Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Mama stareţei, călugăriţă în mănăstire

Mama stareţei, călugăriţă în mănăstire

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Daniel Tomescu - 31 Ianuarie 2011

Stavrofora Irina Călin, stareţa Mănăstirii Pissiota, are 44 de ani şi aproape 30 de când a îmbrăcat haina monahală. Printre călugăriţele care alcătuiesc obştea sfântului lăcaş se află şi maica Alexia Călin, în vârstă de 74 de ani. Faptul că amândouă poartă acelaşi nume "lumesc" nu este deloc întâmplător. Maica Alexia este mama "după trup" a stareţei.

Povestea începe prin 1980, într-o familie de oameni gospodari dintr-un sat prahovean. Ana Călin îşi pierde soţul în urma unui tragic accident, având de crescut doi copii minori, un băiat şi o fată.

În 1982, fiica Anei Călin, Ioana, în vârstă de 14 ani, a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu. Contactul cu viaţa monahală a răscolit-o profund şi adolescenta a simţit că acesta era drumul ce-i fusese hărăzit. Absolut firesc, i-a mărturisit-o şi mamei sale. "Daâ ce-ţi veni? Eu aveam alte planuri cu tine. Voiam să te văd la casa ta, cu rostul tău, să mă faci bunică! Nu pleci nicăieri!".

În comună locuia un sătean tare cumsecade. El era foarte credincios şi purta o barbă atât de mare, încât, dacă nu ar fi avut haine obişnuite, ai fi zis că e călugăr. De altfel, consătenii îl porecliseră "Părintele". Ioana s-a dus la "Părintele" Nicolae şi i-a zis: "Uite, eu vreau să mă duc la mănăstire şi mama nu mă lasă! Ce să fac?". "Părintele" i-a promis fetei că va sta de vorbă cu mama ei şi va încerca să o înduplece. Într-adevăr, într-o seară le-a bătut în poartă. Ana Călin l-a poftit în casă. "Soră Ana, fata ta mi-a spus că vrea să intre în mănăstire şi că tu nu eşti de acord. De ce te împotriveşti?. "Fiindcă rostul ei e altul: trebuie să se mărite când i-o veni vremea, să aibă casa ei, să aibă copii, nu să plece la mănăstire!" Bărbatul se întoarse către fată: "Ioana, lasă-mă să-i spun maică-tii două vorbe, între patru ochi!". Adolescenta ieşi din încăpere. După câteva minute, "Părintele" Nicolae o chemă înapoi. "Ioana, uite că maică-ta s-a lămurit care e, de fapt, drumul tău şi acceptă să intri în mănăstire…"

Drumul de la "Ana Călin" la "Maica Alexia"

Aşa a ajuns Ioana, adolescenta de 14 ani, în obştea Mănăstirii Ghighiu. Asta se întâmpla în 1982. Mama venea din când în când să-şi vadă fiica. Pacea din sfântul lăcaş se citea şi pe ochii fetei. Maicile din obşte o primeau mereu cu dragoste pe "sora Ana". În 1987, imediat după ce a făcut pomenirea de şapte ani pentru răposatul ei soţ, Ana Călin s-a decis. A lăsat gospodăria pe seama fiului său, care de-acum era un adevărat bărbat, şi a rugat-o pe stareţa mănăstirii s-o primească şi pe ea. Astfel, mama şi-a urmat fiica întru călugărie.

Ioana, devenită acum maica Irina, era ucenica maicii Mihaela Novacovski, vrednica de pomenire. În 1993, când maica Mihaela a ajuns la Poenarii Burchii, hotărâtă să repună pe picioare Mănăstirea Pissiota, a venit însoţită de maica Irina Călin şi de mama acesteia, care, ca monahie, se numea Alexia.

Acum, stavrofora Irina Călin este stareţa sfintei mănăstiri, iar maica Alexia face parte din obşte. Altfel spus, mama "după trup" a devenit ucenica fiicei sale.

" În 1982, fiica Anei Călin, Ioana, în vârstă de 14 ani, a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu.

Contactul cu viaţa monahală a răscolit-o profund şi adolescenta a simţit că acesta era drumul ce-i fusese hărăzit. Absolut firesc, i-a mărturisit-o şi mamei sale. "Daâ ce-ţi veni? Eu aveam alte planuri cu tine. Voiam să te văd la casa ta, cu rostul tău, să mă faci bunică! Nu pleci nicăieri!"".

"În 1987, imediat după ce a făcut pomenirea de şapte ani pentru răposatul ei soţ, Ana Călin s-a decis. A lăsat gospodăria pe seama fiului său, care de-acum era un adevărat bărbat, şi a rugat-o pe stareţa mănăstirii s-o primească şi pe ea."