Mănăstirea oierilor de la Mărginimea Sibiului

Aşezată în vârful munţilor, Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului“ de la Măgura-Jina din judeţul Sibiu este ctitorie a păstorilor din Jina, Poiana, Tilişca, Rod şi alte localităţi ale Mărginimii Sibiului. Oierii plecaţi în munţi cu turmele vin aici în duminici şi sărbători pentru a se ruga alături de maici şi de părintele duhovnic, iar pitorescul locurilor şi asprimea vieţii monahale au făcut din Măgura-Jina un loc din ce în ce mai căutat de pelerini.

Înconjurată de Munţii Cindrelului şi de cei ai Sebeşului, Mănăstirea Măgura-Jina poartă în trecutul ei nu foarte îndepărtat memoria unor oameni despre care se vorbeşte aici cu multă evlavie şi cu mult respect. Situată la 1.200 de metri altitudine, pe locul numit „Măgura“, mănăstirea este legată de viaţa monahiei Maria Streulea şi de bunii credincioşi oieri din Jina, ce-şi petrec o bună parte din timp prin aceşti munţi, ducând turmele prin poieni, pe coaste şi pe alte locuri binecuvântate cu hrană pentru animale. Viaţa de aici nu este deloc uşoară. Adesea, munţii nu sunt prietenoşi, ci îţi aduc în cale nenumărate încercări. Iată de ce numai credinţa străbună şi statornică i-a ţinut pe oieri în aceste locuri şi i-a ferit de rău. După câştigarea libertăţii prin evenimentele din 1989, prima dorinţă a oierilor a fost de a înălţa în creierii munţilor un lăcaş de rugăciune, un loc unde să poposească din când în când şi să-L slăvească pe Păstorul cel Bun. Satul lor, cu biserici măreţe, este de multe ori prea departe de colibele amenajate lângă turmele de oi pentru a avea un acoperiş deasupra capului care să-i ferească de intemperii şi de răcoarea nopţii. Numai o mănăstire ar fi adus izbăvirea de greutatea apăsătoare pe suflet şi mângâierea duhovnicească necesară.

Dorinţa lor s-a împletit cu cea a unei bătrâne din Jina. Maica Maria era numită bătrâna de săteni. Şi aceasta pentru că fusese vieţuitoare la Mănăstirea Râmeţ, iar regretabilul decret comunist din 1959 a izgonit-o de aici. Deşi a trăit atâta timp în Jina, dorul după monahism i-a rămas adânc sădit în inimă. Din păcate, vremurile dinainte de 1989 nu i-au permis nici întoarcerea la Râmeţ, nici întemeierea vreunei comunităţi monahale. „Maica Maria Streulea a fost cântăreaţă la Poiana până în 1979, iar de atunci şi până în 1991 a fost cântăreaţă la Jina, satul ei natal. Dorinţa ei a fost mereu să vieţuiască la mănăstire, iar după Revoluţie, împreună cu preoţii din Jina, s-a hotărât să vină aici, la hotarul de sus al Jinei, pentru a întemeia o mănăstire. Locul era foarte bun, retras de sat şi aproape de oierii ce nu aveau lăcaş de rugăciune“, ne-a explicat actuala stareţă a mănăstirii, monahia Olimpiada Barbu.

Biserică ridicată în 11 luni

La scurt timp după găsirea locului din Măgura, la graniţa cu judeţul Alba, prin bunăvoinţa unei familii, o parte din teren a fost donat spre a se ridica aici aşezământul monahal. Deşi avea o vârstă respectabilă şi trupul ei era atins de neputinţe, maica Maria Streulea a urcat aici, în munţi şi singură a început amenajarea locului pentru construirea mănăstirii. Curajul şi entuziasmul maicii Maria au impresionat pe toată lumea. O bătrânică din Jina i-a fost de mare ajutor la acea vreme, pentru că nu a lăsat-o singură aici. Bătrâna încă mai vine la mănăstire, aprinde o lumânare la mormântul vrednicei monahii şi vorbeşte cu durere în suflet de maica stareţă.

Prima locuinţă a maicii a fost un vagon metalic, oferit de oameni binevoitori. „Încă îl mai păstrăm, pentru că suntem legaţi sufleteşte de el“, ne-a mărturisit maica Olimpiada. Aici, din acest vagon, bătrâna monahie schiţa planurile pentru biserică şi anexele monahale. Cu greu oamenii ajungeau în munte pentru a-i da o mână de ajutor, întrucât drumul nu era deloc accesibil. Cu ajutorul unui buldozer, un sătean din Jina a reuşit să rupă din maluri şi să amenajeze o cale de acces spre viitoarea mănăstire. Piatra de temelie pentru biserică a fost aşezată pe 14 octombrie 1991, de preotul Ioan Oltean din Jina. Imediat au şi început lucrările de construcţie a bisericii din lemn. „Meşterul a fost fratele Ioan Aloman din Şugag-Mărtinie, acum părintele Ioachim. În doar 11 luni a reuşit să ridice biserica şi nu a mai plecat de la noi. Tot părintele Ioachim a ridicat şi corpul de chilii şi celelalte anexe“, continuă maica stareţă. Sfinţirea mănăstirii a avut loc la 5 septembrie 1999, când Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a urcat în munţi şi a târnosit biserica.

Donaţiile credincioşilor

Au urmat alte lucrări, cea mai însemnată fiind pictura. În 2005, această lucrare a fost finalizată, iar un an mai târziu a fost sfinţită. Hramul mănăstirii este „Naşterea Maicii Domnului“, iar de fiecare dată mănăstirea se umple de pelerini din întreaga ţară.

Au urmat alte osteneli pentru maica Maria Streulea şi vieţuitoarele care au venit ulterior la Măgura-Jina. În 2007, s-a început ridicarea unui paraclis de iarnă, sfinţit în 2011 de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Oamenii nu au rămas indiferenţi faţă de nevoile obştii monahale. În 2006, primarul din Jina, Iancu Beşchiu, şi alţi binefăcători au racordat mănăstirea la reţeaua de electricitate. Credincioşii au donat şi obiecte de cult, veşminte, clopotul şi alte lucruri din mănăstire.

La 15 martie 2009, maica Maria Streulea a plecat la Domnul şi a fost înmormântată lângă biserica mănăstirii, alături de alte maici. De atunci, obştea monahală este condusă de monahia Olimpiada Barbu. Maica Maria a rămas în sufletele maicilor şi credincioşilor, iar de fiecare dată când vin aici să se roage, nu uită să aprindă o lumânare şi să vorbească străinilor de sfinţenia monahiei.

Atelierele mănăstirii

Cele 20 de maici de la Măgura-Jina au acum diferite ascultări. O parte dintre ele se ostenesc în atelierele de croitorie, de pictură şi de ţesătorie. Cu hărnicia şi priceperea specifică tinerelor obştii monahale, maicile trudesc pentru a împodobi lăcaşuri de cult cu icoane, veşminte şi alte lucruri de trebuinţă cultului. „Avem şi gospodăria proprie în care facem ascultare, pentru că aici, în munţi trebuie să osteneşti pentru a-ţi câştiga traiul zilnic“, ne-a mai spus maica Olimpiada.

Mai presus de toate ascultările stă lucrul în atelierul duhovnicesc, unde părintele Nicon Sturza slujeşte necontenit. Duhovnic al mănăstirii din 1999, părintele Nicon este alături de obştea monahală în toate activităţile. Oierii şi sătenii vin la părintele Nicon pentru a primi Sfintele Taine şi pentru a se ruga împreună cu maicile. La hramul din acest an, trei dintre vieţuitoarele mănăstirii au fost tunse rasofore de IPS Mitropolit Laurenţiu. „Simt că Dumnezeu ne ocroteşte mai mult de când avem mănăstirea aici“, ne-a mărturisit o bătrână din Jina, venită la hramul mănăstirii. „Este foarte frumos să vedem cum mănăstirea se umple de maici“, ne-a mărturisit un credincios.