Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Mănăstirea Pelișor, izvor de binecuvântare din Podișul Târnavelor

Mănăstirea Pelișor, izvor de binecuvântare din Podișul Târnavelor

Galerie foto (12) Reportaj
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 20 Iul, 2020

Ridicată în apropierea satului Pelișor din județul Sibiu, Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” a devenit loc de pelerinaj și de rugăciune pentru numeroși credincioși din comunitățile aflate în Podișul Târnavelor. În ziua hramului, dealul pe care s-a înălțat așezământul se umple de credincioși veniți să ceară în rugăciune atât binecuvântare, cât și ocrotire de la Sfântul Proroc Ilie.

Mănăstirea Pelișor este așezată pe locuri unde Dumnezeu a revărsat din plin darurile Sale: păduri bogate, dealuri scăldate de soare, pământ roditor, pășuni întinse, sate de oameni gospodari și credincioși. Așezământul este situat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor, la doar câțiva kilometri de municipiul Mediaș. Pentru toți pelerinii și credincioșii care au trecut pe aici, mănăstirea a rămas cunoscută după denumirea celui mai apropiat sat, Pelișor. Ca toate satele vechi din sudul Transilvaniei, Pelișorul este o așezare foarte veche, în prezent arondată administrativ comunei Bârghiș. Prea multe date istorice nu se cunosc despre Pelișor sau despre denumirea sa care ne duce cu gândul la cunoscutul palat regal de la Sinaia. Aflăm din lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania”, scrisă de regretatul istoric Nicolae Stoicescu, câteva date despre satul sibian. Se menționează în această monumentală lucrare că satul este atestat documentar pentru prima dată la 1357. Sunt cunoscute și denumirile de altădată ale satului: Măgărei, Magare, Magarey, Magaren, Magerau. În prezent, localitatea Pelișor are soarta majorității satelor româ­nești grav afectate de situația economică precară și depopulate. Însă mănăstirea ridicată în apropierea satului a adus faimă acestor locuri, în fiecare an trecând pe aici mii de pelerini și de turiști din întreaga țară.

Ctitorită de patru frați oieri

Întemeierea Mănăstirii Pelișor este legată de dorința oierilor din familia Piloiu de a ridica o mănăstire sau o biserică din banii câștigați cu multă trudă de-a lungul vieții. „Pe locul unde s-a ridicat mănăstirea noastră își ducea oile familia Piloiu. Erau patru frați: Gheorghe, Ilie, Vasile şi Spiridon. Unul dintre ei era pe patul de moarte și își dorea ca toți banii câștigați să-i lase pentru ridicarea unei biserici sau a unei mănăstiri. Ei locuiau în Sibiu, în apropiere de Biserica «Sfântul Ioan Iacob Românul» de pe strada Dealului și, mergând acolo la sfintele slujbe, i-au prezentat părintelui Cătălin Dumitrean această dorință a fratelui lor de a întemeia o mănăstire sau de a ridica o biserică. Părintele Cătălin Dumitrean le-a spus apoi că va veni la stâna lor de la Pelișor pentru a oficia o sfeștanie. După slujbă, părintele Dumitrean i-a întrebat dacă nu vor să facă aici o mănăstire. S-au strâns toți frații, au vorbit și s-au hotărât să ridice un schit. Așa s-au făcut bisericuța de lemn în care slujim acum și primele clădiri”, ne-a spus starețul Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Pelișor, ieromonahul Porfirie Mihai.

Astfel, în 2005, dealurile de la Pelișor au fost sfințite prin așeză­mântul ridicat aici de familia Piloiu, sprijiniți de familia Toma din localitatea Moșna, cu îndrumarea părintelui Cătălin Dumitrean. Din banii oferiți de familia Piloiu și de alți donatori care au dorit să contribuie la ridicarea unui așezământ monahal la Pelișor s-au ridicat și primele clădiri, inclusiv trapeza, unde au stat o perioadă și oierii, până când au mutat stâna și anexele pe un deal din apropiere. 

După ridicarea bisericuței din lemn, la 20 iulie 2005, chiar de hram, se oficia prima slujbă religioasă. 

Lucrările de amenajare a bisericii se finalizau în același an, în luna noiembrie, prin multă trudă din partea ctitorilor și binefăcătorilor.

Monahi de la Mănăstirea Frăsinei

Primul monah al mănăstirii a fost părintele Iulian Ababei, venit de la Mănăstirea Frăsinei. Părinte duhovnicesc al ctitorilor, frații Piloiu, părintele Iulian Ababei a pus bazele vieții monahale de la Pelișor. Greutățile vieții monahale de la un schit nou aveau să aducă ample schimbări la Pelișor. „Părintele Iulian Ababei era ucenicul părintelui Lavrentie de la Mănăstirea Frăsinei și era chemat să slujească în sobor la slujba Sfântului Maslu la Biserica «Înălțarea Domnului» și «Sfântul Nicolae» din Sibiu, de pe strada Mihai Viteazul. Frații Piloiu mergeau acolo, se spovedeau la părintele Iulian și s-au apropiat duhovnicește de el”, ne spune părintele Porfirie.

Încă din 2004, părintele Iulian venea la Pelișor pe locurile unde se ridica mănăstirea. „Părintele Iulian Ababei venise la Pelișor din 2004 și locuia acolo într-o cabană. A mai adus încă doi călugări de la Mănăstirea Frăsinei, dar aceștia, văzând că este foarte greu și că nu era programul de la Mănăstirea Frăsinei, au plecat și l-au lăsat singur. El a venit apoi în audiență la Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Lauren­țiu, în 2007, i-a prezentat situația dificilă în care se afla și atunci s-a luat decizia ca așezământul să se transforme în schit de maici. Părintele Iulian are două surori, Maica Teoctista, care viețuia la Mănăstirea Țigănești, și Maica Pangratia, care viețuia la Patriarhie. Părintele Iulian le-a adus la Pelișor, apoi au venit alte monahii și s-a întemeiat o mănăstire de maici”, ne-a mai spus părintele Porfirie. 

În anul 2008, în mod oficial, așe­zământul devenea schit de maici, iar mai târziu a devenit mănăstire. Mănăstirea de maici de la Pelișor s-a dezvoltat în fiecare an. S-au ridicat primele corpuri de chilii, arhondaricul, stăreția și alte anexe. Încă din 2009 au început lucrările la biserica de zid a mănăstirii, când s-au făcut săpături de verificare a terenului și alte lucrări necesare înainte de a turna fundația. În anul 2011, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, așeza piatra de temelie pentru noua biserică a mănăstirii. 

40 de Sfinte Liturghii nocturne

Din 2016, Mănăstirea Pelișor a trecut într-o nouă etapă. Obștea de maici și părintele duhovnic Iulian Ababei plecau de la Pelișor, iar așezământul a redevenit mănăstire de călugări. Actualul stareț, părintele Porfirie Mihai, a început o nouă etapă atât în viața monahală, cât și în cea administrativă. Călugărit la Mănăstirea Cozia, părintele Porfirie a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, iar după o bursă de studii în Grecia, s-a întors în țară și a preluat conducerea mănăstirii de la Pelișor. „De când am venit aici, în 2016, am refăcut programul duhovnicesc și liturgic, sprijinit de părintele profesor Ioan Ică jr. Părintele profesor mi-a zis să oficiez Sfânta Liturghie în fiecare noapte, cu promisiunea că îmi va trimite studenți de la Facultatea de Teologie din Sibiu pentru a fi ajutat la strană și nu numai. Veneau studenții de la Sibiu și oficiam în fiecare seară Sfânta Liturghie. Mi-am spus atunci că dacă în 40 de zile nu îmi arată Sfântul Proroc Ilie un semn, eu nu mai stau aici. Eram singur în acea pustie, nu aveam bani pentru traiul zilnic, aveam datorii rămase de la lucrările la biserică, de peste 140.000 de lei. Nu aveam nici bani de motorină. Au început să vină mulți studenți teologi și am prins curaj și putere. După 40 de zile, după mari încercări, am primit o donație ca să îmi plătesc datoriile. Mai mult decât atât, am primit bani de am ajuns cu biserica nouă la stadiul actual. Într-un an-doi, am devenit foarte legat sufletește de această mănăstire, încât aici mi-aș dori să mor”, povestește părintele stareț. 

Noul program liturgic și duhovnicesc a atras repede credincioși din Mediaș, din Pelișor și din multe alte comunități. În fiecare duminică, arhidiaconul prof. univ. dr. Ioan Ică jr venea la Pelișor pentru a liturghisi alături de părintele Porfirie. Cuvintele de învățătură și povețele renumitului profesor de teologie de la Sibiu au întărit viața monahală și liturgică de la Pelișor. Lucrările administrative, în centrul cărora stau cele de la noua biserică, au făcut ca programul liturgic să fie schimbat. În fiecare seară se oficiază Miezonoptica, Utrenia și Canoanele, iar mier­curea și vinerea se săvâr­șește Sfânta Liturghie la miezul nopții. Zilnic se săvârșesc de la ora 17:00 slujba Vecerniei și Paraclisul Maicii Domnului. Duminica, biseri­cuța de lemn se umple de credincioși la Sfânta Liturghie. 

Dorul de viață îngerească

Părintele Porfirie viețuiește la Pelișor cu încă un monah, părintele Iacob, și așteaptă ca oamenii doritori de viață sfântă să intre în obștea mănăstirii, să devină slujitori ai lui Hristos din această îngerească postură a monahului. Deși nu are o tradiție veche, un istoric și un renume așa cum au alte mănăstiri din Ardeal, totuși Mănăstirea Pelișor a început să adune în jurul ei oameni iubitori de Dumnezeu și de sfințenie.

Viața duhovnicească de la Pelișor își are adânci rădăcini în experiența pe care părintele Porfirie a acumulat-o la mănăstirile unde a viețuit în anii trecuți, dar și în timpul studiilor din Grecia. „Prima oară am mers în 2001 la Mănăstirea Oașa, unde am stat patru luni. A venit tata după mine cu ordinul de încorporare ca să mă ia de acolo. Am plecat și am făcut armata, iar în 2002 am plecat din nou la mănăstire. Părinții nu voiau să mă lase la mănăstire, mai ales că veneam dintr-o familie cu stare, din satul Govora, unde bunicul meu fusese primar. Tata considera că este o rușine pentru familia lor ca eu să intru în monahism, dar eu am crescut în poarta Mănăstirii Govora și dorul de monahism nu mi-a dat pace. Am plecat apoi în Sălaj la o mănăstire, dar dorința mea cea mare era să ajung călugăr la Muntele 

Athos. Am mers la Mănăstirea Frăsinei și părintele Neonil, starețul de atunci, mi-a spus să aștept până în primăvară, pentru că era iarnă și dorea să mă pună la ascultări ca să vadă dacă sunt bun de monah. N-am putut să mă duc acasă și am mers atunci la Mănăstirea Cozia, de care m-am îndrăgostit imediat. M-am călugărit, am fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, și de acolo m-a trimis părintele stareț la școală, la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 2015 eram la master la Sibiu și am primit o bursă în Megara, Grecia, și la Atena, la cursul de greacă. M-am întors în țară în anul 2016, așa cum am făgăduit celor care mi-au facilitat accesul la studiile din Grecia, am plecat de la Cozia și am venit stareț la Mănăstirea Pelișor”, ne-a mai spus părintele Porfirie.

Dorința cea mare a părintelui stareț este de a finaliza cât mai repede lucrările de construcție la biserica mare. Actualmente, se lucrează la inelul central de la turlă și la pridvor. După cum ne-a spus părintele Porfirie, în doi ani preconizează a se termina lucrările de zidire și tencuiala, pentru a putea fi sfințit Altarul și pentru a se pregăti locașul de pictură. Odată cu terminarea bisericii, întregul ansamblu va căpăta noi forme și va trece prin ample transformări pentru a oferi pelerinilor și credincioșilor cele mai bune condiții de rugăciune și comuniune liturgică.

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Pelișor  -   Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul  -   hram