Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Locaș emblematic în Ţara Făgărașului

Locaș emblematic în Ţara Făgărașului

Galerie foto (9) Galerie foto (9) Reportaj
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 10 Iulie 2018

Cartierul Galați din Făgăraș, județul Brașov, a fost odinioară unul dintre satele fruntașe din apropierea cetății transilvănene. De altfel, una din tradițiile orale ale comu­nității spune că vechii locuitori ai acestui sat erau oieri și în trans­hu­manță au ajuns până pe malurile Dunării, la Galați. Fascinați de frumusețea locurilor, au numit satul lor de acasă după numele acestui oraș. Chiar dacă din 1952 așezarea de pe malul drept al râului Olt a fost alipită municipiului Făgăraş, a rămas până în zilele noastre patrimoniul cultural și religios al vechiului sat. Așezarea păstrează un locaș de cult emblematic pentru Țara Fă­gărașului, biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul.

Din monografia Parohiei Făgă­raș-Ga­lați aflăm că, în timp, satul a purtat și numele Galați-Olt, lucru atestat de una dintre vechile ștampile. Același document arată că numele satului este atestat la 1396, cu mai bine de 50 de ani înainte de prima atestare documentară a orașului Galați de pe malul Dunării.

„Toponimul «Galați» a generat discuții interesante între cercetători, mai ales că există cinci loca­li­tăți omonime în Transilvania me­dievală. Gustav Weingrad și G. Kisch consideră originea celtică a numelui o amintire a tribului Ga­lat, care a străbătut spațiul dac și care va sta la originea numelui «Galata» din Constantinopol. Nicolae Drăganu, Iorgu Iordan și C.C. Giurescu consideră că termenul are origine slavonă, derivat de la antroponimul «gal», «galu», care înseamnă «negru». Al. Philippide și E. Lozovan propun o origine cumană de la termenul «kalat», însemnând oraș, cetate. Toate omonimele toponimelor Galați din spațiul românesc sunt corelate cu existența unor orașe vechi numite «kalat» de către huni”, ne-a spus preotul Cornel Ursu de la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Parohia Făgăraș-Galați.

Veche biserică de lemn

Primul locaș de rugăciune ortodox atestat istoric în Galațiul Făgărașului a fost unul de lemn, ridicat la 1670. Vechimea acestei biserici atestă prezența românilor ortodocși pe aceste ținuturi încă din timpuri străvechi. Odată cu această biserică de lemn este amintit de documente și primul preot din Galați: Ioan Popa.

„Bisericuța de lemn din satul Galați a fost strămutată în satul Cobor, când comunitatea a decis construirea unei biserici de piatră. O fotografie din 18 aprilie 1905 făcută de N. Aron a surprins și o scrijelitură de pe fruntariul Altarului: «A. SO=1670». Această bisericuță de lemn era căptușită pe dinăuntru cu pânză și zugrăvită cu sfinți. Ștefan Meteș descrie biserica din Galați: «e din grinzi de brad, cu acoperiș de șindrilă, în mijlocul satului, are un clopot și două toace, de fier și de lemn». S-au păstrat date și despre starea bisericii de lemn de pe vremea preotului Ștefan Meteș”, ne-a mai spus părintele Cornel Ursu.

Strămutarea bisericii de lemn din Galați la Cobor a fost prilejuită de ridicarea actualei biserici de piatră din comunitate. Lucrările de zidire au început la 1841, în vremea preotului Ioan Pop, care a păstorit credincioșii din Galați în perioada 1825-1847.

Sfințită de Sfântul Andrei Șaguna

Locașul de cult avea să fie sfințit la 1852 de marele Mitropolit și Sfânt Andrei Șaguna, lucru confirmat de pisanie: „Ziditu-s-a această sfântă biserică cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul în anul Domnului Hristos 1841. S-a sfințit de către Mitropolitul Andrei Șaguna în anul 1852”. În timpul preotului Iosif Pop s-a cumpărat de la Sibiu clopotul cel mare al bisericii, cu inscripția: „Clopotul acesta a fost turnat în 1875, sub conducerea domnilor Iosif Pop, paroh, George Păcală, jude, și Petru Neciu, cantor din Galați”. Un potir de argint din 1854 are inscripția: „Întru mărirea Sf. Trăime, dăruit de Chehul român din Făgăraș la biserică Galatz, la anul 1854”. După o vreme s-a hotărât achizi­ționarea unui iconostas de lemn sculptat.

„Pe vremea preotului Nicolae Aron, care a păstorit în perioada 1884-1935, Consiliul parohial s-a tocmit cu maestrul tâmplar Frederic Kraus din Făgăraș, cu 420 de coroane, pentru a se apuca de lucru la iconostas. S-a luat legătura și cu pictorul Constantin Petride, pentru pictarea iconostasului. Noul iconostas a costat biserica 1020 de coroane. În anul 1922, prin avocatul Dănilă Vasu din Făgăraș, ministrul Octavian Goga a dăruit bisericii din Galați 2000 de coroane. La 5 decembrie 1924, credincioșii din Galați s-au deplasat la Făgăraș pentru a-l întâmpina pe Mitropolitul Nicolae Bălan. În 1926, ca urmare a prevederii Legii Agrare, biserica a fost împroprietărită cu patru iugăre și opt stânjeni de pământ. Tot atunci, printr-o donație de la ministrul Aurel Popa, originar din Galați, s-a procurat un clopot, în locul celui spart”, ne-a spus părintele Cornel Ursu.

Pictura, la recomandarea Părintelui Arsenie Boca

Biserica din Galați a fost împodobită cu o pictură deosebită începând cu anul 1950. Lucrarea este una excepțională și a fost realizată de pictorul Iosif Vasu, recomandat de Părintele Arsenie Boca. De altfel, chiar Părintele Arsenie Boca a făcut gravura coperții de la Sfânta Evanghelie.

În 1973, sculptorul Dumitru Iliescu avea să facă noul iconostas al bisericii în stil românesc, iar icoanele, în stil bizantin. În același an, biserica a primit în dar două candelabre de cristal de la familia preotului Ioan Comșa și de la Ionel Tănase din București.

„Pictura bisericii noastre a fost restaurată în perioada 2008-2010 de pictorii Sabin și Gabriela Drânceanu. Biserica a fost resfințită în anul 2014, pe 27 decembrie, de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu”, menționează părintele Cornel Ursu.

După sfințirea din anul 2014, lucrările au continuat la biserica parohială, dar și la capela mortuară din incintă și la alte anexe. Astfel, s-au construit o bucătărie, o magazie și s-a renovat vechea sală confesională din apropierea bisericii, transformându-se în sală de mese, birou parohial, bibliotecă și arhivă. Toate aceste construcții care aparțin bisericii și sunt necesare activităților parohiale au fost modernizate și dotate cu încălzire centrală și apă curentă.

„Cu ajutorul financiar venit din partea Primăriei Făgăraș am reușit anul trecut să înlocuim toată învelitoarea bisericii și a turnului, să refacem trotuarul, curtea bisericii și toate celelalte din incintă. Am înlocuit mobilierul și strănile cu unele noi, am montat camere video de supraveghere și aer condiționat”, ne-a mai spus părintele Ursu.

Pentru a-i cinsti așa cum se cuvine pe înaintașii care și-au dat viața pe câmpul de bătălie pentru a realiza Marea Unire de la 1918, în curtea bisericii din Galați s-a ridicat la 1931 un frumos monument al eroilor. Restaurat în 2013, monumentul a fost reînfru­mu­se­țat în 2017, prin eforturile comu­ni­tății, fiind placat cu marmură neagră pe care apar numele eroilor din cele două războaie mondiale.

Biserica din Galații Făgă­ra­șu­lui este înconjurată de un vechi cimitir unde își duc somnul de vechi înaintașii locuitorilor de acum, vrednici români care au păstrat credința ortodoxă pe aceste meleaguri.