Locaşul de la Recea, pecetea unei lumi aproape apuse

Ridicată pe o culme de deal ce se prelungeşte spre ieşirea din satul Găiceana, bisericuţa de lemn de la Recea păstrează, între bârnele sale vechi, istoria unui cătun aproape dispărut.

La marginea comunei Găiceana, pe o culme de deal ce stă la sfat cu alta, de peste drum, înveşmântată în vii şi livezi, se ridică turlele ascuţite ale unei biserici de lemn. Aproape că nu-ţi vine a crede că acolo, la linia la care pământul caută să atingă cerul, s-ar putea afla aşa o blândă închipuire. Ograda largă, în care se disting bisericuţa şi clopotniţa - gingaşe miniaturi de lemn, precum şi satul de cruci al cimitirului, e încinsă cu straşnic gard din lespezi de piatră. O fortăreaţă care, de două veacuri încoace, păzeşte cu cerbicie istoria şi sufletul unui cătun: Recea. Îmbătrânită şi împuţinată, mica aşezare mai are azi un pumn de case ascunse în valea din spatele culmii de deal pe care e construită bisericuţa. „Oamenii din cătun sunt, în general, bătrâni. Au dealul acesta mare de urcat şi e greu să ajungă până aici, vin la biserica din Găiceana. Dar facem slujbe de Paşti, A doua Înviere, slujba de hram obligatoriu o ţinem aici. De asemenea, slujbele de ieşire la morminte“, spune părintele Ionuţ Arsane, parohul de la Găiceana.

Potrivit atestării documentare consemnate de Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Bacău, locaşul a fost ridicat în 1808 şi refăcut la 1864, de Ecaterina Sturdza-Miclăuşeni, ajutată de săteni.

În anul 1985, bisericuţa a suferit ample lucrări de refacere, fiind modificată de la acoperiş în sus. Construcţiei joase, caracteristice zonei Moldovei, i s-a adăugat, atunci, o turlă ascuţită, cu specific maramureşean. „Până la acoperiş, biserica este în forma ei originală“, explică părintele Arsane, în timp ce intrăm în curtea largă.

Tot cu prilejul acelei restaurări, curtea locaşului a fost împrejmuită cu trainicul gard de piatră de râu, parcă pentru a proteja fragila alcătuire de bârne. Piatra şi lemnul s-au înfrăţit aici, sus, pe dealul de la Găiceana, ca să poată ţine piept viforelor aprige şi vremurilor tulburi şi să fie, pe mai departe, mărturie a creştinilor care şi-au aşezat rugile şi neliniştile la umbra locaşului.

Stilul arhitectural

Bisericuţa cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din cătunul Recea este construită din bârne şi vălătuci, pe o temelie de piatră de râu. La exterior, pereţii sunt căptuşiţi cu scândură, iar la interior sunt spoiţi cu var. Acoperişul este din şindrilă, la fel ca la momentul construcţiei. La o reparaţie din anul 1938, a fost adăugat şi un splendid pridvor, inspirat din tipicul arhitectural al cerdacelor ţărăneşti. Meşterii lemnari care au lucrat acest pridvor s-au întrecut în a-l sculpta şi a-l decora cu motive vechi, româneşti, între care predomină motivele solare (rozeta).

La exterior, pot fi observate şi consolele pe care se sprijină acoperişul, cioplite „în cap de cal“.

În anii '80 ai secolului trecut, când locaşul nu era încă înscris în lista monumentelor istorice, a suferit o serie de reparaţii capitale. Atunci, acoperişul a fost complet schimbat, fiind refăcut în stil maramureşean, cu turle semeţe, dar acoperit tot cu draniţă.

Interiorul şi comorile sale

Interiorul e un spaţiu al cuminţeniei şi liniştii depline. Blândeţii lemnului învechit i se alătură, în chip fericit, albul de var al pereţilor, la fel ca în odăile caselor tradiţionale. În naos, o boltă semicilindrică aminteşte de vechiul meşteşug al lemnarilor în a construi după un tipic anume bisericile de lemn.

Locaşul nu e racordat la reţeaua de electricitate. Luminile de afară se strecoară prin ochiurile a două ferestruici cât palma, lăsând ochilor răgazul de a se odihni odată cu sufletul.

Catapeteasma este cea originală şi prezintă o pictură extrem de valoroasă, păstrată destul de bine, deşi nu a suferit niciodată o restaurare riguroasă. Se remarcă, în ansamblul iconostasului, icoana Adormirii Maicii Domnului de o deosebită expresivitate, într-o reprezentare mai rar întâlnită în iconografia românească.

Din patrimoniul locaşului mai fac parte câteva cărţi vechi, de cult, scrise în chirilică, precum şi o Evanghelie.

Bisericuţa necesită restaurare urgentă

Din păcate, trecerea timpului şi-a pus, apăsat, amprenta pe învelişul fragil al bisericuţei. Unul dintre pereţi este destul de afectat, având un grad destul de accentuat de înclinare. Dar, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în cazul unor asemenea bisericuţe, aflate în comunităţi mici şi îmbătrânite, nu există forţa materială necesară pentru a demara o restaurare corectă şi în deplin acord cu prevederile legislaţiei în vigoare a monumentelor istorice. „Dureros este că peretele acela se lasă uşor-uşor, iar noi nu avem puterea financiară necesară unei restaurări de anvergură. Sigur că am putea găsi materialele necesare şi am putea reface ce e şubred cu meşteri locali, însă nu ne permite legislaţia monumentelor istorice. Numai proiectul pentru restaurare ar fi în jur de 70.000 de lei, bani pe care noi n-avem cum să-i strângem. Va trebui, însă, să găsim, cumva, o soluţie“, spune părintele Arsane.

Cum puteţi ajunge la Recea

Cătunul Recea este azi parte componentă a satului Găiceana, din comuna omonimă a judeţului Bacău. Aşezarea este situată în Colinele Tutovei, la ieşirea din comuna Găiceana. Bisericuţa de lemn monument istoric se află chiar la drumul naţional 252 (Buhoci - Parincea - Găiceana - Huruieşti), modernizat de câţiva ani, pe care se circulă în condiţii excelente.

Satul se află la circa 55 de kilometri distanţă de oraşul reşedinţă de judeţ.