În oraşul rusesc Veliki Novgorod, prima capitală istorică a Rusiei, turiştii şi pelerinii pot vizita muzeul de construcţii tradiţionale din lemn „Vitoslavliţî”, înfiinţat la mijlocul secolului trecut pe locul unei vechi mănăstiri. Muzeul în aer liber, amenajat în jurul unui aşezământ monahal din secolul al XII-lea, prezintă azi biserici şi case din lemn din diferite zone ale Rusiei de Nord, oferindu-le astfel posibilitatea vizitatorilor de a-și forma o idee despre modul de viaţă al ţăranului rus din vechime.
Odată ajuns la Novgorod, pelerinul sau turistul are în faţă începutul istoriei Rusiei. În acest oraş şi-a stabilit reşedinţa vareagul scandinav Rurik, voievodul care a dat numele primei dinastii de conducători ruşi. Ulterior, odată cu creştinarea poporului, la Novgorod, vechi oraş de târgoveţi, au început să apară biserici şi catedrale creştine, dintre care impresionează cel mai mult „Sfânta Sofia”, datată la mijlocul secolului al XI-lea. Centrul Novgorodului are astăzi multe biserici vechi şi ziduri impresionante în interiorul cărora erau păzite cele mai frumoase clădiri ale târgului medieval de negustori.
Casele vechi din „Vitoslavliţî”
Printre locurile de vizitat din Novgorod se numără şi un muzeu al satului rusesc, situat la marginea oraşului și care, prin intermediul caselor şi bisericilor din bârne prezentate într-un mod cu totul deosebit, te introduce în atmosfera ţărănească din Rusia veche. Este vorba despre Muzeul „Vitoslavliţî”, înfiinţat în 1964 pe locul unei mănăstiri medievale închinate Sfântului Pantelimon şi al unui cătun numit Vitoslavliţî, apărut cu timpul pe lângă mănăstirea respectivă. În veacul al XIX-lea, acolo îşi avea reşedinţa contesa A. Orlova, a cărei casă cu etaj s-a păstrat până astăzi. Ideea creatorului acestui muzeu, L. Krasnoreciev, a fost să arate vizitatorilor o mănăstire în jurul căreia a apărut un „posad”, o aşezare umană. Muzeul include Paraclisul „Sfinţilor Chiric şi Iulita” (vechi de 270 ani), Biserica Naşterii Maicii Domnului, cu trei altare, din secolul XVI, o cruce de piatră din secolul XV, Biserica Sfintei Treimi de la schitul Rekonski, regiunea Novgorod, făcută din bârne, Paraclisul Petropavlovsk din satul Gari, regiunea Tomsk. De asemenea, în muzeu se poate vedea fundaţia vechii Mănăstiri „Sfântul Pantelimon”, lângă care este expusă biserica din satul Miakişevo, regiunea Nijni-Novgorod, ce datează din sec. XVII.
Muzeul se află în partea de sud a oraşului Veliki-Novgorod şi este înconjurat de păduri. Din construcţiile de secol XIX ale familiei nobiliare Semevski-Orlovski, care au locuit acolo, s-au păstrat casa cu etaj, o căsuţă cu parter, precum şi fragmente din aleile principale, copaci bătrâni şi un iaz cu o insuliţă. Muzeul este împărţit în zone etnografice, care reprezintă case şi gospodării ţărăneşti, cu toate anexele dependente. În aceste veritabile monumente de arhitectură tradiţională din lemn poţi vedea diferite expoziţii legate de viaţa ţărănească din Rusia secolelor trecute. Principiul de construcţie al muzeului este acela de a prezenta case cu tot ceea ce aveau ele în interior. În aceste case au loc, adesea, demonstraţii de practicare a meşteşugurilor tradiţionale, jocuri, ritualuri la căsătorie sau naştere şi altele. Totodată, în case pot fi văzute expoziţii despre lucrările de iarnă ale ţăranilor din Novgorod, obiceiuri de nuntă, mese festive şi sărbători de primăvară-vară.
Nucleul muzeului este format din trei biserici aşezate la mică distanţă una de cealaltă, care reprezintă centrul satului-muzeu. De asemenea, muzeul mai prezintă o fierărie sătească, un grajd de cai cu mijloace de transport din gubernia Novgorod, un platou tradiţional utilizat pentru măcinarea cerealelor, o clacă pentru mărunţirea inului, un hambar şi o baie rusească.
Expoziţii permanente şi temporare
În anul 2013, în muzeu a fost sfinţită Biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din satul Gari, regiunea Novgorod. În interiorul acestei biserici poate fi văzută expoziţia dedicată obiceiurilor legate de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli. La un an după aceea a fost amenajată pentru vizitare casa familiei Dobrovolski (o izbă dublă), unde vizitatorii pot admira expoziţiile „Veniturile negustorului ambulant”, în izba de vară, şi „Atelierul de tors lână” în izba de iarnă. Expoziţiile au şi o componentă interactivă sub forma unui „master-class” organizat periodic, în cadrul căruia cei interesaţi pot lucra la torsul lânii de oaie.
În anul 2017, muzeul a intrat într-un proiect amplu de restaurare a construcţiilor-exponat, finanţat de Ministerul Culturii din Federaţia Rusă. Proiectul prevede restaurarea monumentelor de dulgherie tradiţională rusească (21 case) şi a complexului locativ al contesei A. Orlova-Cesmenskaia (3 case), precum şi amenajarea parcului şi a terenului din jurul caselor pentru manifestări culturale care să transpună în viaţă vechile meşteşuguri din Rusia de odinioară.
Casele prezentate în acest muzeu sunt în general cu etaj, pentru că lemnul era din abundenţă în toate zonele Rusiei de Nord şi ţăranii învăţau de mici să folosească toporul pentru a tăia copacii folosiți ca material combustibil în cuptoare/sobe, sau pentru construcţii. În afara toporului, aceştia rareori mai foloseau şi alte unelte, de aceea era nevoie de o îndemânare deosebită în construcţia caselor din bârne.
De regulă, la parter erau ţinute animalele şi proviziile, iar la etaj, doar într-o cameră mare, cu un cuptor rusesc în centru, era spaţiul locativ al familiei deţinătoare. Interesante sunt câteva case care nu aveau horn în acoperiş, iar fumul din sobă trebuia mai întâi să iasă pe ferestre, după care acestea erau închise ca să rămână căldura sobei în casă. Este motivul pentru care aceste case aveau pereţii afumaţi. Pentru țăranii cu venituri mici, aceasta era o metodă de a scăpa de unul dintre impozitele vremii, stabilit în funcţie de numărul de coşuri de fum ale caselor.
„Colţul frumos” din casa oricărui țăran
Casa lui Vasili Tuniţki din satul Pârişci, regiunea Nogorod, pe care am vizitat-o mai amănunţit, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, are parterul nelocuibil şi o anexă pentru animale în lateral. Lumina în camera unde locuiau oamenii intră în casă prin cele trei ferestre tradiţionale ale caselor ţărăneşti, care dau spre drum, şi printr-o altă fereasră laterală, mai mică. Ferestrele casei sunt, bineînţeles, decorate frumos cu figuri realizate tot din lemn. Camera de locuit nu este prea mare, dar suficientă pentru ca acolo să încapă tot ce ar fi avut nevoie o familie chiar şi cu mulţi copii. Mobilierul din cameră e realizat din bârne mai mici: poliţe, cufere şi laviţe-paturi. În dreapta intrării este laviţa pe care dormea bărbatul, iar după un perete nu prea înalt, din lemn, se poate vedea locul femeilor din casă, cu laviţele lor, lângă care sunt expuse şi fusurile de tors lâna. Locul cel mai important în casa oricărui ţăran rus era numit „colţul frumos”, unde erau amplasate icoanele şi candela. Casa era din acelea fără horn, afumată, care avea şi beneficiile ei, pentru că, în afara economiei de resurse, fumul care ajungea permanent în casă alunga sau chiar nimicea insectele care se aciuau acolo pe timpul verii (păduchi, ţânţari, purici). Lângă cuptorul care era în centrul camerei am putut vedea bucătăria cu toate ale ei (veselă din lut, lemn, nuiele şi din fontă). Copiii, în general, erau culcaţi pe o laviţă atârnată de tavan şi foarte lată, pentru a încăpea acolo prunci mici, dar şi adolescenţi.
