Moldova, sub spectrul îngrijorător al secetei

Peste tot în țară, seceta previzionată deja de meteorologi se instalează tot mai profund, e tot mai vizibilă. Potrivit ultimei prognoze a Agenției Naționale de Meteorologie, se înregistrează „secetă pedologică moderată, puternică şi extremă în Dobrogea, pe suprafeţe agricole extinse din Moldova şi Muntenia, local în estul, centrul şi sud-vestul Transilvaniei, iar izolat în nord-vestul Banatului şi estul Olteniei”. În Moldova, cel puțin în județele din est (Iași și Vaslui), dar și în județul Bacău, am putut vedea personal, zilele acestea, ce uscăciune este.

Iarbă puțină, câmpurile acoperite de vegetație făcută șfărog, căreia oamenii îi dau foc, iar uneori incendiile se întind și scapă de sub control, cum am văzut, cu câteva zile în urmă, dincolo de Vladia (o localitate din comuna vasluiană Dragomirești). La orizont, verzi sunt doar lanurile de grâu. Turmele ieșite să mai roadă câte ceva sunt ­totuna cu dealurile, de parcă primăvara asta n-a odrăslit iarbă, ci oi.

O trecere prin zona Colinelor Tutovei mi-a oferit o perspectivă completă, deși deloc îmbucurătoare, asupra situației dificile în care se află, din punct de vedere agrometeorologic, satele din acest areal. N-a mai plouat de luni bune, iar brazdele de pământ întoarse cu plugul în perioada de arat n-au mai putut fi fărâmițate. Pe unele loturi au rămas întregi, ca niște meteoriți indestructibili. În satele de la granița județelor Vaslui și Bacău (Ivănești, Dra­go­mi­reș­ti, Plopana, Rusenii Răzeși, Străminoasa, Fundu Tutovei), parcelele de teren, semănate deja, sunt uscate de te ia mila. Nici măcar în grădinile de legume n-am văzut urmă de verdeață. Culturile de rapiță, care în anii precedenți semănau cu niște oceane galbene, compacte, întinse splendid peste dealuri și văi, nu mai sunt dese și nici plantele viguroase, ca altădată. Pământul e crăpat, iar prin lanuri numai rărituri. De altfel, fermierii din județul ­Vaslui spun că cele mai afectate culturi de seceta din acest an sunt chiar cele de rapiță, dar și cele de grâu și de orz.

Seceta pedologică se adâncește 

Ani secetoși au mai fost în România ultimelor decenii, însă acum tabloul pare unul cu adevărat îngrijorător. Sezonul agricol din toamnă a început prost, pe fondul secetei deja instalate din vara anului anterior. Apoi, am trecut cu toții printr-o iarnă 2019-2020 în care precipitațiile au lipsit cu desăvârșire. Peste toate acestea, vânturile puternice, mai ales în estul țării (județele Moldovei), dar și în sud, au accentuat și mai mult lipsa umidității din sol. 

Într-o intervenție publică recentă, ministrul agriculturii, Adrian Oros, citat de Mediafax, a explicat, de altfel, că seceta a afectat culturile de toamnă din Moldova și din sudul țării, în total 2,9 milioane de hectare cultivate cu grâu, secară, orz, orzoaică și rapiță. „Peste această criză determinată de pandemie se suprapune și o secetă cumplită, extremă, cum nu a mai fost în ultimii mulți ani. Deficitul este foarte mare în zona Moldovei și Dobrogei. Este un pericol ca toate culturile de toamnă să fie compromise într-un procent destul de mare. Am asigurat fermierii că o să-i despăgubim pe toți cei care vor avea pagube cauzate de fenomenele extreme de secetă. Comitetele pentru situații de urgență locale evaluează care e dimensiunea pagubelor, ca să putem să despăgubim fără să producem inechități”, a declarat ministrul Oros, la Digi24.

Azi, auzim frecvent în jurnalele de știri că agricultura este afectată puternic de „secetă pedologică”. Conform definiției din literatura de specialitate, seceta pedologică presupune „un conținut al apei din sol, respectiv umiditatea solului, sub valoarea mediei anuale, asociată cu seceta meteorologică, cu impact direct asupra creșterii culturilor și a ecosistemului”. Altfel spus, aceasta se instalează atunci când se înregistrează absenţa îndelungată a precipitaţiilor, fapt ce generează scăderea semnificativă a rezervelor de apă din sol.

Irigațiile, o soluție, dar numai pentru suprafețele mari

Soluția pentru a regla deficitul de apă din pământ, dar și pentru a salva ce se mai poate din culturi constă, desigur, în irigarea terenurilor. Însă aceasta nu e o soluție acoperitoare pentru întreaga agricultură românească. Poate fi implementată pe suprafețele mari, ale fermierilor (acolo unde există sisteme de irigație), dar nu și în gospodăriile oamenilor, pe parcelele mici, din agricultura de subzistență.

Potrivit datelor Ministerului Agriculturii ­și Dezvoltării Rurale (MADR), în perioada 4 martie - 1 aprilie au fost pornite stații de pompare din șase județe: Botoșani, Brăila, Buzău, Ialomița, Galați și Tulcea. „În județele respective, în care au fost solicitări de apă pentru irigații, s-a introdus apă pe 588 km de canale de aducțiune și distribuție, funcționând 35 de stații de bază și repompare (…)”, se arată în comunicarea MADR. Astfel că până la 1 aprilie fuseseră irigate 4.699 de hectare, în principal la culturile de păioase.

Estimările ministrului agriculturii arată că, în prezent, ar putea fi irigate 844.000 de hectare, „dar fermierii irigă efectiv 102.000 de hectare, în condițiile în care există apă pe 1.600 de kilometri de canale, ce pot deservi peste 500.000 de hectare”.

Pâinea, mai scumpă din toamnă

Una dintre consecințele secetei atât de pronunțate, dar și cea mai importantă, de altfel, va fi scăderea semnificativă a producției de grâu din acest an, care „ar putea fi de 5-6 milioane de tone, în condițiile în care într-un an bun se produc în jur de 9 milioane de tone”, conform ministrului Adrian Oros. Totuși, vestea bună este că, deși recolta va fi inferioară anilor agricoli normali, va reuși să asigure consumul intern, de 2,5-3 milioane de tone de grâu.

Însă scăderea producției de grâu va influența, din toamnă, prețul pâinii, fenomen cu impact întotdeauna major asupra populației, atât din punct de vedere psihologic, cât și economic.