Mănăstirea cu mireasmă de trandafiri

Păzită de agitaţia vieţii cotidiene, la o distanță de 20 km de București, într-un loc binecuvântat, așezată între ziduri groase asemenea marelor lavre, dăinuieşte de veacuri Sfânta Mănăstire Samurcășești - Ciorogârla, cu rădăcini ce se leagă de numele fericitului ctitor, vornicul Constantin Samurcaș, împreună cu familia sa. Aici s-au adunat în adâncul inimii monahiilor rugătoare și în taina existenței așezământului monahal peste 200 de ani de istorie și de lucrare duhovnicească sub ocrotirea Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a Sfintei Preacuvioase Maici Parascheva de la Iași.

Biserica, lăudând izbândirile sfinţilor şi împodobind zilele anului cu pomenirile lor, îi îndeamnă şi îi călăuzeşte pe credincioşi și pe toți cei din clerul bisericesc și cinul monahal la împlinirea virtuților. Desigur, lucrările sfinţilor sunt multe şi pentru mulţi dintre noi sunt anevoie de atins. Dar fiindcă acestea încep prin smerenie şi pocăinţă, cel care se simte neputincios în a-i imita în cele mari şi înalte poate imita smerenia şi pocăinţa celor iubitori de Hristos.

Pentru aceasta se străduiesc și monahiile din Mănăstirea Samurcășești – Ciorogârla, smerite, răbdătoare, rugătoare, harnice ca niște albine și primitoare de pelerini.

În aceste zile, totul se mișcă în acest stup duhovnicesc de dragul și spre cinstirea Mult Milostivei Maici Parascheva, ocrotitoare a locașului după cel de-al Doilea Război Mondial, când biserica mare a mănăstirii a devenit casă vremelnică spre adăpostirea raclei cu moaștele Cuvioasei de la Iași, vreme de câteva luni, în zbuciumatul an 1944 (10 aprilie – 27 octombrie).

Poate și pentru aceasta aici și-au găsit liniștea și inspirația în acele vremuri, pentru bunul mers al țării, Tudor Vladimirescu, regele Carol I, Patriarhii Nicodim Munteanu și Justinian Marina, precum și alte personalități ale vremii.

Acum, cine vine să se închine aici găsește o biserică frumoasă, cu arhitectură deosebită, zidită cu temeinicie dăinuitoare, renumită prin existența celor trei altare.

Pelerinul iubitor de frumos și de liniște sufletească este întâmpinat de o alee lungă așezată ­între arbuşti de trandafiri, iar după ce trece pe sub o arcadă ce trimite la legătura arcelor de timp, i se deschide înainte un pridvor natural presărat cu flori de tot felul, care cheamă la ­zăbavă sufletească și te trimite cu gândul la eternitatea clipelor de rugă autentică a bătrânilor de altădată.
Într-o curăție și frumusețe revărsate cu îmbelșugare peste veacuri ca rod al sfințeniei și dragostei celor care au pășit aici de demult, ești chemat să calci cu sfială scările și să privești din înălțimea pridvorului de piatră lumea florilor ce dăinuiesc de jur împrejur.

Descoperi locașul primitor, cu mireasmă duhovnicească, unde poți observa cu discreție că toate sunt așezate în bună rânduială eclesială și cu rafinament, izvodite parcă din lucrarea neîncetată a nevoinței, smereniei și a iubirii de sfinți.

Biserica mănăstirii este pictată de pictorul Gheorghe Tattarescu. La cutremurul din noiembrie 1940, a fost grav avariată. A fost demolată și refăcută între anii 1941 și 1943, pe vechile temelii, după planurile arhitectului Ion Cernescu, cu cheltuiala Prefecturii județului Ilfov și prin sârguința bunului creștin generalul Teodor Ciurea, prefect al județului Ilfov în acea perioadă. Din vechea biserică s-a păstrat catapeteasma lucrată în stilul brâncovenesc, frumos ornamentată cu motive vegetale și florale, împodobită cu icoane argintate. Ultima restaurare a picturii a avut loc în anul 2007.

Maica stareță, stavrofora Lucia Bostan, ne-a primit cu bucurie și ne-a mărturisit cu fermitate că „fiecare moment din viaţa călugărului trebuie să fie ocupat”. Dar toate cele ale Martei se desfășoară după ce monahiile participă în fiecare dimineață la dumnezeiasca Liturghie, se ­închină cu evlavie sfintelor moaște și cinstesc după cuviință veș­mântul Cuvioasei Parascheva, dăruit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la data de 14 octombrie 2008.

La biserică, la grădină, la flori, la gospodărie, la bucătărie, la atelierul de tămâie sau la alte ascultări, maicile împletesc armonios osteneala trupului cu bucuria rugăciunii. „Preocupările noastre de căpătâi sunt Liturghia și pravila, dar apoi mergem fiecare la ascultările la care suntem rânduite. Facem toate acestea spre slava Bunului Dumnezeu și spre cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva, pe care o sărbătorim în mod deosebit sâmbătă și duminică (n.r., 13-14 octombrie). De asemenea, rostim în fiecare joi și vineri Paraclisul și Acatistul Cuvioasei și avem încredințarea și nădejdea că de multe ori în ceasurile de cumpănă a viețuirii noastre aici am primit ajutor fierbinte și mult folositor de la Ocrotitoarea noastră”, ne-a spus maica stareță Lucia Bostan.

Colecție de obiecte religioase

După ce am făcut o ultimă închinăciune în fața bisericii am ieșit pe sub trecerea boltită din parc și am mers spre dreapta, pe o alee pietruită, măginită de trandafiri, pentru a vizita în cele din urmă Colecția de obiecte religioase a mănăstirii, adăpostită într-una dintre cele trei clădiri identice de la intrare. Aici sunt expuse o seamă de obiecte de cult: icoane, chivote, sfinte vase, sfinte cruci, veșminte și cărți vechi.

Ascultări diverse

De-a lungul anilor, preocupările și îndeletnicirile maicilor de aici au fost diverse. De la atelierul de țesătorie înființat în 1923 din porunca Mitropolitului primat Miron Cristea la atelierul de produse casnice, atelierul de înrămat icoane și de tâmplărie înființat în 1961 de Patriarhul Justinian Marina, în care în prezent se lucrează doar pentru necesitățile interne ale comunității monahale, astăzi o parte dintre maici zoresc neîncetat în mica patiserie dotată cu utilaje moderne, unde pricepute și harnice, rugându-se în șoaptă, împletesc cozonaci, prepară checuri, cornulețe, plăcinte, șerbet și alte dulciuri.

Întâlnindu-ne cu acest loc al liniștii și al unei pilduitoare lucrări dinamice, ne-am bucurat și ne-am așezat pașii spre cărarea de ieșire din curtea mănăstirii cu gândul că așternând aceste rânduri vom putea împărtăși o smerită filă din lecția generoasă de vrednicie a maicilor de aici.