Mănăstirea Măxineni, o ctitorie voievodală înnoită an de an

Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul este hramul uneia dintre cele mai vechi vetre sihăstreşti din judeţul Brăila, Mănăstirea voievodală Măxineni.

Deşi astăzi se află într-un amplu proiect de reconstrucţie, mănăstirea datează din prima parte a secolului al XVII-lea, când domnitorul muntean Matei Basarab ridică aici o biserică din zid pe locul uneia mai vechi, din nuiele.

Pe lângă pravila de rugăciune şi munca în gospodărie, tânăra obşte monahală de aici poartă de grijă şi rămăşiţelor vechii ctitorii voievodale, care se află, la rându-i, în plin proces de restaurare.

Cunoscând importanţa strategică a zonei dintre confluenţa râurilor Siret şi Buzău, Matei Basarab a ridicat aici o nouă biserică între anii 1636-1637, înzestrând-o cu toate cele necesare. În scurt timp, mănăstirea va juca un mare rol spiritual şi duhovnicesc, dar şi unul militar şi politic în această parte a ţării. Ea a fost constant întărită material de domnii munteni Mihnea al III-lea Radu, Şerban Cantacuzino, dar şi de domnii fanarioţi ai Ţării Româneşti, precum şi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cu toate acestea, mănăstirea devine pustie la mijlocul secolului al XVIII-lea, petrecând astfel până în anul 1917, când, în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica şi chiliile sunt distruse.

Abia în anul 1990, la iniţiativa PS Episcop Casian al Dunării de Jos, mănăstirea este reînfiinţată, primul ei stareţ fiind arhimandritul Simeon Ovezea. Au loc lucrări de construcţie a ansamblului mănăstiresc, iar la hramul mănăstirii din anul 2004, sfântul lăcaş este sfinţit, prilej cu care a primit încă un ocrotitor spiritual - Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.

Astăzi, Mănăstirea Măxineni are o obşte tânără de 10 vieţuitori, conduşi de preacuviosul părinte stareţ Paisie Agache, instalat la hramul mănăstirii de anul trecut, iar prin grija Centrului Eparhial, susţinut de Consiliul Judeţean Brăila şi cu eforturile Muzeului Brăilei, rămăşiţele vechii ctitorii voievodale se află în plin proces de consolidare şi restaurare.

Binecuvântarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, la hramul mănăstirii

Odată cu sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul de la Mănăstirea Măxineni debutează hramurile mănăstireşti de vară în Episcopia Dunării de Jos.

La praznicul de anul acesta, mănăstirea a avut un „oaspete“ deosebit: Sfântul Vasile cel Mare, ale cărui moaşte au fost aduse în preziua hramului, la vremea Vecerniei, şi depuse în sfântul lăcaş, spre venerare. Astfel, numeroşi credincioşi de la parohiile din apropiere, însoţiţi de păstorii lor duhovniceşti, au venit în pelerinaj, atât către sfânta mănăstire, cât şi către sfinţii lui Dumnezeu, pentru a se ruga şi săruta sfintele moaşte.

Sărbătoarea hramului a continuat a doua zi cu Sfânta Liturghie, săvârşită de Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, la paraclisul de vară amenajat în curtea mănăstirii, care a fost sfinţit cu această ocazie. În cadrul sfintei slujbe au fost înălţate rugăciuni pentru familia creştină, pentru cei înstrăinaţi, părinţi sau copii, pentru cei plecaţi în străinătate şi pentru întărirea dragostei şi a păcii între membrii familiei.

Alături de paraclis au fost amplasate panouri cu imagini din Capadocia, pentru ca toţi pelerinii să simtă mai bine prezenţa Sfântului Vasile cel Mare la hramul mănăstirii. Referindu-se la importanţa sărbătorii şi a învăţăturii Sfântului Ierarh Vasile pentru familia de astăzi, Preasfinţia Sa a spus: „Deşi ne aflăm într-o mănăstire, această sărbătoare este, prin excelenţă, a familiei creştine, după modelul acestei familii sfinte, care ne-a dat pe «cel mai mare om născut din femeie». De aceea, şi Sfântul Sinod al Bisericii noastre a statornicit ca, începând de anul acesta, prima duminică din luna iunie să fie dedicată Părinţilor şi Copiilor. Şi a rugat pe preacucernicii părinţi slujitori ai altarelor, în dubla lor calitate de părinţi - o dată pentru fiii biologici, dar şi pentru cei duhovniceşti - să sărbătorească în toate parohiile părinţii şi copiii; să fie rostite cuvinte de preţuire familiilor cu adevărat curate şi sfinte şi să se roage şi să le cinstească, şi împreună cu ele să meargă la familiile care au foarte mari greutăţi. De aceea, pasul al doilea în aceste familii trebuie să fie sărbătorile familiei. Familiile trebuie să se sărbătorească: să se întâlnească bunicii, părinţii şi copiii şi să uite de necazuri şi neplăceri, să stea la masă împreună şi se bucure unii de alţii. O astfel de familie rezistă şi noi credem că sărbătoarea familiei va fi nu numai în biserici, ci în fiecare familie creştină.

De aceea, am adus astăzi, aici, moaştele Sfântului Vasile, pentru că Sfântul Vasile este şi Dascălul familiei creştine. El vine dintr-o familie sfântă, care a dat lumii şi Bisericii nouă sfinţi: bunica Macrina cea Bătrână şi bunicul său - un martir pentru Hristos, părinţii Vasile şi Emilia, Sfântul Vasile cel Mare alături de fraţii săi: Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastiei, pustnicul Navcratie şi Macrina cea Tânără. Sunt nouă sfinţi într-o familie! Aici vedeţi imagini din Capadocia, din patria Sfântului Vasile, şi am adus sfintele moaşte aici, într-o altă «Capadocie de la Dunăre», după cum se poate asemăna zona aceasta, ca să vedeţi de unde a odrăslit Sfântul Vasile şi ca să învăţăm şi noi, în familiile noastre, să fim sfinţi, în marea familie a lui Dumnezeu!“.

Pentru toate lucrurile frumoase realizate în această mănăstire prin osârdia inimoasei obşti, Sfântul ocrotitor Ioan Botezătorul a pregătit câteva „daruri“: părintele singhel Paisie Agache, stareţul mănăstirii, a primit rangul bisericesc de protosinghel. Acelaşi rang monahal a fost conferit şi ieromonahului Dosoftei Gherguş, iar ieromonahii Melchisedec Barbu şi Sofronie Bobaru au primit şi ei distincţiile de singhel.

Apoi, domnul prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei şi deputat eparhial, a prezentat, pe scurt, istoria şi importanţa acestui sfânt lăcaş în viaţa Ţării Româneşti, de atunci şi de acum.

Ctitoria lui Matei Basarab de la Măxineni - „o lecţie de arhitectură“

După săvârşirea Sfintei Liturghii, a urmat slujba Parastastului pe locul ruinelor vechii biserici - tradiţional obicei de a pomeni pe binefăcătorii sfântului aşezământ: voievozii ctitori, egumeni, monahi şi ostenitori. La slujbă a asistat şi domnul arhitect Călin Hoinărescu, care a mărturisit celor prezenţi câteva impresii din munca de restaurare a acestei importante valori istorice: „Este o minune a arhitecturii noastre religioase! Am ajutat până acum trei biserici să fie refăcute şi să se întoarcă în slujirea către Dumnezeu. Cea de aici este, de departe, cea mai frumoasă dintre ele. Eu nu am văzut o biserică mai armonios construită, cum este aceasta. Fiecare cărămidă este pusă cu sfinţenie şi cu multă măiestrie. Este o lecţie de arhitectură, pe care eu, la vârsta mea, nu mă mai satur să o privesc!“

La sfârşit, agapa frăţească a întregit bucuria sărbătorii, mănăstirea pregătind, cu ajutorul parohiilor din judeţul Brăila, aproximativ 3.000 de porţii de hrană pentru credincioşii veniţi la hram.