Lăcaşul „de la târg“ al Cotârgacilor

În apropierea Botoşanilor, la Cotârgaci, o biserică de lemn „călătoare“ stă şi astăzi în picioare, pavăză a credinţei vii a celor care trăiesc pe aceste locuri. Lăcaşul a fost adus „de la oraş“ de Alecu Miclescu, proprietarul moşiei, la 1864.

De la Botoşani până la Cotârgaci, calea e de jumătate de ceas. Ba s-ar ajunge şi mai repede, dacă aceste locuri ar fi făcut până acum cunoştinţă cu asfaltul. Drumul, flancat de nuci ţanţoşi, pare o misterioasă intrare într-un templu al trecutului. Cotârgacii, azi parte componentă a comunei Roma, a fost cândva moşie boierească, la fel ca mai toate satele botoşănene. De numele ultimului său proprietar, Alecu Miclescu, se leagă şi destinaţia mea de azi: biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi“. Cunoscut boier filantrop al Botoşanilor, Alecu Miclescu dăruise biserici tuturor satelor pe care le stăpânea. O bisericuţă reprezentativă pentru arhitectura din lemn a Moldovei de sus, ctitorită tot de Alecu Miclescu, există azi şi la Cerviceşti. Bisericuţa de la Cotârgaci, cumpărată de boierul Miclescu de la Botoşani, a fost desfăcută bârnă cu bârnă şi cărată în care cu boi, peste dealuri, până în acest cătun. Reînchegarea sa, spune pisania bisericii, a durat doi ani. Pe atunci, Cotârgacii aveau doar 50 de locuitori. Toţi au sărit să ajute la repunerea pe temelii a bisericuţei. „Fiecare a făcut jumătate falce praşilă, jumătate seceră, o falce de coasă şi cu corul unde trebuiau să meargă, de câte ori erau chemaţi.“

Azi, bisericuţa se înalţă zvelt, puternică şi neclintită pe zdravăna sa temelie de piatră. Frumuseţea interiorului, bogatul inventar pictural, precum şi proporţiile sale monumentale vădesc nobila sa origine, aceea de biserică „de târg“.

Înapoi în veacul al XVIII-lea

Lăcaşul ce astăzi slujeşte drept biserică parohiei de la Cotârgaci a fost construit în 1770, în oraşul Botoşani, avându-i drept ctitori pe Elena şi Ştefan Stihi. La 1864 s-a construit pe locul ei o biserică nouă, de zid, iar cea de lemn a fost vândută proprietarului Alecu Miclescu, care a desfăcut-o şi a dus-o pe moşia sa de la Cotârgaci. După doi ani de muncă, bârnele au fost îmbinate la loc, iar biserica s-a ridicat mândră, în mijlocul aşezării. Boierul a înzestrat-o şi „cu 15 prăjini de teren împrejurul ei, fiind folosit ca cimitir“. Tot cimitir se află acolo şi acum. Bisericuţa a fost adusă la Cotârgaci cu toată zestrea sa de veşminte cumpărate de familia Stihi „din dughenele oraşului Botoşani“. Apoi, proprietarul Alecu Miclescu i-a dăruit cărţi bisericeşti şi clopotul mare, adus de la biserica de pe cealaltă moşie a sa, de la Cerviceşti.

Stilul arhitectural

Biserica „Sfinţii Voievozi“ Cotârgaci este construită din bârne de stejar, aşezate pe talpă de stejar, pe temelie de lespezi de piatră şi încheiate la colţuri „în cheotori“. Acoperişul de şindrilă, făcut iniţial pe cheltuiala Adelei Cănănău, a fost reînnoit mai apoi.

În timp, bârnele au fost acoperite la exterior, pentru a proteja interiorul de curenţii reci de aer. Astăzi, exteriorul este îmbrăcat în şiţă. La temelie se poate observa talpa zdravănă de stejar. De asemenea, sub streaşina acoperişului se pot admira consolele sculptate „în cap de cal“.

Iniţial, bisericuţa era formată din altar, naos şi pronaos. Ulterior, construcţiei i-a fost adăugat şi un mic pridvor.

O biserică „de târg“

Bisericuţa din Cotârgaci este înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Botoşani, fiind una dintre cele mai valoroase şi reprezentative pentru arhitectura în lemn din această zonă. Însă, dincolo de importanţa sub aspect arhitectural, lăcaşul are şi un patrimoniu iconografic absolut excepţional. De altfel, interiorul e copleşitor. Gustul pentru frumos, pentru autentic, al ctitorilor, dar şi al celor care se îngrijesc azi de acest loc se vede peste tot: în bogăţia de decoraţiuni a catapetesmei, în pictura de o expresivitate cu totul aparte, în icoanele vechi păstrate încă atât de bine, pe baldachinul delicat ornamentat de deasupra sfintei mese din altar. Toate trădează originea de biserică „de oraş“ a lăcaşului.

Catapeteasma este cea originală, iar pictura, deşi nu a fost niciodată restaurată, s-a păstrat extrem de bine.

Un monument salvat

Poate că nimic din toate acestea n-ar fi avut şansa de-a se putea păstra şi astăzi, dacă preoţii slujitori ai lăcaşului nu s-ar fi îngrijit aşa cum se cuvine ca el să poată ţine piept timpului. Până să ajungă părintele Ovidiu Lazăr paroh la Cotârgaci, în 1995, bisericuţa fusese reparată de patru ori: în 1884, 1902, 1932 şi 1972. „Satu-i mic, lumea-i puţină aici, pensionari săraci. Noi n-aveam putere s-o facem singuri“, spune pălimarul bisericii.

Însă parohul nu s-a dat bătut. A strâns de la parohieni ceea ce aveau la îndemână, adică cereale, le-a preschimbat în bani şi aşa a reuşit să salveze bisericuţa. „Era foarte urât, devastat tare, când am venit eu aici. Am găsit doar şindrilă pe biserică, în rest nimic. Eu am umblat personal. N-am trimis consilierii, pe principiul «duceţi-vă, oameni buni, că-i biserica voastră». M-am urcat eu în maşină, am luat doi consilieri, am umblat, am strâns donaţii de aici, din sat, din multe parohii de munte din Suceava, pe unde aveam colegi, şi-aşa am reuşit să fac totul“, povesteşte parohul Ovidiu Lazăr.

Prin eforturile sale, bisericuţa a rămas în picioare, continuând să fie stâlpul acestei comunităţi destul de izolate, deşi se află la mai puţin de 20 km distanţă de municipiul Botoşani.

Satul, atestat documentar la 1833