (UVRUV), ca în fiecare an, s-a pregătit pentru ziua eroilor. Vor depune o coroană de flori la Monumentul Eroului Necunoscut, din parcul Carol al Capitalei, care simbolizează şi cuprinde în sine pe toţi eroii patriei căzuţi pentru apărarea ei. Domnul Nicolae Iorgu, veteran, membru al UVRUV, ne spune că depunerea coroanei se face „în cinstea eroilor României care s-au jertfit pentru eliberarea ţării; e normal să fie cinstiţi, şi-au dat viaţa pentru noi“. Recunoaşte că nu dintotdeauna s-a sărbătorit cu mult fast ziua eroilor, „în timpul comuniştilor nu prea se serba, nu se dorea, dar după 1989 s-a dat o altă amploare acestei zile. Am făcut mari sacrificii pentru a păstra vie amintirea lor: am făcut un muzeu al veteranilor de război la Mărăşeşti, am făcut investiţii la Mausoleul de acolo etc.“, ne spune veteranul în vârstă de 86 de ani, care este nemulţumit că „astăzi nu mai există oameni de sacrificiu, patrioţi şi iubitori de ţară“.

„Eu i-am bătut cu ciocanul crucea mormântului“

De aceeaşi părere este şi domnul Nicolae Petrescu, colonel în retragere, în vârstă de 90 de ani. „Nu sunt mulţumit astăzi de respectul purtării hainei militare. Generalul de geniu Georgescu, care avea fiul în promoţie cu mine, l-a lăsat plece pe front, la Odessa, unde a şi murit. Unde mai găseşti astăzi astfel de oameni! Putea să-l ţină lângă el, dar l-a lăsat să se jertfească pentru ţară. Ce educaţie se mai face în şcoală despre război, istoria românilor, patriotism? Spre exemplu, atunci când am intrat la şcoala militară, cu toate că era în timpul războiului, admiterea era foarte grea. Şi, după ce terminai cei 2 ani de zile, abia aşteptai să faci stagiul pe front“, spune veteranul care, în 1942, când a terminat şcoala, ca ofiţer, a plecat pe frontul rusesc. „Cu toţii luptam să facem România cât roata carului de mare, să facem România mare, cu Transilvania, Basarabia şi sudul Dobrogei, pentru că mai rămăsese doar cizma aceea mică. Eroii, dacă s-ar ridica din mormânt şi ar vedea ţara, cred că ar mai muri o dată, în luptă, ca să facă România mare. Eu nu pot să văd decât o Românie mare.“

A luat parte la multe festivităţi de comemorare a eroilor. „Se făceau slujbe religioase, se striga o listă cu numele eroilor, ţineam arma în poziţie de onor, se cânta muzică militară, în special marşul funebru. Eu, spre exemplu, mi-am amintit de subofiţerul care a murit lângă mine. Parcă văd cum l-am îngopat. Eu i-am bătut cu ciocanul crucea mormântului. Trebuie să mergem la monumentele eroilor ca să-i cinstim. Sunt ai noştri. Trebuie să ne rugăm pentru ei, să le aprindem o lumânare, măcar o dată pe an. Şi armata trebuie să fie prezentă, ca oamenii să ştie că are cine să ne apere“, conchide veteranul de război Nicolae Petrescu.

Moment de reculegere în cinstea eroilor

Comemorarea eroilor se va face astăzi, începând cu ora 12:00, când în toate lăcaşele de cult se trag clopotele, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se păstrează un moment de reculegere. Ministerul Apărării Naţionale organizează ceremonii oficiale la Memorialul Eroilor Neamului, Cimitirul Eroilor Revoluţiei, Cimitirul Militar Ghencea, Cimitirul Israelit „Filantropia“ şi Monumentul Eroilor Patriei. Pe timpul desfăşurării festivităţilor, la verticala Mormântului Ostaşului Necunoscut vor survola spaţiul aerian formaţii de trei elicoptere IAR 330 SOCAT şi trei aeronave MIG 21 LanceR. Pe când, Ministerul Administraţiei şi Internelor organizează ceremonii oficiale la: Parcela de onoare din cimitirul „Reînvierea“, Parcela eroilor de pe DN1 (Aleea Privighetorilor), Monumentul „Ultimului Străjer al Capitalei“, Monumentul Eroilor Jandarmi şi Monumentul Pompierilor.

În ţară, autorităţile administraţiei publice locale organizează, cu sprijinul şi participarea reprezentanţilor unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani/rezervişti şi al altor organizaţii neguvernamentale, ceremonii de depunere de coroane şi jerbe de flori, precum şi programe proprii de comemorare a eroilor României, în funcţie de specificul local, în principal la mausoleele, cimitirele şi parcelele de onoare româneşti, după cum ne informează Ministerul Apărării Naţionale.

Pe plan extern, reprezentanţele diplomatice ale României vor organiza manifestări comemorative dedicate Zilei Eroilor la mormintele de război: Ţiganca, Feşteliţa, Micleuşeni şi Neculăieuca - Republica Moldova, Erevan - Armenia, Sofia - Bulgaria, Budapesta şi Priigy - Ungaria, Kotzingue - Franţa, Sommerein - Austria, Haltingen şi Zwickau - Germania, Branik - Slovenia, cât şi la cimitirele unde este înhumat un număr important de militari români căzuţi în lupte sau morţi în prizonierat: Zvolen - Slovacia, Ostffysszonyffa - Ungaria, Soultzmatt - Franţa, Brno - Cehia, Kameşkovo, Liublino şi Krasnogorsk - Federaţia Rusă, Tuchola - Polonia, Karaganda - Kazahstan etc. Pe lângă acestea se vor desfăşura şi câteva evenimente deosebite: inaugurarea oficială a cimitirelor de onoare româneşti de la Cernăuţi şi Kurgan - Ucraina; dezvelirea însemnelor comemorative de la Taliţî şi Oranki - Federaţia Rusă; dezvelirea plăcii comemorative de la Blaesheim - Franţa; începerea lucrărilor de reconstrucţie, prin sfinţirea locurilor acestora, la cimitirele de onoare româneşti de la Vărzăreşti, Cania şi Ialoveni - Republica Moldova, după cum aflăm din acelaşi comunicat de presă al Ministerului Apărării Naţionale.

▲ Jertfa ostaşului român

Să chemăm la masa bucuriei şi pe sărmanul ostaş care moare cine ştie unde, pe nemărginitele câmpuri de luptă. Parcă vedem cum glontele-i străpunge pieptul, cu iuţeală de fulger! Sângele lui curge mereu din rană, iar el începe să aibă vedenii… Între altele, i se înfăţişează bătrâna sa mamă, care-l prinde de mână spre a-l aduce la Biserică, aşa, ca în copilărie… Cum? Mama sa nu-l va mai mângâia niciodată? El nu-i va mai auzi niciodată glasul argintiu şi dulce? Să fie, oare, acesta sfârşitul a toate? Să moară singur-singurel, aici, în arşiţă, fără de făclie în mână, în câmpul acesta? (…) Şi ostaşul se ridică deodată, într-o mână nevoind să moară! (…) Amintirile din copilărie îi vin cu duiumul în minte… Parc-aude un cântec bătrânesc, o doină, cu care îl adormea mama sa când era copil mic… Deodată aude clopotul din satul său chemând la Vecernie în ziua Învierii…

Apucă îndată cruciuliţa pe care i-o atârnase mama lui, când a plecat la oaste. Are încă atâta putere să o sărute şi să zică, gândind la mama lui: „La revedere în ceruri!“. Ostaşul moare apoi… Dar, prin fiecare moarte a fraţilor noştri de pe câmpurile de luptă, creşte numărul învierilor noastre! Amin. (Cuvânt pentru pomenirea eroilor în ziua de Înălţare)