Mănăstirea Dintr-un Lemn, poartă spre Rai

Potrivit unei vechi legende, Mănăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea prin ridicarea în acest loc a unei bisericuţe din materialul unui "singur lemn - un bătrân şi falnic stejar", "bisericuţă ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi acum în biserica de piatră a acestei mănăstiri". În baza acestei tradiţii, aşezarea monahală din Episcopia Râmnicului poartă denumirea de Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Grupul nostru de credincioşi din Liga Aeriană Română, filiala Cluj, a pornit în pelerinaj la această frumoasă, grandioasă şi misterioasă mănăstire, la începutul lunii septembrie, zi în care razele soarelui au rămas captive printre norii văzduhului ai căror picuri de ploaie urmau să primenească natura în aşteptarea sărbătorii Naşterea Maicii Domnului.

Sub semnul aviatorilor şi marinarilor

După câteva ore de şerpuit cu microbuzul într-un trafic sufocat de realitatea luptei cotidiene, dar şi ale pregătirilor de sărbătoare, ajungem la destinaţie. Intrăm pe aleea asfaltată care duce la poarta mănăstirii şi care are de-o parte şi de alta sălcii pletoase. Şoferul opreşte maşina chiar lângă ancora maritimă şi aripa unui avion, semn că această mănăstire este închinată şi eroilor aviatori şi marinarilor. În cursul anului, la această sfântă mănăstire vin mulţi aviatori, şi marinari pentru rugăciune, meditaţie şi binecuvântare. De altfel, unul dintre ctitorii importanţi ai acestui lăcaş de închinare este generalul-locotenent Paul Teodorescu, fost ministru al aerului şi marinei în perioada 1938-1940. Drept recunoştinţă, el a fost înmormântat în incinta mănăstirii, în cimitirul de lângă bisericuţa din lemn.

O lume tainică

Chiar la intrare, ne întâmpină turla mănăstirii, în spatele căreia ni se descoperă biserica zveltă, albă şi mândră, în toată splendoarea ei. Aici se ţin slujbele bisericeşti, culminând cu dumnezeiasca Sfântă Liturghie, aici se înalţă imnuri şi cântări bizantine din glasurile tinerelor înveşmântate în negru. Măicuţele de aici poartă necontenit, dar nu cu uşurinţă, firul rugăciunilor de zi şi de noapte şi priveghează candelele sfinte, aprinse cu câteva sute de ani în urmă. Înaintăm cu paşi sfioşi spre interiorul mănăstirii. Pe de o parte, frumuseţea bisericii, ordinea, curăţenia, eleganţa, pe de altă parte, frumuseţea naturii înconjurătoare, liniştea tainică şi apăsătoare, dar bucurătoare pentru suflet, toate ne dau fiorul unei înalte trăiri spirituale. Odată pătruns în incinta mănăstirii, străinul n-ar bănui că în această cetate împodobită cu flori de toate culorile, cu o stare de spirit caracteristică rigorii şi ascultării, se găsesc fiinţe care priveghează într-o necontenită împletire a muncii cu rugăciunea şi că albe sunt nopţile lor în timp ce toaca înconjoară biserica.

Primire duhovnicească

Am fost întâmpinaţi de preacuvioasa maică stareţă, stavrofora Emanuela Oprea, alături de un sobor de maici. "Bine aţi venit cu pace!", spune maica, iar noi abia desluşim cuvintele, copleşiţi de emoţia revederii. Vizităm împreună cu maica stareţă şi cu sora Sofia, care este ghidul mănăstirii, bisericuţa de lemn, biserica de piatră, muzeul, Casa Domnească, precum şi minunata seră a mănăstirii, menită să aprovizioneze cu legume proaspete bucătăria, aproape în tot timpul anului. Apoi, ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, unică în România, după care urmează clipe de meditaţie şi rugăciune. Purtăm o discuţie cu maica stareţă, care are bunăvoinţa să ne pună la curent cu evenimentele mai importante ce au avut loc în anul acesta, cu realizările şi greutăţile mănăstirii, de faptul că s-au obţinut aprobările şi fondurile necesare pentru începerea construcţiei unei noi biserici şi că a avut loc sfinţirea de Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a locului unde urmează să se ridice biserica.

Muncă şi rugăciune, bucurii duhovniceşti

Mănăstirea a fost binecuvântată cu frumoase realizări. Organizarea colecţiei de obiecte vechi bisericeşti, iluminarea electrică a întregului ansamblu, introducerea apei curente, lucrări de restaurare şi consolidare a edificiilor, casa de oaspeţi, începerea construcţiei noii biserici sunt doar câteva dintre activităţile importante, din ultimii ani, desfăşurate la Mănăstirea Dintr-un Lemn.

Obştea mănăstirii împarte, astfel, întreaga viaţă monahală între rugăciune şi misiune, între linişte şi ascultare, între supraveghere, laudă, mustrare (dacă este cazul) şi călăuzirea credincioşilor pe calea mântuirii.

"Aşteptăm totdeauna cu nerăbdare, bucurie şi nădejde sărbătorirea hramului mănăstirii noastre, Naşterea Maicii Domnului. Suntem pregătite şi aşteptăm pelerini din toată ţara. Bucuria noastră cea mare a fost în postul Adormirii Maicii Domnului, când au îmbrăcat, cu nădejdea mântuirii, haina îngerescului chip două surori din cadrul obştii noastre", spune maica stareţă.

La plecare luăm cuvânt de folos de la maica stareţă şi binecuvântare de la preacuviosul arhimandrit doctor Chesarie Gheorghescu şi de la părintele protosinghel Ghenadie Gogu, duhovnicii mănăstirii.

Vocaţie şi dăruire

Măicuţele Mănăstirii Dintr-un Lemn, păzind cu sfinţenie îndătinatele pravile, trăiesc ca într-o familie în care sălăşluieşte duhul comuniunii. Urmând Tradiţia ortodoxă, maicile de aici îmbină munca fizică la diferite ascultări cu trăirea duhovnicească, precum şi cu truda culturală. Astfel, după o activitate asiduă de cercetări, căutări şi descoperiri a izvoarelor şi surselor istorice din arhiva mănăstirii şi a episcopiei, două surori rasofore licenţiate în teologie - Vasilica-Loredana Fuioagă şi Sofia Barac - sub coordonarea maicii stareţe au reuşit să alcătuiască o monumentală lucrare: "Monografia Mănăstirii Dintr-un Lemn". Prin această carte ni se descoperă lucrarea Duhului Sfânt de-a lungul evoluţiei acestui "mărgăritar al Cerurilor Oltului", sub semnul eshatologicului, în drumul către veşnicie.