Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Lecţia de smerenie

Lecţia de smerenie

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 25 Apr, 2008

La Mănăstirea Golia din Iaşi, precum şi la alte câteva mănăstiri din ţară, dar şi de la Ierusalim şi de la Muntele Athos, a avut loc, ieri, ritualul spălării picioarelor ucenicilor, care aminteşte de ceea ce a făcut Mântuitorul Iisus Hristos în urmă cu aproape 2.000 de ani. Ritualul, care aminteşte de gestul de smerenie al lui Iisus Hristos făcut înainte de Cina cea de Taină, se săvârşeşte anual, în Joia Mare, în mănăstirile care au cel puţin 14 vieţuitori. Cel care spală picioarele este întotdeauna stareţul mănăstirii. Ucenicii sunt aşezaţi pe scaune, după cum arată icoana spălării picioarelor. De fapt, ritualul constă în punerea în scenă a Evangheliei după Ioan, singura care vorbeşte despre acest episod.

Ritualul spălării picioarelor se mai ţine astăzi doar în câteva mănăstiri din ţară, printre care şi Mănăstirile Nicula, Golia, Sihăstria şi Putna. În lume, această practică mai este întâlnită la Ierusalim, acolo unde chiar patriarhul „joacă“ rolul Mântuitorului, şi la câteva dintre mănăstirile Muntelui Athos. „Ritualul spălării picioarelor ne duce cu gândul cu aproape 2.000 de ani în urmă, când, în joia din Săptămâna Patimilor, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a spălat picioarele ucenicilor Săi la Cina cea de Taină, oferindu-ne o pildă de adevărată smerenie, de dragoste pentru ucenici şi pentru toţi oamenii. Este o tradiţie frumoasă şi este pentru toţi un îndemn la smerenie, la pocăinţă. Este un moment de meditaţie prin care să conştientizăm că nu suntem unii mai mari decât ceilalţi. Dacă Hristos s-a smerit pentru noi, suntem şi noi datori să ne smerim în faţa celorlalţi, să-i considerăm pe toţi egali, pentru că înaintea Mântuitorului nostru suntem, toţi, la fel. La Mănăstirea Golia, acest ritual se ţine de şase ani, şi asta pentru că mănăstirea a fost reînfiinţată recent. Dorim însă să perpetuăm cât mai mult această tradiţie, pentru că este un exemplu frumos şi o pildă pentru noi, cei care slujim împreună aici“, a declarat stareţul Mănăstirii Golia, Vitalie Danciu.

Readucerea în actualitate

În prezenţa câtorva zeci de oameni, în jurul orei 10:00, după Sfânta Liturghie, la Golia a început „punerea în scenă“ a unui episod extrem de important din şirul de episoade pe care Iisus le-a trăit în drumul Său spre răstignire. Călugării din obştea mănăstirii din centrul Iaşului, întruchipând pe cei 12 apostoli, şi-au descălţat picioarele, pentru ca stareţul, întruchipând pe Mântuitorul lumii, să le spele şi să le sărute, întocmai cum spune Evanghelia.

„Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-l rugăm (...) S-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, s-a încins“, spune diaconul. În acest timp, călugării îşi descoperă picioarele pentru a fi spălate. „După aceea, a turnat apă în spălătoare şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins“. După ce le spală, stareţul sărută picioarele fiecăruia dintre cei 12 călugări.

„Precum eu am făcut vouă şi voi să faceţi“

Când ajunge la Simon Petru, acesta se împotriveşte: „Deci a venit la Simon Petru şi a zis acela: «Doamne! Tu vrei să speli picioarele mele?»“. În ritualul spălării de la Golia, Sfântul Petru este închipuit de economul mănăstirii. Sfântul Petru este singurul dintre apostoli cu care Iisus poartă un dialog şi ultimul căruia îi sunt spălate picioarele. La întrebarea lui Simon Petru, Mântuitorul răspunde: „Ce fac eu tu nu ştii acum, dar vei cunoaşte după acestea“. Simon Petru continuă să se împotrivească, spunând: „Nu vei spăla picioarele mele în veci“. Hristos îi răspunde la aceasta: „De nu te voi spăla, nu vei avea parte de Mine“. Din evlavie faţă de Învăţătorul său, Petru spune, în cele din urmă: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul“, iar Hristos încheie, spunând: „Cel ce este spălat nu trebuie decât picioarele a le spăla şi este curat. Tot aşa şi voi curaţi sunteţi, dar nu toţi“, referindu-se prin aceasta din urmă, la Iuda, care Îl va vinde. După dialog, îi spală picioarele lui Petru şi le sărută, aşa cum făcuse şi cu ceilalţi 11 ucenici.

După ce a spălat picioarele ucenicilor, stareţul şi-a pus din nou veşmintele liturgice, spunându-le călugărilor, citând textul scripturistic: „Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, am spălat picioarele voastre, şi voi datori sunteţi unul altuia să spălaţi picioarele, că pildă am dat vouă, că precum Eu am făcut vouă şi voi să faceţi“. Apoi rosteşte o rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos, prin care rosteşte că „spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate şi ştergându-ne unul pe altul cu ştergarul dragostei, să putem plăcea ţie în toate zilele vieţii noastre şi să aflăm milă înaintea Ta“.

După citirea rugăciunii prin care evocă gestul pe care l-a săvârşit, părintele stareţ stropeşte pe cei 12 călugări cu apa cu care le-a spălat picioarele.

„Sunt surprinsă şi emoţionată. Eu vin din Muntenia şi acolo nu am văzut niciodată aşa ceva. Am aproape 84 de ani şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să nu mor înainte de a vedea astfel de moment. Am venit în Iaşi în vizită de Paşti şi iată câtă bucurie am după ce am văzut asta. Nu ştiu cum am să le spun celor de la mine ce am văzut“, ne-a spus Valeria Achim, o credincioasă din Bucureşti, care a lăcrimat pe tot parcursul slujbei.