În centrul oraşului Călimăneşti, pe insula lacului de acumulare al hidrocentralei de pe Olt, legată printr-un pod de staţiunea balneară, se ridică mândră ca un colţ de rai mult-încercata ctitorie a Sfântului Voievod muntean Neagoe Basarab, Mănăstirea Ostrov. Temeluită între anii 1520 şi 1521, biserica mănăstirii a fost rezidită pe locul alteia mai vechi, din secolul al XIV-lea sau începutul secolului următor.
După rezidirea bisericii, în anul 1522, cu purtarea de grijă a Doamnei Despina Miliţa, pereţii acesteia au fost împodobiţi cu icoane ce au aparţinut familiei Sfântului Neagoe Basarab. Ele au fost pictate la începutul sec. al XVI-lea, probabil de către meşteri formaţi la şcoala de pictură de la Târgovişte, mai precis de Dobromir, Dimitrie şi Chirtop. Deşi multe dintre ele s-au pierdut, o mărturie importantă despre existenţa câtorva rămase o constituie „Rapoartele lui Alexandru Odobescu către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice relative la cercetările sale în mănăstiri“ din 1861. Aici se aminteşte de şase icoane ale mănăstirii, provenind din epoca lui Neagoe Basarab. Mai târziu, în 1878, ministrul Titu Maiorescu scria Preasfinţitului Ghenadie al Râmnicului, amintind iarăşi despre cele şase icoane din bisericuţa de la Ostrov, cerându-i „încuviinţarea de a le depune la Muzeul Statului“ (cf. DJAN Argeş, Fond Episcopia Argeşului, Dos. 16/1874).
Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea“
Între aceste şase icoane figurează şi cea a Maicii Domnului, citată ca „Maica Domnului cu Pruncul“, icoană ce se păstrează până astăzi în biserica Mănăstirii Ostrov, cu inscripţia: „Aceas(tă) sf(â)nt(ă) ico(ană) fi(in)d veche şi făcătoare de minun(i) să stricat foarte reu; s-au dres prin îndemnul stariţi(i) Platonida şi cu toată osteneala şi cheltu(i)ală dumnealu(i) jupân… leat 1795 ghenuar(ie) Ioan Zogr(af)“ (Schitul Ostrov, Fond propriu, Dosar de restaurare Icoana Maicii Domnului - Hodighitria, 2004).
Icoana Maicii Domnului - „Hodighitria“ (Îndrumătoarea) de la Ostrov este una din capodoperele artistice din primul sfert al secolului al XVI-lea, pictată în tempera de un meşter anonim. Aici, Născătoarea de Dumnezeu este redată frontal, plină de nobleţe, cu o uşoară întoarcere către Fiul ei. Ea poartă pallá şi bonetă albastră, mânecuţe ornate cu aur şi un mafarion roşu cărămiziu tivit la margini cu mărgeluţe de aur. Fecioria Maicii Domnului este redată în icoană prin cele trei stele pictate pe frunte şi pe cei doi umeri. „Maica Domnului Îl poartă pe Domnul Iisus Hristos pe braţul stâng, iar cu mâna Îl arată (Îndrumătoarea) întregii lumi ca Mântuitor“ (Ioana Ene, „Icoane vechi din Vâlcea“, în vol. Episcopia Râmnicului, 500 de ani de la înfiinţare (1503-2003), Ed. Adrianso, Râmnicu Vâlcea, 2005, p. 488).
Pruncul Sfânt apare plin de măreţie şi demnitate, cu mâna dreaptă binecuvântând, iar în mâna stângă ţinând un pergament ce cuprinde o inscripţie în limba slavonă („Eu sunt lumina lumii“). În icoană putem disinge de asemenea şi un vas în care se află crucea răstignirii, suliţa şi trestia. Domnul este înveşmântat cu un chiton albastru cu striaţii aurii, un clavus brun şi un himation galben-oranj, cu falduri vag pronunţate. În registrul superior al icoanei, în poziţie de adorare, respectiv supravenerare, sunt reprezentaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În registrul inferior al icoanei, pe veşmântul Maicii Domnului, sunt însemnaţi anii de restaurare ai icoanei, 1700-1701 şi 1795 ianuarie 2, precum şi inscripţia citată mai sus (ibidem).
Minunile Maicii Domnului de la Ostrov
Expusă în naosul bisericii, în faţa catapetesmei, Icoana Maicii Domnului - „Hodighitria“ adună în jurul ei la sfintele slujbe mulţime de credincioşi care îi cer ajutorul şi binecuvântarea, mulţumindu-i pentru minunile făcute în vieţile lor. Câteva din numeroasele minuni săvârşite de-a lungul veacurilor de Maica Domnului, în urma rugăciunilor credincioşilor la icoana sa, au fost relatate şi consemnate în jurnalul memorial al Mănăstirii Ostrov. Unul din cei care au primit vindecare aici a fost Nicolae Mazilu (50 de ani), bolnav de leucemie, din Craiova. El venit la Mănăstirea Ostrov în toamna anului 2007, s-a rugat Maicii Domnului, vindecându-se în scurt timp în mod miraculos. De asemenea, Eugenia Diaconu din Timişoara, aflată la Călimăneşti în iunie 2008, a primit de acasă o veste înfricoşătoare: fiul său de 30 de ani, Aurelian Diaconu, fusese înjunghiat în plămânul drept, pierzând mult sânge, iar toată partea stângă a corpului îi era paralizată. Doctorii erau sceptici, nelăsând familiei prea multe speranţe. În locul disperării şi al primului tren spre Timişoara, Eugenia a ales rugăciunea. „M-am rugat mult la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni pe tot parcursul operaţiei, prietenii s-au rugat şi ei, şi băiatul a revenit din ghearele întunericului“.
În primăvara anului 1997 sunt consemnate la sfârşitul Sfintei Evanghelii, de ieromonahul Grigorie Cuth de la Mănăstirea Cozia, următoarele rânduri: „În data de 8 aprilie era planificată la schit plantarea a 260 de cuiburi de viţă-de-vie, şi deşi totul era acoperit cu zăpadă pe distanţa Sibiu - Drăgăşani, numai pe insula Ostrov pământul era uscat şi oamenii lucrau liniştit la plantarea viţei-de-vie. Aceasta a fost, spune părintele Grigorie, minunea Maicii Domnului. Ea este cea care a ocrotit toată ziua ca să nu ningă, să se poată lucra pentru lăcaşul ei“. Pe aceeaşi Sfântă Evanghelie stă mărturie că Icoana Maicii Domnului este făcătoare de minuni: „mângâierea ce o simţim în întristări, ajutorul primit neîntârziat în necazuri, bucuria şi pacea pe care le simţim de fiecare dată când ne plecăm genunchii şi inima cu smerenie şi dragoste înaintea ei“. Astfel, cu blândeţe, Maica Domnului priveşte din Sfânta sa Icoană spre toţi pelerinii pe care îi primeşte cu neţărmurită dragoste, izbăvindu-i din necaz şi uşurându-le povara sufletească.
