Mănăstirea Putna, un rug aprins de 550 de ani

Sărbătoarea de 550 de ani de la ziua punerii pietrei de temelie a Mănăstirii Putna a început de sâmbătă seara, cu slujba Privegherii. Înainte de slujbă, pe mormântul Sfântului Ștefan a fost așezată o casetă de sticlă în care au fost expuse două obiecte prezente la slujba de început, cu 550 de ani în urmă.

A fost adus din muzeul mănăstirii fragmentul de lemn păstrat până azi din trunchiul paltinului în care s-a înfipt săgeata voievodului atunci când a ales locul viitoarei ctitorii. Acesta a fost păstrat de-a lungul secolelor în Altarul bisericii voievodale, iar în anii "60 ai veacului trecut a fost transferat în muzeu. Peste fragmentul de paltin a fost așezată candela pusă de către Sfântul Ștefan la piciorul Sfintei Mese, în 10 iulie 1466, care a fost descoperită cu ocazia cercetărilor arheologice.

După Priveghere, părintele profesor Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a ținut un cuvânt despre ce reprezintă monahii, în general, pentru popor și, în particular, ce este Putna pentru români: „Simțământul pe care îl am eu acum cred că îl aveți și dumneavoastră: acela că ne aflăm într-un loc sfânt, îmbrățișați de sfințenia lui Dumnezeu, de binecuvântarea lui Dumnezeu, de darurile lui Dumnezeu. Nu este o duminică obișnuită pentru Mănăstirea Putna. Pentru că la 10 iulie, acum 550 de ani, se punea piatra de temelie pentru această mănăstire. Prin voia lui Dumnezeu se așeza Altar de către binecredinciosul domn Ștefan cel Mare și Sfânt, jertfelnic lui Dumnezeu, jertfelnic material și jertfelnic duhovnicesc. Jertfelnic la care domnitorul și poporul și, după aceea, peste veacuri, toți care au urmat până astăzi au înălțat, au adus jertfă lui Dumnezeu, jertfă duhovnicească, jertfă de suflet, jertfă de inimă, de gând, de recunoștință, de mulțumire. Ca un rug necontenit de rugăciune înălțat de pe pământ la cer a fost Putna 550 de ani. Un rug nestins de rugăciune, dar și un rug de foc dumnezeiesc, pentru că rugăciunea este cea mai intimă întâlnire a omului cu Dumnezeu și, atunci când se înalță gând al omului din inimă, atunci coboară și de la Dumnezeu Duh și se unește cerul cu pământul.
Chipul cel mai frumos al nea­mului nostru este în mănăstire, iar cei care cercetăm mănăstirile reconstituim chipul cel mai frumos, cel mai curat și mai sfânt al lumii. Neamul acesta românesc, credincios de la nașterea lui, a trecut, ca și Mănăstirea Putna, prin vremuri grele, restriști, ocupații, foamete, războaie și așa mai departe. Mila lui Dumnezeu îl ține însă și deschide drum în istorie și drum spre Împărăția Sa. Putna este lauda acestui neam, Putna este lauda Moldovei, este lauda României, Putna lui Ştefan cel Mare. Dar nu este lauda întru oameni, ci este lauda întru Dumnezeu. Pentru că acolo unde este un călugăr este voia lui Dumnezeu care l-a chemat și care i-a picurat în suflet și puterea de a se lepăda de lume și de a se jertfi clipă de clipă. Tot ce vedem atât de frumos astăzi, aici, nu este lucrare omenească, n-ar fi putut să facă omul singur, ci este lucrare dumnezeiască, pentru că El, Dumnezeu, Bunul Dumnezeu face să rodească strădaniile oamenilor.
Să dea Bunul Dumnezeu ca mănăstirea aceasta să se înveșnicească cu rugăciunile ctitorului dintâi, ale binefăcătorilor de peste veacuri, ale viețuitorilor de peste secole până astăzi și, odată cu ea, să se înveșnicească și neamul nostru, să se înveșnicească urcând la cer.”

"Putna, pildă de trăire creștină și românească"

Duminică dimineața a fost săvârșită întâi slujba Acatistului Bunei Vestiri, ca mulțumire adusă Maicii Domnului pentru cei 550 de ani de existență ai mănăstirii.
Sfânta Liturghie a început la ora 9:00. Alături de clericii mănăstirii și alți iubitori ai ctitoriei ștefaniene, din țară și din nordul Bucovinei, ținutul Herței și Basarabia, la slujbă au participat o parte dintre foștii viețuitori ai mănăstirii care acum au ascultare în alte mănăstiri sau centre eparhiale. În fruntea soborului de 55 de clerici a fost Înaltprea­sfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, el însuși fost stareț al mănăstirii în perioada 1958-1961.
Doi viețuitori ai mănăstirii au fost hirotoniți: întru diacon monahul Damaschin și întru preot ierodiaconul Gherasim. Alți doi viețuitori au primit rangul de protosingheli, ieromonahii Filotei și Ieremia, iar ieromonahul Maxim a primit hirotesia de duhovnic.
În cuvântul său, Înaltprea­sfin­țitul Pimen a plecat de la pericopa evanghelică a duminicii, în care Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să Îi încredințăm lui Dumnezeu toată purtarea de grijă pentru noi, iar noi să ne îngrijim să ne apropiem de El, și a făcut un portret al Sfântului Ștefan, accentuând înțelepciu­nea și credința voievodului: „Câtă înțelepciune a avut el, câtă dreaptă socoteală! A știut să le cumpănească pe toate. Și nu a fost ușor! Dar și-a pus totdeauna nădejdea în Dumnezeu și a avut dragoste față de supușii săi, de oamenii Moldovei, de ostașii săi. I-a iubit! Dar, căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, s-a îngrijit să își asigure un loc de odihnă veșnică, loc de înmormântare, într-o biserică care a fost și este Putna, Ierusalimul neamului nostru românesc.
Iată ce înseamnă Mănăstirea Putna, iată ce înseamnă Ștefan cel Mare: pildă de trăire creștină și românească, pildă pentru voievozi, pildă pentru cei care conduc diferite popoare, pildă pentru părinții duhovnicești, pentru cei trupești, pentru învățători, pentru cei care se ocupă de binele obștesc sau de binele vieții de familie.”
Apoi, a istorisit cum s-a desfășurat serbarea din 1966, 500 de ani de la punerea pietrei de temelie, în timpul regimului comunist și sub patronaj UNESCO.

Au răsunat clopotele Putnei

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Pimen a săvârșit slujba sfințirii noilor clopote ale mănăstirii. Cel mai mare, numit Sfântul Ștefan cel Mare, are 5.200 kg. Urmează, în ordinea descrescătoare a mărimii, clopotele cu numele Sf. Ierarh Iacov Putneanul, Sf. Ierarh Teoctist, Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ierarh Ghenadie, Sf. Ierarh Ilie Iorest, Cuviosul Sila, Cuviosul Natan, Cuviosul Paisie, Cuviosul Arsenie și Eustatie Protopsaltul, cel mai mic, de 8 kg.
În timp ce grupul psaltic cânta încă „Mântuiește, Doamne, poporul Tău”, din clopotniță au izbucnit glasurile melodioase ale noilor clopote. Spre bucuria celor prezenți, clopotele au fost trase minute în șir, cel care le-a mânuit fiind un clopotar venit special din Basarabia, Denis Latîșev.
A urmat un foarte emoționant moment artistic. Pe scenă a urcat mai întâi Grupul de elevi „Fiii Putnei”, pregătit de preotul Vasile Bogdan Negrea, elevii recitând și cântând lucrări legate de Sfântul Ștefan. A urmat Grupul coral preoțesc „Fiii Bucovinei”, care a interpretat cântarea „Altarul Mănăstirii Putna”, a cărei melodie a fost compusă de către Ciprian Porumbescu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. Apoi, Oleg și Lucia Sacaliuc au interpretat „Balada” lui Ciprian Porumbescu.
Toate acestea au fost transmise în direct pe pagina de Facebook a mănăstirii, spre mângâierea celor care ar fi dorit să fie de față și nu au putut. Mai ales cei plecați din țară s-au bucurat de această transmisiune, după cum scria într-un comentariu un român de peste hotare: „Așa ne alinăm sufletul și dorul de Țară”.

„Măria Sa Ștefan ne insuflă tuturor gând bun”

La final, părintele stareț al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, a mulțumit tuturor celor prezenți la această slujbă a recunoștinței și generațiilor de viețuitori și ctitori de peste veacuri, care parcă s-au adunat și ei, din locașurile de veci, în această zi, la maica lor, Putna.
În câteva cuvinte, părintele stareț a sintetizat simțirea obștii monahale în momentul aniversar Putna 550: „Mulțu­mire și recunoștință se cuvin aduse Preabunului Dumnezeu și Prea­­sfintei Născătoare de Dumnezeu pentru această maică a noastră. Putna, în decursul veacurilor, a rodit și a dat Bisericii noastre ierarhi, sunt cunoscuți 14 ierarhi care au metania aici, sfinți, unii deja înscriși în calendar, iar alții așteaptă să fie trecuți în rândul sfinților, cum este Teoctist I, care a fost mitropolit și sfetnic ales al Sfântului Voievod Ştefan, sau Cuviosul Arsenie. Vatra monahală e sfințită de rugăciunile lor, de nevoința lor. Noi, cei de astăzi, suntem datori să ducem mai departe moștenirea pe care am primit-o de la sfinții noștri strămoși.
Ne aducem aminte cu recunoștință de caligrafii acestei mănăstiri, de Nicodim Caligraful, de Casian, de Isaia, cel care s-a ocupat cu ceramica, ne aducem aminte de brodeurii Zosima, Iosif, Mardarie. Pe toți i-am pomenit, iar Înaltprea­sfințitul Pimen, la slujba Sfintei Liturghii, i-a pomenit pe toți stareții. Până în momentul de față se cunosc 84 de stareți ai acestei mănăstiri care, în decursul veacurilor, s-au străduit, cu darul lui Dumnezeu, să înnoiască și să îmbogățească Putna. Înaltpreasfințitul Pimen spunea: Putna este un rod al generațiilor de stareți și de domni, de ctitori și de donatori. Toți au vrut să contribuie cu ceva și să înfrumusețeze cu ceva acest locaș. De ce? Pentru că la Putna simțim și gândim românește. Maria Sa Ștefan ne insuflă tuturor gând bun, cugetare sfântă și ne dă acel discernământ de care avem nevoie.
Ce rugăciune va fi avut Măria Sa Ștefan când a tras cu arcul în paltinul unde s-a făcut Altarul și când a pus candela, nu știm. Dar știm că rugăciunea lui a rodit și rodește, Liturghie după Liturghie și în fiecare Liturghie ne întâlnim cu Hristos. Să-I fie slăvit numele și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestui sfânt locaș, să ne călăuzească mai departe. Cum a purtat de grijă în cei 550 de ani, nici de acum înainte să nu treacă cu vederea locașul acesta și sfintele nevoințe ale părinților noștri, dar și ale celor de acum!”