Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
La parohia „Sfântul Ilie“ se vindecă singurătatea şi bolile de ochi
În urmă cu 13 ani, în cartierul Titan, se ridica prima bisericuţă de lemn din Bucureşti. Preotul paroh, Ilie Costescu, venit din localitatea Ghizdoveni, judeţul Dâmboviţa, mai ridicase, până la Revoluţie, două lăcaşuri de cult. Ajuns în Bucureşti, a reuşit, cu greutate, să primească un teren din partea Primăriei Municipale şi a ridicat biserica ce a fost târnosită pe 17 aprilie 1995. Aceasta a fost construită în trei zile, adusă de la Găeşti cu trailerele Armatei şi montată cu două macarale. Pentru că era neîncăpătoare pentru credincioşii acestui cartier, părintele paroh a început, în 2003, construirea Bisericii „Sfântul Ilie“. Părintele Costescu s-a dovedit a avea nu doar vocaţie de ziditor de biserici, ci s-a arătat atent şi la nevoile oamenilor din parohia sa. Pentru a marca evenimentul de mâine, Patriarhul Bisericii noastre va pune piatra de temelie a Aşezământului socio-diaconal „Sfântul Apostol Andrei“ al parohiei.
„În anul 1997, a venit la mine, la spovedit, o bătrână“ - povesteşte - „o chema Maria. Mi-a spus: «Părinte, vă rog ca, după ce mă împărtăşesc, să mă ajutaţi să ies din biserică, pentru că nu văd». Atunci, am întrebat-o de ce nu merge la medic, policlinica Titan fiind în apropiere. «Nu am pe nimeni să mă sprijine când urc treptele», a fost răspunsul Mariei. Cuvintele bătrânei m-au determinat să deschid un cabinet de oftalmologie unde soţia mea, care este medic chirurg oftalmolog la Spitalul Universitar, oferă consultaţii gratuite celor ce au nevoie“, povesteşte preotul Costescu, parohul Bisericii „Sfântul Ilie“. Cabinetul „Samarineanul milostiv“ a funcţionat din 1998 până în 2000, când a fost inaugurată o clinică de oftalmologie. Alături de medicul oftalmolog, la cabinet lucra şi doctorul Constantinescu, homeopat care era foarte căutat de oameni. La început, lucrurile au mers mai greu. Cu un biomicroscop închiriat de la Întreprinderea Optica Română, se consultau pacienţii, care apoi mergeau la spital în cazurile care necesitau intervenţii majore. La cabinetul de pe lângă biserică au beneficiat de asistenţă medicală oftalmologică circa 2.500 de pacienţi. În noua clinică, oamenii nevoiaşi sunt operaţi gratuit, însă sunt trataţi şi pacienţi care vin cu bilet de trimitere de la medicul de familie, dar şi persoane care plătesc integral intervenţiile chirurgicale. Pacienţi între 2 luni şi 90 de ani „În zece ani, de când mă ocup cu asistenţa medicală oftalmologică, cred că am avut 3.000-4.000 de pacienţi care au beneficiat gratuit de serviciile noastre, iar în total, numărul celor ce ne-au călcat pragul urcă la 20.000“, spune dna doctor Ioana Costescu, soţia parohului. Nu numai cei care ţin de parohia „Înălţarea Sfintei Cruci“ pot primi consultaţii gratuite, ci există şi persoane din alte cartiere bucureştene care se deplasează aici, pentru că nu plătesc nimic. Ca medic oftalmolog, dna Ioana Constanţa Costescu lucrează la Spitalul Universitar din Bucureşti, dar oferă asistenţă medicală oftalmologică şi la clinica situată în cartierul Titan, în apropiere de Biserica „Sfântul Ilie“. Starea de sănătate a bucureştenilor este destul de precară, afirmă statisticile. Sunt persoane care nu au mai fost la un control medical de foarte mult timp, oameni care ajung foarte târziu la medic. În general, tinerii şi pacienţii de o condiţie socială mai bună se adresează mai des medicului. Ceilalţi, care nu au pe nimeni sau care sunt neinstruiţi, vin uneori la clinică, în situaţii în care nu se mai poate face nimic. Aceasta legat de anumite boli ale ochilor, cum ar fi: viciile de refracţie, glaucomul, cataracta. Vârsta pacienţilor care vin la clinică variază de la copiii care au 2-3 luni până la bătrâni de peste 90 de ani. Ponderea cea mai mare o au pacienţii peste 40 de ani. În aceeaşi clinică, se acordă asistenţă medicală şi nou-născuţilor. Sunt prunci care au obstrucţie de canal lacrimo-nazal, alţii care au din naştere conjunctivite rebele şi vin la tratament. Aparatură de ultimă generaţie Cele mai dificile operaţii sunt efectuate pacienţilor care au cataractă şi glaucom, având un singur ochi sănătos. Acestea prezintă un risc ridicat, pentru că omul nu are decât un singur ochi valid. În ultimele trei săptămâni, la clinică au avut loc cinci asemenea operaţii. Din cauză că pacienţii vin foarte târziu la medic, glaucomul, fiind o boală care nu doare, dar de care se orbeşte, se vine la medic în situaţii în care e aproape imposibil de remediat. „Ne-am trezit cu bătrâni care aveau un ochi complet pierdut, iar la celălalt ochi aveau cataractă şi glaucom destul de avansat. Aceşti pacienţi au şi o patologie generală complicată: diabet, hipertensiune arterială, hepatită care agravează prognosticul operator şi postoperator“, mărturiseşte soţia preotului paroh. Au existat şi cazuri de pacienţi cu tumoră oculară. Nu au venit la control la timp, le-a scăzut vederea, nu au dat importanţă acestui fapt şi s-a ajuns la neoplazie, adică scoaterea ochiului. Fiecare operaţie comportă riscurile ei, intraoperatorii, postoperatorii, care depind nu doar de echipa de doctori, ci şi de patologia pacientului. Majoritatea pacienţilor sunt oameni cu afecţiuni generale grave, iar riscul intraoperator este enorm. Au existat şi cazuri rare, în care la o operaţie care, în mod normal, dura 15-20 de minute, au apărut complicaţii şi intervenţia chirurgicală s-a prelungit destul de mult. „Nu totul este perfect, oricât de bun chirurg ai fi“, recunoaşte dna doctor Ioana Costescu. Aparatura cu care este dotată clinica este de ultimă generaţie. Operaţiile de cataractă se efectuează cu ultrasunete şi cu un laser ale cărui incizii sunt urmărite cu microscopul de mare precizie „Zeiss“. În blocul operatorm mai poţi întâlni câmp vizual computerizat, biometru. Personalul medical este compus din anestezist, medici rezidenţi, două asistente. Pe lângă clinică, se află şi un cabinet de optică, unde se pot comanda şi ochelari. Pacienţii care vin la clinică sunt cazuri sociale, în mare parte. Ei vin la biserică şi sunt trimişi de preotul paroh direct aici, fără bilet de trimitere sau alte acte medicale. Pe lângă operaţiile şi tratamentele oftalmologice, aici se oferă, celor care nu-şi permit, ochelarii, ramele sau lentilele de care au nevoie. ▲ Punerea pietrei de temelie a Aşezământului socio-diaconal al parohiei Mâine, la sărbătoarea Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va participa la Sfânta Liturghie oficiată în noua biserică cu hramul „Sfântul Ilie“ a parohiei „Înălţarea Sfintei Cruci“ din cartierul Titan. După Sfânta Liturghie, de la ora 12:00, PF Patriarh Daniel va oficia slujba de binecuvântare pentru începerea lucrărilor şi va pune piatra de temelie la Aşezământul socio-diaconal „Sfântul Apostol Andrei“ al parohiei. În cadrul aşezământului, vor funcţiona un complex medical de diagnostic şi tratament şi un centru de asistenţă socială pentru persoane vârstnice, cu o capacitate de 40 de locuri. ▲ Meditaţii gratuite pentru copii În fiecare sâmbătă şi duminică, cantina de la parohia „Înălţarea Sfintei Cruci“ din cartierul Titan e plină de copii. Aceştia vin aici pentru a beneficia de meditaţii gratuite la principalele materii studiate la şcoală: limba şi literatura română, matematică, limbi străine, fizică, religie şi muzică. Iniţiatorul acestui program de meditaţii este profesorul Mircescu, fost director al şcolii din parohie, care predă limba română şi limba spaniolă. Cel puţin şaizeci de copii participă la cursuri. De multe ori, aici venea regretatul părinte Petru David, fost profesor de Îndrumări Misionare, foarte iubit de copii, care ţinea cateheze exemplare. Profesorii care ţin orele de pregătire sunt cu toţii voluntari, provenind de la şcolile care se află în cadrul parohiei. După orele de meditaţii, elevilor li se oferă masa de prânz. Pe lângă aceste activităţi, care ţin strict de şcoală, preotul paroh îi învaţă pe copii dansuri populare româneşti pe care el însuşi le-a deprins atunci când, fiind student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, era membru în formaţia „Junii Sibiului“. ▲ Clubul pentru „tratarea“ singurătăţii În demisolul bisericii, care are o suprafaţă de 800 de metri pătraţi, parohul Bisericii „Sfântul Ilie“ întenţionează să înfiinţeze „un club al bătrânilor, unde aceştia să poată servi un ceai de plante naturale, să citească o carte bună, să-şi împărtăşească anumite impresii. Tragedia cumplită a bătrâneţii nu este lipsa hranei sau suferinţa fizică, ci boala singurătăţii. Pe ei nu-i mai bagă nimeni în seamă. Când ne ducem la aceşti oameni în vârstă pentru a face anumite servicii religioase, ei ne mărturisesc că nu au cu cine să comunice, să mai schimbe o vorbă. Bătrânul din bloc are nevoie de o ciorbă, de o haină, dar mai cu seamă de o vorbă bună. Să încercăm să-i deranjăm pe cei pe care nu-i mai vizitează nimeni cu câte un «Bună ziua!», măcar de câteva ori pe săptămână. Gândul meu este de a-i strânge aici pe cei însinguraţi, pentru a simţi că Biserica nu i-a abandonat, nu i-a uitat, ci se îngrijeşte de viaţa lor“, adaugă părintele Ilie Costescu. Dar nu numai bătrânii, ci şi copiii pot organiza aici, în anumite zile, cercuri de creaţie, de pictură, de poezie, unde îşi pot dezvolta aptitudini pe care le-au descoperit încă de la şcoală. „Dacă oamenii cu putere financiară şi autorităţile Statului vor înţelege că Biserica Ortodoxă are cel mai mare impact în domeniul socio-diaconal, pentru noi toţi va fi un câştig enorm, deoarece Biserica înglobează toată paleta vieţii, de la naştere până la mormânt“, afirmă convingător părintele Costescu. ▲ „Paşaport pentru veşnicie“ Pentru că biserica se află în cartierul Titan, o zonă cu destui oameni săraci, unii dintre ei neputându-şi permite nici măcar cheltuielile de înmormântare, părintele s-a gândit la înfiinţarea unui ingenios sistem de într-ajutorare reciprocă. Credincioşii care doresc să participe, donează câte 3 lei pe , creându-se astfel un fond de într-ajutorare, care asigură celor are participă, în cazul decesului unei rude sau membru al familiei, un coşciug, cruce şi slujba înmormântării oficiată la capela parohiei.