Mulţime de daruri revărsate din Icoana Prodromiţa

Astăzi, Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului din Bucureşti îşi serbează unul dintre cele trei hramuri, Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa de la Muntele Athos. Au trecut trei ani de când o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa de la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul“ sau Prodromu din Sfântul Munte Athos a fost aşezată spre închinare în Paraclisul „Învierea Domnului“ al Catedralei Mântuirii Neamului la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Sunt trei ani de necontenit ajutor oferit de Maica Domnului monahilor şi mirenilor care cu rugăciuni de mulţumire împodobesc icoana sa zi de zi!

„Orice icoană a Maicii Domnului este făcătoare de minuni, pentru că prezenţa Maicii Domnului sălăşluieşte în orice icoană. Dar faptul că această sfântă icoană de la Schitul românesc Prodromu este nepictată de mână omenească dezvăluie o mare minune pe care însăşi Maica Domnului a arătat-o în chip real, în chip foarte frumos, ca semn al binecuvântării şi al ocrotirii poporului român. Prezenţa copiei Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului - o reproducere fidelă, în mărime naturală, a Icoanei făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei - este, de asemenea, un semn al purtării de grijă a Maicii Domnului pentru oraşul Bucureşti, pentru Ţara Românească şi pentru toată Patriarhia Română, deci pentru toţi credincioşii ortodocşi români“, a spus arhimandritul Ciprian Grădinaru, Eclesiarhul  Paraclisului Patriarhal, cu puţine zile înainte de sărbătoarea de astăzi închinată Icoanei Prodromiţa, unul din hramurile Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

Părintele arhimandrit adaugă că această icoană este singura din istoria Bisericii Ortodoxe Române care s-a pictat în chip minunat, după mai multe încercări nereuşite ale pictorului ieşean Iordache Nicolae de a zugrăvi Sfintele chipuri, în anul 1863, la rugămintea ieroschimonahului Nifon Ionescu, primul stareţ al Schitul românesc Prodromu.  De altfel, cercetată la microscop, specialiştii nu au identificat urme de pensulă, ceea ce întăreşte mărturisirea pictorului desprinsă dintr-un act sigilat şi semnat de el în data de 29 iunie 1863, care se păstrează în arhiva Schitului Prodromu:

„(…) când m-am dus să mă apuc de lucru - o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! - s-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede; şi eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune“.

Conform notaţiilor ierodiaconului Cleopa Paraschiv, în lucrarea „Icoana nefăcută de mână omenească Prodromiţa“, portretele zugrăvite în icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei şi Pruncului Iisus aşa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. Există o descriere rămasă de la Sfinţii Epifanie şi Nichifor: „Încă de când vieţuia pe pământ era faţa ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuţiţi la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate şi ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, faţa nu rotundă, nici scurtă, ci puţin alungită, mâinile şi degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple şi puţin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaş, având părul bine şi cu multă cuviinţă legat“.

Vestea pictării minunate a acestei icoane, comoară a Prodromului, s-a răspândit repede. În perioada scurtă de timp în care Icoana Maicii Domnului Prodromiţa a stat la Iaşi, până să ajungă în Sfântul Munte, s-au săvârşit mai multe minuni, consemnate în presa vremii şi în Sinaxarul zilei de 12 iulie, după cum urmează: vindecarea unui om bolnav de albeaţă la ambii ochi, a unui lepros şi a pruncului de trei zile al unui boier. La Bârlad, o femeie credincioasă a fost tămăduită de o boală grea, fără a omite refuzul icoanei de a fi dusă în casa unui intelectual, slab în credinţă, din acel oraş. De asemenea, la Galaţi au avut loc salvarea de la moarte a unei evreice, care mai apoi s-a convertit la Ortodoxie cu toată familia, şi mustrarea pictorului din Biserica „Sfinţii Împăraţi“, care s-a îndoit de minunea pictării icoanei.

„Mărturisim cu toată tăria“

Copia Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa de la Paraclisul Patriarhal, o reproducere fidelă a celei de la Sfântul Munte Athos, spre deosebire de alte copii ale acestei Icoane, a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 24 octombrie 2011, odată cu sfinţirea paraclisului. De atunci şi până astăzi, binefacerile Maicii Domnului nu încetează să se arate în vieţile şi casele credincioşilor care strigă din inimă la icoana sa. Chipurile cele preacurate, smerite şi pline de sfinţită cuviinţă ale Maicii Domnului şi Pruncului Hristos îi privesc, îi primesc, îi miluiesc pe toţi.

Alina Ioana şi Constantin Jiga sunt doi tineri frumoşi, la început de viaţă împreună, a căror întâlnire a fost posibilă datorită rugăciunilor la Icoana făcătoare de minuni din paraclis. Alina a mărturisit: „Maica Domnului a făcut o minune în vieţile noastre, a mea şi a soţului meu. După un timp foarte scurt de prietenie, noi ne căsătorim religios pe 13 iulie 2014. Noi doi ne-am cunoscut la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, am comunicat mai mult datorită acţiunilor de donare de sânge desfăşurate anul trecut (eu implicându-mă în Bucureşti, iar el în Ploieşti) şi am hotărât foarte repede, la sfârşitul Postului Mare, anul în curs, să ne căsătorim cu binecuvântarea şi datorită rugăciunilor părintelui nostru duhovnic, arhimandritul Ciprian Grădinaru. Suntem convinşi atât eu, cât şi soţul meu că familia noastră este cu voia Maicii Domnului şi a Sfântului Ioan Gură de Aur şi mărturisim cu toată tăria că Icoana Maicii Domnului Prodromiţa este o icoană făcătoare de minuni şi Maica Domnului ascultă rugăciunile, la vremea potrivită, tuturor celor care îi cer ajutorul!“ 

Prodromiţa înseamnă „înainte-mergătoarea“, iar Maica Domnului este cea care mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru noi, după cum a simţit în propria sa existenţă şi tânăra Sanda Pop, care cu discreţie a afirmat: „Cine se roagă pentru prima dată la Icoana Maicii Domnului Prodromiţa revine a doua oară şi apoi în repetate rânduri, ceea ce mă face să cred că în fiecare zi se petrece cel puţin o minune a Maicii Domnului. Mărturie stă mulţimea de credincioşi care vine la paraclis, în special tinerii care sunt într-un număr din ce în ce mai mare şi se roagă la această sfântă icoană“.

Ascultând vocile mărturisitoare, nu poţi decât exclama cu cântare în glas, ca în Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa: „Bucură-te, ceea ce ai arătat minunile tale tuturor“ / „Bucură-te, cea căreia vestitorii minunilor tale îţi sunt bineplăcuţi“.

Duhovnicul cel blând şi iubit de oameni de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului a adăugat: „De multe ori recunoştinţa şi smerenia fiecărui creştin nu stau să povestească minunile pe care le-a făcut Maica Domnului cu dânsul, indiferent de împrejurările vieţii: că l-a ajutat la un examen, la o operaţie, în căsnicie, cu un copil sau cu fiecare încercare. Smerenia este o mare virtute a creştinismului. Fără smerenie nu putem face nimic. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Când nu clădeşti pe temelia smereniei, faptele bune, totul se năruie, deoarece «Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har», spune Evanghelia. Credincioşii să îşi pună nădejdea în rugăciunile, în ocrotirea şi în acoperământul Maicii Domnului şi, indiferent de încercările vieţii prin care trecem fiecare, să nu deznădăjduiască, deoarece Mântuitorul în Sfânta Evanghelie ne-a spus: «În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea»“.

Slujiri şi activităţi misionare în zi de hram