Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Lăcaşul Sfântului Nicolae din staţiunea Sovata

Lăcaşul Sfântului Nicolae din staţiunea Sovata

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Reportaj
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 19 Sep, 2022

Oraşul Sovata din judeţul Mureş este cunoscut în toată ţara pentru staţiunea balneară de aici, unde anual vin mii de turişti pentru tratament şi relaxare. În Sovata, oamenii găsesc şi lăcaşuri de închinare pentru alinarea sufletească, iar aici pot afla mai multe despre comunitatea românilor din oraşul mureşean. Biserica „Sfântul Nicolae”, a Parohiei Sovata 2, este unul dintre acestea.

Pe locul unei biserici mai vechi, construită în perioada 1894-1896, când aici păstorea preotul Ioan Gergely, a fost ridicat actualul lăcaş între 1989 şi 1993, prin eforturile deosebite ale preotului Mircea Hojda şi ale ctitorilor Ioan Suciu şi Dionisie Filip, din Sovata. Actualul preot paroh, părintele Rafail Lukacs, ne spune mai multe despre trecutul comunităţii ortodoxe din Sovata. „Construcţia bisericii a început exact înainte de Revoluţia din 1989, fără autorizaţie, bineînţeles. Lucrările s-au terminat în 1993. Între timp, biserica veche era grav afectată de alunecările de teren şi cădea tencuiala. O doamnă a fost lovită în timpul slujbei din noaptea de Paşti, iar autorităţile au interzis să se mai oficieze sfintele slujbe. Până s-a construit această biserică s-a slujit în biroul parohial, într-un spaţiu mic. În 1993 au reuşit să acopere biserica şi s-a putut sluji înăuntru. A fost foarte greu, dar cei doi ctitori, şefi de întreprinderi de aici, din Sovata, au susţinut foarte mult lucrările. Oamenii au ajutat cu munca, veneau la clacă. Veneau câte 30 de persoane, bărbaţii lucrau, iar femeile găteau. Părintele Mircea Hojda povesteşte întotdeauna cu durere în suflet despre acei ani grei”, ne-a spus părintele Rafail Lukacs.

Scaune de la fostul cinema din Sovata

După finalizarea lucrărilor de construcţie au urmat cele de pictură şi de înfrumuseţare. Pictura a fost realizată în perioada 1996-2002, de Cristian Corneanu din Târgu Mureş, în tehnica fresco. Tot el a pictat şi icoanele de pe catapeteasmă. Meşterul Mihai Moldovan este cel care a sculptat iconostasul, tronul arhieresc, strana, tetrapoadele şi uşa de la intrare. În 3 octombrie 1993, biserica era târnosită de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, pe atunci Arhiepiscop de Alba Iulia. Ierarhul avea să sfinţească şi pictura la 15 septembrie 2002. În 2008, au fost schimbate ţiglele de pe acoperiş şi s-a făcut gardul împrejmuitor prin contribuţia lui Adrian Ioan Tinca din Târgu Mureş.

În biserică sunt aşezate scaunele fostului cinema din localitate. „Când s-a terminat construcţia bisericii, s-a închis cinemaul din Sovata şi atunci scaunele au fost donate, pentru că era o comunitate săracă şi nu erau bani pentru scaune. Tot de la cinema au fost donate staţia de amplificare şi boxele, pentru că s-a desfiinţat discoteca de acolo”, ne-a mai spus părintele Rafail Lukacs.

Cântare psaltică la slujbele religioase

Comunitatea ortodoxă din Sovata este una restrânsă. După recensământul din 2011, în Sovata ar fi 750 de credincioşi ortodocşi, dar acum nu sunt mai mult de 500 de oameni, după cum ne-a mai spus părintele Rafail. În Parohia Sovata 1 sunt 350, iar în Parohia Sovata 2 sunt 150, inclusiv comunitatea filiei Ilieş. „Avem 80 de familii, în majoritate mixte, aproximativ 150 de persoane. Oamenii se căsătoresc cu catolici, cu reformaţi, iar asta arată că viaţa duhovnicească a scăzut un pic. Dar, altfel, credincioşii noştri sunt foarte râvnitori. Sunt cei care au venit din Moldova, în vremea comunismului, când au fost repartizaţi aici la locurile de muncă. Sunt cei care provin din sate pur româneşti din zona Reghinului, cei care au venit să lucreze în industrie şi au rămas aici, aşa că nu aş putea să spun că este o parohie ardelenească, pentru că după obiceiurile oamenilor nu se vede acest lucru aici. Spre exemplu, vin cu pomelnice la uşa Altarului, ca în Moldova. Cântăm muzica psaltică la strană, pentru că doamna preoteasă este din Iaşi şi mergea la Mănăstirea «Sfinţii Trei Ierarhi», unde a învăţat rânduiala. La fosta parohie, în Păsăreni, nu aveam cântăreţ şi am pus-o pe ea să cânte. Când am venit aici, am făcut parastas pentru cantor şi clopotar, pentru că toţi au trecut la Domnul înainte să iasă părintele Mircea Hojda la pensie, aşa că noi am început de la zero. Nu ştim melodiile ardeleneşti şi cântăm psaltică, iar oamenii ne-au spus că sunt slujbele ca la mănăstire, pentru că acolo auzeau această muzică. În câteva luni, toată lumea ştia şi acum cântă cu toţii în biserică. Vin cam 50-60 de oameni duminica. La sărbători, bineînţeles, vin mai mulţi”, ne-a mai spus părintele paroh.

Programul liturgic cuprinde, pe lângă Sfânta Liturghie din duminici, Paraclisul Maicii Domnului în fiecare vineri seara, parastas şi Liturghie pentru adormiţi în fiecare sâmbătă, Vecernia de sâmbătă seara şi de duminică seara. Un frumos obicei păstrat la Sovata este la Bobotează, când credincioşii aşteaptă preotul cu lumânarea aprinsă la poartă pentru a veni să le sfinţească locuinţele. De asemenea, la praznicul Rusaliilor, oamenii aduc grâu şi apă la biserică pentru a fi sfinţite.

Comunitate fără tineri

Majoritatea credincioşilor din comunitate sunt în vârstă. Din această cauză, multe activităţi, cum ar fi pelerinajele la mănăstiri mai îndepărtate, sunt greu de organizat. „Eu pot spune că nu avem tineri în comunitate. Tinerii din Sovata, tinerii români, s-au dus în altă parte. Dacă nu ai o pensiune sau nu eşti angajat în turism, nu ai ce face aici. Şi românii mai uşor îşi găsesc de lucru în oraşele mari. Asta înseamnă că am rămas fără tineri, fără copii. Avem o fetiţă care vine la biserică, e singura care vine şi se împărtăşeşte des. Botezuri am făcut unul singur în patru ani şi înmormântări vreo 17-18. Am făcut şi câteva cununii pentru tineri care trăiau necununaţi de ceva timp. În această vară am mai avut câteva botezuri, dar altfel situaţia este dificilă”, continuă părintele Rafail.

De asemenea, proiectele parohiale au de suferit din cauza lipsei tinerilor din comunitate. Cu multe dificultăţi, preotul construieşte acum o nouă casă parohială, pentru că cea veche are 140 de ani şi nu mai poate fi reparată. „Oamenii se tem, pentru că sunt bătrâni, pensionari. Se gândesc că va fi greu, dar eu ştiu că Dumnezeu ne va ajuta: adunăm ceva bănuţi, şi cu restul ne ajută El. Salariu nu am de unde să adun. Şi părintele Hojda a rămas cu o parte din salariu neîncasat din parohie, pentru că nu este de unde. Am turnat fundaţia casei parohiale, ca să se vadă şi de sus, şi Dumnezeu vede că am mişcat şi noi şi apoi ne ajută”, ne-a mai spus părintele Rafail.

Preotul paroh încheie prin a ne spune cât de mult ajutor a primit de la Sfântul Efrem cel Nou în anii de când păstoreşte la Sovata şi nu numai. Un fragment din moaştele sale, o frumoasă icoană şi un papucel al Sfântului se află în biserica de la Sovata şi adună oameni din toată ţara pentru a se închina.

 

Citeşte mai multe despre:   Biserici din Romania