Muzeul Ţăranului Român din Capitală aşteaptă elevii, începând de luna aceasta, la Atelierul de Creativitate. Programul, care se desfăşoară în anul şcolar 2008-2009, cheamă copiii la poveşti (lecturi în sălile muzeului), desen, pictură, teatru de păpuşi, cusut, fotografiat. În plus, faţă de anul trecut, vor fi şi două ateliere cu invitaţi din afara muzeului: Răzvan Supuran, cu hârtie manuală, şi Monica Pădureţ, cu ceramică.
Printre temele Atelierului de Creativitate se numără şi „Casa - grădina, proiecte de design interior“, unde se vor scoate în evidenţă prezenţa obiectului ţărănesc în casele moderne, obiecte şi obiceiuri legate de ele; „Vatra - inima casei“, în cadrul căreia se vor face desene în sălile muzeului după obiectele ţărăneşti, fiind plasate apoi în casa fiecăruia. Se abordeată şi „Abecedarul, de la Creangă până în viitor“, având ca scop descoperirea abecedarului personal de către fiecare elev; „Interior - exterior - în fotografie“, unde se vor aborda tehnici fotografice şi noţiuni de compoziţie.
„Lada de zestre“ este un curs de croitorie, ţesut, cusut, imprimat. Tinerii iubitori de artă vor putea pune în scenă un teatru de păpuşi, pe un scenariu dat sau inventat, vor face hârtie manuală folosită la diferite cărţi sau invitaţii, iar viitorii olarii îşi vor descoperi calităţile în atelierul de ceramică.
„Organizatorii şi-au propus şi tipărirea unei cărţi de rugăciuni“
Mirela Florian, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, ne-a declarat că a început cu „câteva ateliere pe care le făceam noi, angajaţii muzeului. Anul acesta am vrut să invităm artişti şi din afara muzeului. Copiii sunt atraşi de roata olarului, le place să modeleze lutul şi, de aceea, am invitat-o pe Monica Pădureţ, cu atelierul de ceramică. Ne bucurăm că avem doritori. Am verificat astă vară, au venit mulţi şi le-au plăcut. Din păcate, sunt puţine locuri, dar e bine ca părinţii doritori să sune mereu să se intereseze, poate se întâmplă să renunţe cineva“.
Lucrările obţinute la Atelierul de Creativitate, cu acordul scris al părinţilor, vor fi selectate şi vor intra în arhivă. Ele pot fi folosite şi la realizarea de cărţi poştale, mici cărţi tematice ce se vor vinde în librării. Aceste publicaţii por fi tipărite şi pe hârtie manuală, făcută în cadrul atelierului. Organizatorii şi-au propus şi tipărirea unei cărţi de rugăciuni, a unui calendar pentru 2009, cu desene din 2008. Aceste creaţii vor fi expuse publicului larg şi în târgurile organizate de Muzeul Ţăranului Român: de Sfântul Nicolae, de Mărţişor, de Florii, de 1 Iunie - târg de jucării.
Cursurile se ţin de marţi până sâmbătă
La cursurile din cadrul Atelierului de Creativitate pot participa copiii preşcolari, eleviii din şcoala primară şi generală, dar şi de la liceu. Viitorii artişti se pot înscrie şi prin fundaţii şi asociaţii, dar şi prin programare. Orarul cursurilor este de marţi până vineri, între orele 10:00-16:00, sâmbăta, între orele 11-13, fiind singura zi pe săptămână când se desfăşoară atelierele de ceramică, ţesături şi croitorie. Costul unui curs este echivalentul biletului de intrare în muzeu, adică 2 lei, iar atelierele de ceramică, ţesături, croitorie şi hârtie manuală costă 5 lei, deoarece cei care le coordonează sunt invitaţi, şi nu angajaţi ai Muzeului Ţăranului Român.
▲
„Copiii au în camere o dezordine îngrozitoare“
Organizatoarea Atelierului de Creativitate, doamna Ruxandra Grigorescu, referent în cadrul Muzeului Ţăranului Român, susţine un curs de pictură, desen şi modelaj. „Tema de anul acesta am hotărât să fie un proiect de ambientare interioară. Adică unde este mai armonios să îşi pună copiii în cameră patul, scaunul. Ei trebuie să fie conştienţi de camerele lor, pentru că, din experinţă spun, au în camere o dezordine îngrozitoare; din cauza computerului totul rămânând aruncat la întâmplare. Şi atunci eu vin şi le arăt în muzeu ce înseamnă o cameră ţărănească. Cum într-un spaţiu mic se întâmplă foarte multe lucruri utile şi în acelaşi timp foarte frumoase. Pe de altă parte, îi facem să înţeleagă că nu suntem fundamentalişti, ci îi învăţăm cum se poate pune un obiect ţărănesc într-o cameră foarte modernă. Dar se pot folosi şi obiecte de anticariat. Putem pune o ladă de zestre, care să ţină loc de dulap sau de bancă. Un scaun cu trei picioare sau patru, cu spătar sau fără, şi poate să stea chiar şi lângă computer, aşa iese un contrast care să îi dea lui sentimentul că unele lucruri pot sta împreună“, ne-a spus doamna Ruxandra Grigorescu.
Susţine că obiectul ţărănesc este foarte frumos în comparaţie cu cel de artizanat. Oriunde îl aşezi, o să sară în ochi. „E atât de frumos, încât o să ordoneze el spaţiul din jur“, spune Ruxandra Grigorescu, care mai predă şi cursuri de icoană. „Fără cele două, vatra şi icoana, o casă nu poate trăi. Casa se făcea în funcţie de vatră, iar icoana era cea care făcea legătura cu Dumnezeu. Facem popasuri în muzeu, în sălile cu icoane foarte bune. Copiii au nişte băncuţe şi, uitându-se la icoane, fac izvoade, modele de icoane pe sticlă. Apoi îi duc în atelier şi facem icoana. Nu e nimic forţat, obligatoriu, ci fiecare se străduieşte să facă cum poate mai bine“. Recunoaşte că ideal ar fi să susţină cursul în faţa a 10 elevi, dar uneori să întâmplă să fie chiar şi 30.
▲
„Aici sunt învăţaţi să gândească şi să se exprime“
Ciprian Voicilă, referent al aceluiaşi muzeu, ne-a vorbit despre începuturile Atelierului de Creativitate. „Prin 2000, Irina Nicolau, unul dintre colaboratorii lui Horia Bernea, s-a gândit la o formulă prin care să popularizeze etnologia, etnografia în şcoli. Înainte de noi, iniţiase acest program o altă colegă de-a noastră, absolventă de etnologie, Ana Pascu. A scos şi nişte cărticele pentru copii. De la început trebuiau împăcate pe de o parte specificitatea locului, adică să asigurăm partea de mitologie populară, iar pe de altă parte ne-am gândit şi la segmentul de creativitate. M-am gândit la câteva lecţii în doi paşi. Le povesteam, pentru început, fie o legendă, fie le sintetizam mai multe credinţe legate de elemente ale naturii, apă, aer, foc, pământ. La al doilea pas, îi puneam să îşi imagineze povestea pe care le-o spuneam eu, să o vizualizeze prin desen“, ne-a prezentat domnul Ciprian Voicilă mecanismul unei lecţii.
Crede că elevii care au participat în anii trecuţi au „cunoscut aceste poveşti doar aici. La acest fond arhaic nu au acces direct. În şcoală, folclorul nu este prezent aproape de loc. Pe de altă parte, prin creativitate sunt învăţaţi să jongleze ei cu nişte elemente pe care educatorul, învăţătorul, profesorul le livrează. Aici sunt învăţaţi să gândească şi să se exprime prin însuşi faptul că le lăsăm libertatea să îşi imagineze fiecare acţiunea pe care le-am spus-o tuturor. Eu spun o legendă în faţa a 20 de copii, iar pe de altă parte fiecare are libertatea să şi-o imagineze în chip propriu. Nu impun eu, ci crează ei, cu talentul lor“, a mai spus Ciprian Voicilă.
▲
Imagine şi imagistică
Muzeograf la Muzeul Ţăranului Român, George Turliu ţine un curs de introducere în arta fotografică şi unul de poveşti şi desene. „În cursul meu, îi învăţ imagine şi imagistică. Vreau ca tinerii care vin, pentru că sunt toţi peste 13 ani, să meargă cu mine în oraş să facem poze. Deci nu e la nivel de discurs, ci mai mult practic. În planul fotografiei învaţă câteva lucruri de relaţionare cu aparatul de fotografiat, cum arată înăuntru şi cum se foloseşte. Compar aparatul de fotografiat cu creierul uman şi ochiul, ca să înţeleagă mai bine cum funcţionează şi care sunt diferenţele. În plan artistic sau social, le vorbesc de compoziţia imaginii. În planul social am propus o temă Oraşul meu. Avem şi o parte mai mult interioară care ţine de camera fiecăruia, unde prezintă o poveste a obiectelor personale. Această poveste o pot crea şi cu poze, dar şi prin cuvinte“, ne-a mai spus George Turliu.
