Luminiţa este una dintre persoanele talentate în arta croşetării mileurilor, pe care le realizează de aproape patru decenii. A cusut zeci de lucrări cu modele dintre cele mai complexe. Performanţa sa este cu atât mai mare, cu cât s-a născut cu tetrapareză spastică, o afecţiune care îi afectează mobilitatea degetelor.
Pe Luminiţa Drăcea am cunoscut-o la Centrul de informare şi consiliere pentru persoane cu dizabilităţi „Sfânta Ecaterina“ din Craiova, al Asociaţiei „Vasiliada“. Mereu cu zâmbetul pe buze, Luminiţa este una dintre persoanele pline de viaţă care întotdeauna reuşeşte să aducă optimism şi bucurie în inimile celor din jur. „Eu mă bucur de toate lucrurile pe care le am: că Dumnezeu mă veghează, că familia este alături de mine în orice moment, că mă înţeleg aşa de bine cu prietenii mei… Fără ei mi-ar fi fost destul de greu şi nu aş concepe să nu îi am lângă mine“, mărturiseşte Luminiţa. Aminteşte mereu de mama sa, de frate, tată, care o susţin şi care au făcut tot posibilul ca ea să aibă o viaţă normală, ca toţi ceilalţi. „O ajutăm noi să se deplaseze, o însoţim pretutindeni. Nu este greu, fiindcă o iubim foarte mult, este copilul nostru scump. Ne îngrijim de orice detaliu care contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii ei“, adaugă Paula Drăcea, mama Luminiţei, fost cadru didactic.
Lucrări expuse în Craiova
Dintotdeauna a fost o persoană ambiţioasă, astfel că, încă din copilărie, a început să croşeteze mileuri. „Bunica m-a iniţiat în această artă. Îmi amintesc când stătea lângă mine şi-mi arăta cum să cos câte o muscă. Aşa o zi, două, până când am ajuns să cos modele speciale, care mi-au rămas în suflet şi care sunt de fiecare dată admirate“, povesteşte Luminiţa, care a croşetat până în prezent zeci de mileuri cu modele complexe precum peisaje de iarnă, diferite personaje etc. Toate lucrările sale sunt bine păstrate şi le îngrijeşte cu mare atenţie. „De fiecare dată le aranjez, le aerisesc, pentru că îmi este tare drag de ele. Nu m-am gândit niciodată să le vând pentru că fiecare are o semnificaţie aparte pentru mine. Îmi place să le am în casă, să le admir, ele sunt bogăţia mea“, mai spune Luminiţa.
Calitatea ei este mereu apreciată de cei care o cunosc, dar şi de aceia care au văzut lucrările şi s-au putut bucura de ele. „Chiar dacă folosesc mai greu mâinile, am găsit varianta pentru care să duc la bun sfârşit aceste lucrări. Totul este să îţi doreşti să faci ceva. Ceea ce fac mă reprezintă. Nu aş putea trăi, nu aş putea fi fericită întru totul fără această pasiune. Ea îmi aduce culoare şi lumină în viaţă“, precizează Luminiţa, ale cărei lucrări au fost expuse în repetate rânduri la diverse evenimente organizate în Craiova.
„Persoane eficiente, nu deficiente“
Reprezentanţii Asociaţiei „Vasiliada“, unde Luminiţa este beneficiară de patru ani, o caracterizează ca fiind o persoană implicată în activităţile desfăşurate de Centrul „Sfânta Ecaterina“, sociabilă, cu iniţiativă, şi vorbesc despre modul în care asociaţia patronată de Mitropolia Olteniei îi sprijină pe toţi cei care au nevoie de ajutorul specialiştilor. „La Asociaţia «Vasiliada», cunoaştem foarte bine potenţialul tuturor celor pe care îi ajutăm. Poate că exact din această cunoaştere vine şi determinarea noastră de a încerca să dezvoltăm cât mai multe proiecte sociale în beneficiul persoanelor cu nevoi speciale. De-a lungul timpului, am observat că cea mai mare nevoie a persoanelor cu dizabilităţi este aceea de a fi acceptate în societate ca persoane care, deşi au anumite nevoi speciale, pot totuşi să fie utile comunităţilor în care trăiesc. Întotdeauna, Asociaţia «Vasiliada», prin toate programele sale, a promovat şi demonstrat ideea că persoanele cu dizabilităţi pot fi considerate mai degrabă persoane eficiente, decât persoane deficiente“, a declarat părintele Adrian Stanulică, preşedintele ONG-ului. (Gabriela Popescu)
