Se întâmpla în vara anului 1950, când arşiţa soarelui a pârjolit toată recolta oamenilor din câmpia de sud a ţării. Deşi roadele erau distruse, fiecare gospodar trebuia să îşi achite "cotele" către stat. Toţi murmurau din ce în ce mai mult că nu vor avea ce să pună pe masă. Părintele Gheorghe Lungu era numit doar de câteva luni paroh la Gruiu, însă oamenii vedeau în el izbăvirea. Aşa că i-au cerut să iasă în procesiune împreună cu celălalt preot, Mihai Alionte, cu icoane şi steaguri şi să se roage pentru ca Dumnezeu să dezlege ferecăturile cerului şi să le dea ploaie. Procesiunea lor avea să dea startul unor persecuţii ce au durat ani la rând.
La 6 iulie 1950, sătenii au pornit spre preotul Gheorghe Lungu şi împreună urmau să iasă în câmp, la izvorul Sfintei Filofteia, şi să ceară apă pentru pământ. Cu cinci ani în urmă, aici au fost aduse moaştele Sfintei Filofteia la un izvor, tot pentru venirea ploii.
Însă peste comună veghea deja noua orânduire comunistă, care nu privea cu ochi buni toate aceste adunări de oameni. Precaut, parohul din Gruiu a mers la Sfatul Popular să anunţe procesiunea, numai că nu a găsit persoanele potrivite. Chiar şi aşa, a primit asigurări că nu e nici o problemă, să meargă să se roage. A doua zi, după cum mărturiseşte părintele Lungu în memoriile sale, scrise în 2003, lumea s-a adunat în curtea bisericii ca la marile sărbători.
"Biserica era arhiplină. Parcă era de Paşti", scrie părintele, aşa mare mulţime era, fiecare punându-şi nădejdea în ajutorul Lui Dumnezeu. Au pornit în procesiune de la biserică spre izvorul Sfintei Filofteia. În momentul în care au ajuns în faţa Sfatului Popular, miliţianul din comună a intervenit, întrebându-i dacă au aprobare pentru aşa ceva. Dintr-odată, procesiunea nu mai era văzută drept adunare de oameni credincioşi care merg să se roage, ci o "demonstraţie neautorizată", cu oameni care "îşi făceau de cap".
Părintele Lungu a răspuns că nu au autorizaţie scrisă, însă procesiunea a fost anunţată de cu seară. Văzând oamenii că autorităţile locale le cer socoteală, au început să murmure împotriva orânduirii. Dorinţa de a cere apă pentru pământ era mai puternică decât teama de comunişti. "Mergem înainte", l-a îndemnat un sătean pe preotul Lungu, iar procesiunea a continuat. Au ajuns la locul stabilit, s-au rugat, iar celălalt preot, Mihai Alionte, a avut "îndrăzneala" să le vorbească oamenilor despre darurile lui Dumnezeu.
"Dumnezeu dă ploaia, şi nu natura, cum zic oamenii de ştiinţă", a spus preotul Alionte, după cum mărturiseşte şi preotul Lungu în memoriile sale şi după cum se arată şi în dosarul de securitate întocmit ulterior pe acest caz. Şi această frază a devenit apoi una dintre principalele "uneltiri".
Oamenii s-au întors la casele lor, însă nu înainte de a semna un proces-verbal în care se arată că ei au cerut procesiunea şi că au cerut rugăciuni pentru ploaie. La întoarcere, autorităţile locale erau deja pregătite pentru a-i interoga despre ce s-a vorbit la procesiune.
Dosar penal şi arestări
În seara aceea, preotul Gheorghe Lungu a fost chemat la Sfatul Popular să dea explicaţii, cu ameninţările de rigoare. ""Ce, bă, crezi că tu dai ploaie? Eu dau ploaia! Ai să-ţi pierzi şi măselele din gură". Şi dă-i cu înjurături şi fel de fel de injurii. Eu tăceam şi tinerii securişti se uitau la mine", mărturiseşte preotul Lungu în memoriile sale despre cum îl tratau anchetatorii. Între timp, lumea s-a adunat pentru a lua partea preoţilor, ameninţând că se vor împotrivi dacă vor îndrăzni să le aresteze slujitorii bisericii.
Preotul Lungu a fost lăsat să meargă spre casă, scăpând pentru moment, însă acest interogatoriu avea să fie doar începutul pătimirii sale. Oamenii l-au înconjurat şi l-au însoţit şi au spus chiar că vor sta de pază să nu fie arestat. Iar în caz că se întâmplă ceva, vor trage clopotul bisericii, să se adune tot satul.
Între timp a venit şi o maşină a Securităţii, pe care oamenii au răsturnat-o şi i-au alungat pe cei patru ocupanţi ai acesteia. Spre miezul nopţii, securiştii s-au întors însă şi i-au arestat pe toţi cei ce au cutezat să sfideze autorităţile.
"Propagarea misticismului sub masca religiei"
O simplă procesiune pentru ploaie s-a transformat într-un scandal imens, în urma căruia au fost arestaţi cei doi preoţi ai comunei şi 18 ţărani din Gruiu. Unii şi-au pierdut agoniseala şi au fost puşi să plătească şi despăgubiri.
În dosarul întocmit de locotenentul de securitate Nicolae Iordan lucrurile sunt prezentate într-o altă manieră. Ţăranii şi preoţii din Gruiu, scrie el, au manifestat "o propagandă ostilă Guvernului şi regimului de democraţie populară din ţara noastră, prin sabotarea însămânţărilor, distrugerea bunurilor obşteşti, prin propagarea misticismului sub masca religiei şi prin acţiuni de înfometare a muncitorimii de la oraşe, iar în ultimul timp, chiar la acte de instigare directă a ţăranilor mijlocaşi şi săraci". Este acuzat şi preotul Gheorghe Lungu pentru că a avut îndrăzneala de a organiza procesiunea fără autorizaţie, prilej cu care "în timpul slujbei a vorbit înflăcărat despre credinţă, sfinţi şi divinitate", după cum se arată în acelaşi dosar.
Toţi au fost arestaţi şi duşi la în beciurile Securităţii de la Bucureşti, iar după un timp, dosarul era trimis spre a fi refăcut, cu indicaţii preţioase date despre cum trebuie să sune formulările din dosar.
Astfel, în loc să se precizeze în dosar că "a vorbit oamenilor", să se scrie că "a făcut instigaţie". Se consemna în dosar că toată acţiunea a fost premeditată şi dirijată "împotriva orânduirii".
Intervenţia patriarhului Justinian
În timpul detenţiei, patriarhul Justinian a fost înştiinţat de arestări şi i s-a cerut să intervină pentru eliberarea şi repunerea în drepturi a preoţilor. La 12 iulie 1950, patriarhul a trimis o scrisoare ministrului de interne, în care îi explică ce s-a întâmplat în Gruiu, arătând şi că "preoţii au fost loviţi, batjocoriţi şi ameninţaţi că vor fi spânzuraţi în locul crucilor de pe biserică". Ierarhul a încercat în solicitarea sa să arate într-un mod diplomatic sprijinul pe care Biserica îl acordă Statului, dar şi riscurile care pot apărea în cazul în care această colaborare va fi şubrezită. "În împrejurările actuale, când din partea noastră se fac eforturi de colaborare strânsă cu Statul pe drumul construirii socialismului şi asigurării păcii în lume, socotim că atitudinea organelor politice şi administrative de la Gruiu, Fierbinţi, Ilfov - sprijinită această atitudine de oameni cu răspundere de la judeţ - este de natură a crea suspiciuni asupra sincerităţii lor în acţiunea de realizare a scopurilor propuse. De aceea vă rugăm respectuos să binevoiţi a lua măsuri în consecinţă, cunoscând că noi ne aşteptăm că aceşti oameni pot face în viitor greşeli şi mai mari, dacă nu se vor lua aceste măsuri", se arată în finalul scrisorii trimise de patriarhul Justinian.
În beciurile Securităţii
După ancheta de la centrul comunei, preotul Lungu se aştepta că va fi arestat, aşa că s-a pregătit cu haine groase, chiar de era în luna iulie, haine ce aveau să îi fie de folos în arest. El şi ceilalţi arestaţi au fost duşi la Drăgoeşti, unde fusese o revoltă a ţăranilor, iar Securitatea era în sat. Aici, povesteşte părintele Lungu în memorii, a urmat un nou interogatoriu. Însă nu a fost crezut, aşa că anchetatorul a recurs la alte mijloace, snopindu-l în bătaie.
"Fiindcă nu avea voie să mă bată în uniformă, fiind îmbrăcat în preot, atunci a pus mâna pe poalele reverendei şi mi-a scos-o forţat peste cap. Pe la 1-2 noaptea, afară ploua cu găleata, a venit chiar comandantul Securităţii, un ofiţer de talie mijlocie, cu ochi oblici. A întrebat: "Ce face cerşetorul în haine negre?" "Minte, tovarăşul comandant", şi de aici drăcuieli, înjurături. Mi-a pus pistolul în piept zicând că mă împuşcă, mi-a dat apoi cu patul pistolului peste maxilar şi m-a dat cu capul de perete, ordonând ca până la ziuă să fiu împuşcat, că am nenorocit satul", scrie în memoriile sale părintele Lungu.
De la Drăgoeşti au fost duşi în Calea Rahovei, în beciurile Securităţii, unde a urmat o nouă serie de umilinţe şi bătăi la care au fost supuşi toţi cei arestaţi.
Închisoare pentru "revoltaţi"
După ce a fost întocmit dosarul de urmărire penală pentru cei învinuiţi de revoltă, uneltire împotriva orânduirii şi instigare la revoltă, "lotul Gruiu" a fost trimis în judecată.
Preotul Lungu a scăpat cu doar trei luni de închisoare, fiind pus în libertate pe 15 august, însă sechelele bătăilor şi ale stresului prin care a trecut aveau să îl urmărească toată viaţa.
Cel mai mult a avut de suferit celălalt preot, Mihai Alionte, care a primit patru ani de închisoare şi 6.000 de lei amendă pentru instigare publică, plus plata a 2.000 de lei pentru cheltuielile de judecată. Tot el avea să fie trimis la muncă la Canal şi să îşi găsească sfârşitul mai târziu undeva în Braşov.
Ion Vrabie, zis Lala, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru instigare publică şi 2.500 de lei amendă şi cheltuieli de judecată. Niţă Spirea avea să primească trei ani de închisoare şi tot 2.500 de lei amendă şi cheltuieli de judecată. La fel au primit şi Gheorghe Beşleagă şi Toader Nicolae, la care se mai adăuga şi sancţiunea "interdicţie corecţională pentru delictul de rebeliune contra autorităţii".
Tot cu trei ani au fost obligaţi să plătească şi Constantin Roibu, şi Nicolae Ciocoiu, iar câte un an de închisoare au făcut şi Ioan Stere şi Floarea Dincă.
Au mai fost arestaţi timp de câte trei luni, dar necondamnaţi: Nelu Băicoianu, maior în rezervă, Ilie Baciu, care după trei luni de detenţie la Jilava a fost deportat cu soţia la Cernavodă, Mitu Ţică, deportat cu familia în Dobrogea, Gheorghe Bala, deportat, Costică Pastramă, Ion Ciurea, Gogu Vardianu, Tinca Ivan Lionete, Toma Răţoi, Stan Enache şi Vasile Mihai.
Urmările arestului
După ce a fost pus în libertate, preotul Gheorghe Lungu avea să se întoarcă acasă, însă nu în Gruiu, deoarece între timp preoteasa şi fiul de numai 8 luni au fost scoşi din casă, animalele şi lucrurile le-au fost confiscate, rămânând practic pe drumuri. Au mers la socri în Snagov, unde au locuit o perioadă. "Auzind că mi-au confiscat totul, am zis: nu e nimic, ne trebuie un pat, o pătură, un castron cu trei linguri şi multă libertate. Toţi ai mei erau îngrijoraţi de cele întâmplate. Casa parohială fusese ocupată de internatul şcolii, aşa că am stat în chirie", mărturiseşte părintele Lungu.
Casa parohială a fost restituită câţiva ani mai târziu, în urma unor negocieri între reprezentanţii Patriarhiei şi cei ai Sfatului Popular. Pentru meritele deosebite pe care le-a avut, atât în păstorirea credincioşilor, cât şi în refacerea casei parohiale, a bisericii şi pictarea bisericii, a primit mai târziu distincţia de iconom stavrofor. De asemenea, a fost propus pentru a fi protopop şi să se îngrijească de peste 100 de preoţi din protoierie, însă a refuzat, propunând pe altcineva.
Tot în memoriile sale, preotul Lungu povesteşte despre cum a lucrat la biserică şi cum nu a primit niciodată o donaţie consistentă din partea cuiva, afară de câteva materiale de construcţii. Cu toate acestea, a reuşit să facă şi alte lucrări în incinta bisericii: troiţă după un model de la Tismana, clopotniţa. De asemenea, a reuşit să meargă cu credincioşii în diferite pelerinaje şi să boteze de-a lungul celor 50 de ani de păstorire peste 3.000 de copii.
Teama l-a urmărit toată viaţa
Chiar dacă a fost repus în drepturi, preotul Lungu nu a scăpat de cotele pe care trebuia să le predea la stat. Şi copiii au avut de suferit, fiul cel mare a vrut să se angajeze în Armată, însă din cauza dosarului pe care îl avea tatăl său, nu s-a putut. Părintele Lungu a trăit cu frică toată viaţa. Fiul său, Alexandru, ne-a spus: "Tot timpul a trăit în stres. A căpătat sechele în timpul închisorii, ce l-au urmărit toată viaţa. Chiar dacă a ajuns la o vârstă frumoasă, tot de la închisoare i s-a tras moartea. Tot timpul se temea. Avea însă o mare dragoste faţă de colegii săi de seminar. Fiind "nifonist", adică absolvent al Seminarului Nifon, mergea şi se întâlnea periodic cu colegii săi de generaţie".
Urmaşii îi cinstesc pe cei care au suferit la Gruiu
Pentru ca memoria celor care au suferit în Gruiu în 1950 să nu fie dată uitării, autorităţile locale împreună cu o parte dintre urmaşii celor arestaţi, cu preoţii şi alţi sprijinitori au decis să pună o placă de comemorare pe zidul bisericii. Acest eveniment a avut loc ieri, când a fost făcut şi un parastas pentru cei care au trecut la cele veşnice.
Unul dintre principalii susţinători ai acestei idei a fost viceprimarul comunei, Petre Tudor, care avea doar câţiva ani în 1950, dar care a fost martor al întâmplării. Fiica părintelui Lungu, Cristiana, le-a vorbit celor prezenţi despre întâmplările din 1950, evocând momentele tragice prin care au trecut locuitorii din Gruiu în acea perioadă.
