Mărțișorul, „fărâma de soare” a acestor zile grele

De câteva zile, centrul Iașilor s-a transformat într-un tărâm al mărțișoarelor. Meșterii moldoveni le-au migălit în zilele lungi ale acestei ierni, așezând pe cele două fire răsucite nu doar vechi simboluri românești, ci și ceva din propria căldura și sensibilitate. Agățate pe panouri sau așezate doldora pe mese, smulg măcar un zâmbet, așază măcar o luminiță în ochii celor care vin să le admire și să le cumpere pentru a le dărui. Anul acesta, mărțișoarele au, parcă, darul de a îmblânzi, prin culoare și gingășie, negura unor zile în care omenirea a văzut iarăși chipul urât al războiului.

Deși ultimele zile au fost reci la Iași, așa cum e fiecare sfârșit de iarnă, spațiile destinate an de an vânzării de mărțișoare au fost tranzitate de numeroși vizitatori. Mulți așteaptă cu nerăbdare perioada ce precedă începutul de martie, curioși să vadă ce noutăți vor apărea pe tarabe, cu ce modele, cu ce reinterpretări ale obiceiului arhaic al mărțișorului vor mai fi surprinși. Îi cunosc pe meșterii care vin aici în fiecare an, astfel că revederea e ca între vechi prieteni. Până în 2 martie, aceștia își etalează mărți­șoarele în micul lor stabiliment din Piața Unirii, unde se desfășoară cea de-a 7-a ediție a manifestării culturale interactive „Mărțișor - simbol și tradiție”, organizată de Asociația „ART-Meșteșugurile Prutului”.

În decursul timpului, partici­panții au colaborat îndeaproape cu etnografii de la Muzeul Etnografic al Moldovei, așa că mărțișoarele pe care le confecționează respectă tehnica, dar mai ales simbolistica din vechime - două fire răsucite de ață, fie alb și negru, fie roșu și negru, pe care se așază mici obiecte de lemn, de sticlă, de ceramică sau de pâslă, decorate cu motive solare sau cu simboluri ale începutului de primăvară. „Manifestarea noastră are ca scop promovarea mărți­șorului, simbol înscris de cinci ani pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial UNESCO. Sunt prezenți 30 de meșteri populari din Moldova, de pe ambele maluri ale Prutului, dar și din alte zone etnografice ale țării, care au venit cu mărțișoare confecționate tradițio­nal, derivate din meșteșugul pe care-l practică. Cioplitorii în lemn au venit cu simbolistica populară tradițională incizată pe obiecte în miniatură: dragobetele, baba Dochia, simbolul soarelui, rozeta, pasărea măiastră, maternitatea. Sunt și meșteri specializați în cusături, țesături, care, la fel, au realizat obiecte în miniatură, decorate cu aceste simboluri. Am vrut să le aducem ieșenilor un strop de bucurie în aceste zile așa de grele pentru noi toți, să-și clătească puțin ochii și sufletul”, spune Silvia Cozmîncă, președintele Asociației „ART-Meșteșugurile Prutului”.

Și nu numai celor mari le fac bucurii meșterii adunați la Iași, prin demonstrațiile ad-hoc sau prin poveștile pe care le dăruiesc odată cu mărțișoarele, ci mai ales copiilor, care au putut participa în fiecare zi la miniateliere de inițiere în tehnica confecționării mărțișorului arhaic, dar și la lecții de educație muzeală despre măr­țișor, oferite de muzeografii de la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Național Muzeal „Moldova”.

Mărţişorul tradiţional

Ema Pavăl este profesoară de muzică la liceul cu program sportiv din Suceava. Ieșenii o cunosc bine, căci e nelipsită de la acest târg de început de primăvară, an de an. Grațioasele ei mărțișoare, făcute numai prin simpla răsucire a două fire sau prin decorarea lor discretă cu miniaturale simboluri croșetate i-au cucerit pe vizitatori chiar de la început. „În 2007, muzeografii de la Muzeul Etnografic din Iași mi-au arătat niște modele vechi de mărțișoare și am încercat să le confecționez. A fost și anul în care am venit pentru prima dată la acest târg. Am adus atunci 200 de bucăți și le-am vândut pe toate în prima zi, apoi în următoarele zile am făcut demonstrații. Așa am început să fac cu drag mărțișoare. Mă apuc de pe la sfârșitul lui octombrie, în fiecare an, și încerc să păstrez tiparul tradițional. Din păcate, vedem că începe să se piardă esența obiceiului de mărțișor. Pentru că e vorba de un adevărat ritual. Măr­țișorul nu e numai un obiect pe care îl oferi și atât, are o poveste, are semnificație, face parte din stratul profund al tradițiilor noastre. Și e păcat să-l pierdem. N-aș vrea să-l văd transformat în ceva de conveniență”, explică Ema Pavăl.

Două fire de lână răsucite. Atât de simplu, dar atât de sofisticat ca rezultat. Panourile de pe taraba Emei sunt ca un magnet pentru priviri. Le admiri minute în șir. „Ăsta era mărțișorul tradițional”, îmi spune, arătând spre cele din fire albe și roșii sau albe și negre, de lână. Mai confecționează și unele din fire de mătase, păstrând însă tot linia tradițională, pe care le decorează cu simboluri brodate, precum butoiașul, ghiocelul, steluța sau bănuțul. „Cred că mărțișorul este o ieșire din momentele astea cenușii pe care le trăim. Oamenii se bucură și mă bucur și eu pe lângă ei. Dacă mă și întreabă cum le fac, ce reprezintă și se bucură de poveste, pe lângă faptul că își doresc să cumpere acel mărțișor, eu zic că mi-am făcut treaba”, consideră profesoara.

„Unitatea contrariilor”

Potrivit etnografilor, în secolul al XIX-lea, mamele legau câte un mărțișor de care era agățat un bănuț de argint la mâna sau la gâtul copiilor, la răsăritul soarelui, în prima zi din martie. Alteori, mărțișorul era doar o funie răsucită, din două fire, unul alb și unul negru. Acesta era purtat, în funcție de zonă, până la una dintre marile sărbători ale primăverii: Măcinici (Sărbătoarea celor 40 de sfinți), Florii, Paște, Arminden (1 mai), când se lega de prima rămurică înflorită a unui pom din grădină. Exista credința că cei care-l purtau erau norocoși și feriți de boli. „Mărțișorul arhaic, în alb și negru, este expresia cea mai profundă a unității contrariilor, a întrepătrunderii principiilor aparent opuse și a ceea ce noi împărțim în bun și rău, în alb și negru”. La fel, cel din fire albe și roșii reprezenta o împletire a timpului vechi și a celui nou, un simbol al biruinței soarelui și vieții. Așa că este pe deplin îndreptățită întrebarea provocatoare sub genericul căreia organizatorii au așezat anul acesta manifestarea dedicată mărțișoarelor arhaice de la Iași. Și de care, poate, ar trebui să ne amintim de fiecare dată când vrem să cumpărăm câte un mic semn al începutului de primăvară: „V-ați gândit vreodată că a dărui un mărțișor înseamnă a dărui o fărâmă de soare?”