Situată în partea de nord-est a judeţului Prahova, comuna Poseşti este alcătuită din patru sate: Poseşti, Nucşoara, Valea Plopului şi Târleşti. Aceste sate fac parte din grupa satelor de munte, fiind renumite prin creşterea animalelor şi cultura pomilor fructiferi, în special mărul, părul şi prunul. Istoria acestor meleaguri este determinată de poziţia lor geografică, şi anume aşezarea pe marea arteră ce leagă Transilvania de Valea Buzăului şi, mai departe, de regiunile din estul Munteniei şi sudul Moldovei.
În ceea ce priveşte istoria Bisericii parohiale „Adormirea Maicii Domnului“ din Poseşti, aceasta îşi are începutul în anul 1904, fiind înălţată de enoriaşii satului, având în frunte pe vrednicul preot Radu Eufrosin şi pe epitropul Gheorghiţă Sersea. Această biserică s-a zidit în jurul unei biserici din bârne, ce data de pe la anul 1850. A fost restaurată în mai multe rânduri, iar între anii 1997-1999 biserica a fost repictată în tehnica fresco. A fost târnosită pe 26 august 2001, de către Preasfinţitul Ambrozie Sinaitul, pe vremea aceea Episcop-Vicar Patriarhal.
Noul slujitor de la Poseşti reface biserica
Preotul Bogdan Dumitru slujeşte la parohia Poseşti din anul 2004 şi e convins că Dumnezeu a rânduit să slujească în acest sat întrucât, s-a dovedit pe parcurs, acesta era cel mai potrivit loc pentru el. O spune chiar cu bucurie: „Fiind în căutarea unei parohii, am hotărât împreună cu soţia mea (noi fiind ploieşteni) să vizităm într-o după-amiază parohia Poseşti, vacantă la acea dată. De la început ne-au impresionat peisajul şi amplasamentul bisericii, între brazi uriaşi. Însă, motivul care m-a determinat să candidez pentru această parohie, şi pe care l-am înţeles ca un semn de la Dumnezeu, a fost faptul că vizita noastră s-a petrecut chiar în seara hramului «Sfântul Mucenic Fanurie». Atunci am avut şi prima întâlnire cu câţiva dintre credincioşii din satul Poseşti, care, auzind că aş dori să fiu preot în satul lor, m-au încurajat, spunând că le-ar plăcea foarte mult să aibă un preot tânăr“.
În ceea ce priveşte activitatea părintelui Dumitru la biserica-filială Bodeşti, el a început lucrările de renovare interioară a sfântului lăcaş în anul 2007, pictura fiind foarte afectată din cauza crăpăturilor mari din zid. Astfel, a curăţat tencuiala veche şi deteriorată, până la peretele din lemn. Pe lângă pictura cea nouă, s-au păstrat o serie de picturi pe tablă, precum „Iisus Hristos Pantocrator“, „Maica Domnului“, „Sfântul Ioan Botezătorul“, diverse scene din viaţa Mântuitorului, executate în vechime de un anume pictor, Cepoiu. Toate aceste scene, de o reală valoare artistică, au fost recondiţionate şi integrate armonios în structura noii picturi.
Paralel cu lucrările de pictură, au fost terminate şi lucrările de înfrumuseţare a exteriorului bisericii şi a clopotniţei. De asemenea, în sfântul altar a fost necesară consolidarea şi înălţarea sfintei mese, rezistenţa acesteia fiind slăbită de trecerea anilor.
Dragostea şi jertfa oamenilor din Poseşti
Acum, după cinci ani de slujire în această parohie, părintele Bogdan Dumitru a ajuns să cunoască destul de bine sufletele poseştenilor, pe care îi consideră nişte oameni deosebiţi. „Dacă ar trebui să îi caracterizez în câteva cuvinte, aş spune că sunt calzi, aşezaţi, oameni de la munte, primitori şi darnici. Aici mă refer la faptul că m-au susţinut în toate lucrările pe care le-am făcut la sfânta biserică, atât financiar, cât şi prin muncă. S-ar putea gândi că a-ţi ajuta biserica nu este un lucru extraordinar, făcând parte din îndatoririle creştinilor, dar, când o femeie văduvă dăruieşte din pensia ei de 300 de lei, din proprie iniţiativă, 100 de lei pentru sfinţirea bisericii, darul acesta capătă o altă semnificaţie. De altfel, toate donaţiile s-au făcut din dorinţa enoriaşilor de a fi părtaşi la viaţa bisericii, şi nu din obligaţie“, mărturiseşte parohul din Poseşti.
Dragostea oamenilor pentru biserică se manifestă şi în participarea cu regularitate şi în număr destul de mare la Sfânta Liturghie, în duminici şi sărbători. De când e preot în satul Poseşti, a învăţat din relaţia cu oamenii poate chiar mai mult decât a învăţat în anii de facultate despre slujirea preoţească şi despre responsabilitatea pe care o implică. La capitolul împliniri, spune preotul, ar fi faptul că în doar cinci ani a reuşit, cu ajutorul unei obşti de doar 230 de familii, din care majoritatea e reprezentată din pensionari, să înfrumuseţeze două biserici, dintre care una a fost renovată în întregime, fiind gata de târnosire. La capitolul neîmpliniri, trăieşte sentimentul că este mult mai uşor să ridici chiar o biserică nouă decât să aduci un păcătos pe calea cea dreaptă.
Această realizare a fost făcută spre slava lui Dumnezeu, Care binecuvintează în primul rând ceea ce se zideşte cu banul văduvei; preotul a asemuit-o cu acea minune din viaţa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în care o bisericuţă veche şi dărăpănată, asemenea cu cea din Poseşti, a fost reparată şi înfrumuseţată pornind de la joaca unui copil şi de la rugăciunea curată a acestuia către Marele Purtător de biruinţă, Sfântul Gheorghe. Astfel, au simţit pe viu, în viaţa lor, împreună-lucrarea şi ajutorul sfinţilor lui Dumnezeu.
În prezent, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ aşteaptă cu emoţie şi nerăbdare slujba de târnosire, pentru care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat înalta binecuvântare de a se săvârşi mâine, 11 octombrie 2009.
Biserica-filie „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ - Bodeşti
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ - Bodeşti îşi găseşte începuturile în jurul anului 1860, fiind iniţial un schit în care slujeau din când în când călugării de la Mănăstirea Ciolanu, din judeţul Buzău. În locul acestui schit s-a ridicat actuala biserică, pe pământul unui sătean cu numele Obrocea, la această lucrare participând atât sătenii Bodeştiului, cât şi călugării Mănăstirii Ciolanu.
Alegerea hramului, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, este, se pare, o influenţă a călugărilor de la Ciolanu, acest hram regăsindu-se şi la una dintre cele două biserici ale mănăstirii. Iniţial, pictura a fost realizată de Ionel Obrocea, fiul celui ce a donat terenul pe care s-a construit biserica. Acesta avea să pecetluiască şi mai temeinic legătura dintre meleagurile Bodeştiului şi mănăstirea buzoiană. Atras de viaţa monahală, Ionel Obrocea se călugăreşte la Mănăstirea Ciolanu, primind numele de Eftimie, ajungând chiar stareţ al acesteia. Viaţa duhovnicească l-a îndreptat pe monahul Eftimie Obrocea către Muntele Athos, de unde se va muta la Domnul şi unde va fi şi înmormântat. De-a lungul timpului, biserica a fost renovată şi i s-au adus îmbunătăţiri în mai multe rânduri, după cum reiese dintr-o serie de fotografii de epocă foarte preţioase, realizate chiar la începutul secolului al XX-lea.
De asemenea, în cursul anilor 1903-1904, biserica a fost împodobită cu pictură nouă, confecţionându-se totodată şi stranele. Cu timpul, în această biserică au încetat să mai slujească ieromonahii de la Mănăstirea Ciolanu, probabil din cauza deteriorării chiliilor în care se adăposteau, slujirea bisericii fiind preluată de preoţii de mir. Populaţia din aceste locuri era odinioară foarte numeroasă, dovadă stau fotografiile realizate în anii 1901-1904, care înfăţişează obştea satului în jurul ieromonahilor de la Mănăstirea Ciolanu, cum este şi cea realizată cu prilejul instalării în biserică a noii catapetesme (1903), în care putem număra cu uşurinţă 200 de persoane prezente la slujbă. Cu toate acestea, odată cu trecerea anilor, populaţia satului Bodeşti a scăzut foarte mult şi nu a mai putut asigura nevoile bisericii şi ale unui preot slujitor. Astfel, satul Bodeşti şi biserica sa au fost înglobate în mod firesc de satul mai mare Poseşti, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ devenind filie a parohiei Poseşti.
