La Tecuci, credinţa şi solidaritatea oamenilor au învins apele

Pe 5 septembrie 2007, în urma ploilor torenţiale care au acumulat o viitură de 1.000.000 de metri cubi de apă, oraşul Tecuci a fost inundat în proporţie de 80%. Atunci au fost afectate 1.552 de gospodării şi 81 de apartamente. Dintre acestea, 506 s-au dărâmat şi 237 necesită consolidări, multe altele având avarii structurale. Atât autorităţile locale, cât şi Biserica, prin parohiile care o compun, au venit în ajutorul lor, cu alimente, obiecte de uz casnic şi alte bunuri. La cinci luni de la inundaţii, ne-am deplasat la Tecuci pentru a vedea cum trăiesc astăzi oamenii loviţi de viitură, în toamna anului trecut.

Autorităţile locale, prin comandamentul de urgenţă, au intervenit atunci pentru salvarea oamenilor de furia apelor, prima măsură fiind înfiinţarea unei tabere de sinistraţi la o unitate militară dezafectată de lângă Gara de Nord a oraşului.

Preoţii din Protopopiatul Tecuci şi din întreaga Episcopie a Dunării de Jos au venit şi ei în ajutorul celor păgubiţi, cu alimente, apă potabilă şi diverse obiecte de uz casnic. Lor li s-au adăugat apoi şi alte parohii din restul ţării.

Împărtăşind suferinţa fraţilor afectaţi din sudul Moldovei, Patriarhia Română, sub directa îndrumare şi binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat tuturor ierarhilor care păstoresc eparhiile din întreaga ţară rugămintea de a binecuvânta la parohii şi mănăstiri organizarea de colecte în bani, alimente neperisabile şi alte bunuri, cu scopul ajutorării familiilor rămase fără cele necesare vieţii.

În perioada 6-9 septembrie 2007, PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, s-a aflat la Tecuci pentru a încuraja şi sprijini pe oameni în lupta cu dezastrul provocat în casele şi în sufletele lor şi pentru a lua primele măsuri de întrajutorare, prin acţiuni concrete.

Tecucenii, astăzi

La cinci luni de la inundaţii, ne-am deplasat la Tecuci pentru a vedea cum trăiesc oamenii acum.

Nu se poate face o axiomă despre cum trăiesc tecucenii astăzi, pentru că nu există un nivel anume. Fiecare se descurcă după putinţă şi după cum se milostivesc alţii de ei.

Sute de oameni din Tecuci îşi petrec iarna în tabăra improvizată în curtea fostei unităţi militare, alţii dorm la rude şi prieteni, iar alte câteva mii dorm în frig printre dărâmături, dar parcă bucuroşi că au mai păstrat câte o fărâmă din viaţa de dinainte.

Familiile numeroase din modulele locative supravieţuiesc cu greu în cămăruţele friguroase, din cauza costurilor foarte mari ale energiei electrice. Aici mănâncă, aici se spală, aici dorm împreună părinţi, bunici şi copii.

În preajma praznicului Bobotezei, patru module de locuit din tabăra de sinistraţi au ars în întregime şi alte două au fost distruse parţial, după ce instalaţia electrică din tabără a cedat, din cauza reşourilor improvizate.

Deşi o duc foarte greu, „oamenii apelor“ din Tecuci speră la o viaţă mai bună, cu ajutorul organelor Statului şi cu sprijinul acordat fără încetare de preoţii comunităţilor în care trăiesc.

O parte dintre cei sinistraţi au primit din partea Guvernului materiale de construcţii, în valoare de 35.000 de lei. După cum ne-au informat reprezentanţi ai Primăriei, alţii urmează să primească cele necesare.

O masă caldă în fiecare duminică, de la parohiile tecucene

Protoieria Tecuci, în colaborare cu Primăria oraşului, organizează echipe de voluntari pentru a ajuta familiile care au nevoie să îşi ridice casă, întrucât mulţi dintre ei, deşi au primit materialele necesare, nu au bani să plătească manopera.

Referindu-se la colaborarea pe care o are cu preoţii din municipiul Tecuci, primarul oraşului, Eduard Finkelstain, ne-a declarat: „Colaborarea cu preoţii oraşului este o tradiţie, aici la Tecuci. La început am vrut să liniştim oamenii, să înţeleagă că vor fi sprijiniţi, iar rolul preoţilor a fost covârşitor în această direcţie“.

PS Episcop Casian supraveghează şi coordonează zilnic această lucrare socială a Bisericii. Preoţii sunt prezenţi pe fiecare stradă, comunică cu oamenii şi asigură calmul şi mobilizarea, necesare pentru înlăturarea rapidă a efectelor inundaţiilor. De asemenea, preoţii parohiilor afectate se îngrijesc cu ajutorul celor din Liga Tineretului şi din Asociaţia Femeilor Ortodoxe ca, în fiecare duminică, toţi oamenii să aibă o masă caldă.

„Oamenii au înţeles ajutorul şi implicarea Bisericii“

Întrebat despre cum sunt oamenii acum şi despre sprijinul Bisericii pentru ei, părintele protopop Gheorghe Joghiu a precizat: „Oamenii şi-au dat seama încă o dată că nu au putere să facă faţă primejdiilor vieţii, dar au văzut că, prin solidaritate, noi putem trece şi peste aceste încercări. Acesta este câştigul cel mai mare, că noi am fost aproape de oameni şi ei au înţeles ajutorul şi implicarea Bisericii. Biserica s-a implicat săvârşind slujirea pe care o face de două milenii şi a aşezat în sufletul oamenilor disperaţi sprijinul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, care le dă putere şi speranţă. Suntem siguri că ei îşi vor relua viaţa în târgul Tecuciului aşa cum au avut-o până la acest nefericit moment“.

În acelaşi sens, părintele Gheorghe Vârlan, parohul Bisericii „Sfântul Dumitru“ din Tecuci, ne-a mărturisit: „Oamenii au fost ajutaţi şi de Primărie, şi de noi cei din parohie, în special de Sfânta Episcopie, dar bineînţeles că trauma rămâne. Rămâne nevindecat sufletul, căci i s-a dărâmat casa, i s-a luat masa... Oamenii suferă şi pentru faptul că nu li se mai pot da înapoi aceleaşi lucruri. Toate acestea erau lucruri de suflet, ale lor, care nu pot fi înlocuite nici cu cel mai mare bun din lume. Dincolo de ajutoarele materiale care s-au adus cu prisosinţă aici la Tecuci, noi am încercat să ne canalizăm în special pe o direcţie liturgică, duhovnicească, specifică Bisericii Ortodoxe, precum şi vizite pastorale“.

Biserica ajută în continuare

Preoţii din Protopopiatul Tecuci şi Centrul Eparhial al Episcopiei Dunării de Jos vor continua şi în perioada următoare să acorde ajutor persoanelor afectate de inundaţii în Tecuci, pe baza unor situaţii centralizate întocmite de fiecare parohie în parte, după cum a declarat părintele protopop Joghiu: „Preoţii din Parohiile «Sfinţii Voievozi Vechi», «Sfântul Ioan Botezătorul», «Sfântul Ilie», «Sfântul Dumitru», «Adormirea Maicii Domnului», «Sfântul Gheorghe», «Sfântul Nicolae» au întocmit săptămânal evidenţe, pentru că şi până la sfârşitul anului au căzut case şi încercăm ca prin ajutoarele primite să putem aduce un sprijin celor în nevoi“.

Pentru cei dornici de a-i ajuta pe cei sinistraţi din oraşul Tecuci recomandăm ca sumele colectate să fie trimise în conturile Episcopiei Dunării de Jos, deschise special pentru activitatea social-filantropică, la BCR Galaţi: - RO 33 RNCB 014103 286409 0007 (lei); - RO 87 RNCB 014103 286409 0005 (euro). Bunurile urmează să fie trimise în zonele calamitate prin intermediul centrului eparhial al aceleiaşi eparhii. Pentru detalii, puteţi suna la numerele de telefon 0236-460.014 sau 0236-415.085 - Sectorul Social.

▲ „Mulţumesc lui Dumnezeu şi la lume“

I-am întrebat pe câţiva dintre credincioşii parohiei „Sf. Voievozi“ din Tecuci despre modul în care trăiesc astăzi. Iată câteva dintre răspunsuri:

Safta Cristea, 83 de ani: „Părintele paroh Gheorghe B. ne-a ajutat foarte mult pe toţi, cu ce am avut nevoie. A dat fiecare ce a putut. Sunt foarte bucuroasă, îmi tremură carnea pe mine când mă gândesc la binele pe care l­a putut face părintele. A venit cu alimente, cu oameni de ajutor. De câte ori mănânc şi pun mâna pe un lucru pe care l-am primit de la oameni, zic bogdaproste şi să le dea Dumnezeu sănătate, câştig, spor şi iertare de păcate. Mulţumesc lui Dumnezeu şi la lume“.

Sabina Motoca, 53 de ani: „După inundaţii am primit de la Primărie conserve, pâine şi apă, iar mâncare caldă am primit de la parohie.

Biserica ne-a ajutat pe toţi. A dat prin rotaţie la toţi necăjiţii, de toate: paturi, saltele ortopedice, dar cel mai mult ne bucurăm atunci când primim masă caldă. Părintele a fost tot timpul în mijlocul nostru, împreună cu soţia şi comitetul bisericii.

Acum, situaţia s-a mai îmbunătăţit. Am reuşit să îmi repar o cămăruţă, căci două luni de zile nu am dormit acasă, pentru că nu se putea locui. Acum mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui şi că am putut să rezistăm acestui mare necaz“.

Georgeta Uţă, 42 de ani: „Ne-a ajutat şi Primăria şi Biserica, dar e greu tare în vagonul ăsta în care dormim. E frig şi nu avem bani să plătim curentul. Nu ştiu ce o să facem mai târziu.

Părintele a venit în fiecare duminică şi ne-a adus de toate, alimente în special ca să putem şi noi să ne creştem pruncii.

Preotul nostru s-a interesat foarte mult de noi şi ne-a încurajat mereu. Acum aşteptăm să se desprimăvăreze şi să ne apucăm de muncă“.