Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Liturghie și filantropie în Albele-Bacău
La câțiva kilometri de Onești, județul Bacău, într-o zonă deluroasă, rodnică și plină până nu de mult de nenumărate poame bogate, se află satul Albele al comunei Berzunți. O comunitate nu foarte numeroasă, însă una harnică și cu dragoste față de Mântuitorul Hristos și de Biserică. În toamna ce tocmai a trecut, întreaga zonă s-a aflat în straie de sărbătoare, deoarece au avut loc resfințirea sfântului locaș de cult și sfințirea așezământului social-filantropic.
Zona nu este una dintre cele mai bogate ale județului Bacău, principala ocupație fiind agricultura, însă vrednicia slujitorilor sfintelor altare și hărnicia și dărnicia sătenilor au dat roade bogate, în localitate existând o frumoasă biserică de zid împodobită cu o pictură frumoasă, iar de puțin timp există și o clopotniță la picioarele căreia a fost amenajat un așezământ social-filantropic.
Și pentru ca eforturile oamenilor care au trudit pentru înfrumusețarea complexului parohial să nu rămână nerăsplătite, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, i-a binecuvântat pe toți, resfințind sfântul locaș de rugăciune închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil chiar în preajma acestei sărbători de hram.
Întreaga comunitate păstorită de părintele Andrei Grozescu s-a pregătit intens, așa cum ne pregătim la o sărbătoare mare. Localnicii au scos din lăzile de zestre țesături lucrate cu migală și le-au expus pentru ca toți trecătorii străini să admire priceperea și eforturile gospodinelor, iar credincioși din apropiere sau mai de departe tot veneau și umpleau curtea bisericii.
La primele ore ale dimineții, părintele protopop Constantin Alupei al Protoieriei Onești împreună cu un sobor de preoți și diaconi l-au întâmpinat pe Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, iar apoi a urmat slujba de sfințire a sfântului locaș, precum și a casei sociale amenajate recent.
A urmat Sfânta Liturghie, la care numeroși credincioși s-au împărtășit cu Cinstitul Trup și Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos, sporind și mai mult bucuria comuniunii.
Și pentru că preoții care au slujit aici au depus mari eforturi pentru a realiza cele ce sunt, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului le-a oferit rangul de iconom stavrofor părintelui Andrei Grozescu, cel care păstorește în prezent, și părintelui Petrică Cuibar, cel care a păstorit anterior Parohia Albele. De asemenea, alți ctitori și binefăcători au primit diplome de apreciere și recunoștință din partea reprezentanților Bisericii.
Satul cu nume de călugăr
Potrivit părintelui paroh Andrei Grozescu, nu poate fi precizată cu exactitate originea denumirii localității. După unii autori ar proveni de la un călugăr care a întemeiat un schit pe locul în care se află astăzi cimitirul bisericii și al cărui nume era Albu. După alții, denumirea ar veni de la faptul că satul este așezat pe albia a două pâraie ce se unesc în partea de est a satului.
Biserica din sat cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost zidită în anii 1858-1860 de către starețul Veniamin Atonitul pe cheltuiala sa.
„Din datele culese de la oamenii satului mai de seamă, din scrisorile preotului Ioan Crăciun, reiese că în satul Albele a mai fost o biserică înainte de 1860, lucrată din lemn și tot cu același hram din prezent. Având nevoie de reparație la acoperiș, în anul 1856, la inițiativa egumenului Veniamin de la Mănăstirea Berzunți s-au efectuat lucrările necesare renovării. Când au fost finalizate, și constatând buna calitate a acestora, a dat ca premiu lucrătorilor un ermilic (ban de argint), iar aceștia s-au dus la crâșma boierească din apropiere și s-au pus pe chef. Găinile vecinilor au intrat în pridvor, unde lucrătorii făceau foc și își pregăteau mâncarea. Au început a scormoni după mâncare, dând geluiala de draniță pe foc, acesta întinzându-se asupra tuturor resturilor de draniță rămase, și astfel incendiindu-se biserica. Lumea fiind la lucru, nu a avut cine să stingă incendiul, biserica a ars în întregime, topindu-se și clopotele. Starețul Veniamin, văzând ce s-a întâmplat, a luat inițiativa și a ridicat o altă biserică de piatră. Biserica a fost ridicată în anul 1857 și terminată în anul 1860, iar la 5 iunie a aceluiași an i s-a făcut sfințirea”, ne-a informat părintele Andrei Grozescu.
Lucrările nefiind de cea mai bună calitate, de-a lungul timpului au mai fost efectuate și alte lucrări de reparații. În anul 1980 s-au adăugat pridvorul, construcție ce s-a făcut pe cheltuiala enoriașilor din Albele, iar în anul 1982 a fost repictată.
În 2006 s-a ridicat în curtea bisericii un monument al eroilor pe cheltuiala veteranului Grigore Cioca Cucu, monument ce a fost sfințit în același an la sărbătoarea Rusaliilor.
De-a lungul timpului, din cauza intemperiilor vremii, biserica a suferit mai multe reparații. În timpul părintelui Petrică Cuibar s-au consolidat pereții bisericii la interior cu tencuială armată cu plasă metalică (de Buzău), pictura a fost refăcută, iar ancadramentele (scheletul de susținere) ale întregului iconostas au fost realizate din stejar sculptat, păstrându-se icoanele originale. S-a schimbat acoperișul pridvorului, pictându-se la exterior medalioane cu sfinți. A fost instalată o centrală termică, s-a împodobit biserica cu trei policandre noi.
S-au ridicat o casă de asistență socială şi o clopotniță sub care a fost amenajat un oficiu parohial.
Din 1 aprilie 2014 este hirotonit pe seama parohiei preotul Andrei Grozescu, care păstorește până în prezent.
Astfel, din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și al Bacăului, și cu sprijinul Consiliului parohial al bisericii și al enoriașilor s-au refăcut pavimentele în casa de asistență socială și camera de oficiu, apoi au fost placate cu gresie de calitate superioară, s-au retencuit pereții cu plasă de sârmă, au fost tencuiți pereții exteriori și au fost zugrăvite toate suprafețele.
De asemenea, au fost făcute lucrări la clopotniță, a fost retencuită turla bisericii la interior și au fost schimbate geamurile, a fost cosmetizată biserica la exterior, refăcându-se în totalitate tencuiala, a fost împrejmuită biserica cu alei betonate și a fost amenajată o cișmea cu apă potabilă.
Au fost amplasate în partea frontală trei icoane cu ancadrament de sculptură și cu foiță de aur, iar în partea superioară a fost lucrată o cruce în mozaic. De asemenea, a fost pusă mochetă în biserică și au fost cumpărate icoane praznicare, sfinte vase și mobilier.