Bucureşteni, turişti din ţară şi străinătate, meşteri populari şi numeroase personalităţi au vizitat Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, în perioada 15-18 mai, cu prilejul sărbătoririi celor 79 de ani de existenţă. Au fost patru zile pline de muzică, dans, evenimente culturale, din care nu au lipsit tradiţiile româneşti. Atât cei mari, cât şi cei mici s-au declarat încântaţi de momentul aniver-sar, mai cu seamă pentru că s-au putut bucura de autenticitatea satului românesc chiar în centrul Capitalei.
Pe malul lacului Herăstrău, în apropierea Palatului Elisabeta, vizitatorul de pretutindeni s-a putut delecta cu evenimente special concepute pentru sărbătorirea celor 79 de ani de la înfiinţarea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“. Deschiderea oficială a muzeului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămână mai târziu, în 17 mai 1936.
Pe lângă numeroasele concursuri şi momente deosebite pregătite de organizatori, un loc aparte în programul manifestărilor l-a avut Festivalul culturii thailandeze, ediţia a V-a, şi inaugurarea unei ceainării. De a-semenea, numeroşi vizitatori au putut fi văzuţi la târgul meşterilor populari, dar şi la expoziţii şi lansări de carte. Diverse grupuri şi ansambluri folclorice din ţară au cântat şi au dansat pentru iubitorii genului popular. În data de 16 mai, accesul în muzeu a fost gratuit de la ora 15:00 la ora 18:30, iar pe 18 mai a fost sărbătorită Ziua internaţională a muzeelor, tema din acest an fiind „Muzeele pentru o societate durabilă“.
„Aniversarea din acest an este o repetiţie pentru anul viitor, când vom împlini 80 de ani. De această dată nu am oferit diplome, ci am trimis scrisori de mulţumire către vechii noştri colaboratori şi meşteri populari“, a spus conf. univ. dr. Paula Popoiu, care de 10 ani este director al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“.
Potrivit doamnei Popoiu, muzeul este foarte căutat: „Numai anul trecut ne-au vizitat 390 de mii de oameni, din care mai mult de jumătate au fost străini. Între aceştia, mulţi părinţi au venit cu copiii lor la atelierele organizate de noi; am dedicat celor mici peste 300 de acţiuni, în medie, cam una pe zi. Astăzi, Muzeul Satului este un muzeu-şcoală, adică ceea ce şi-a dorit, în anul 1936, Dimitrie Gusti, unul dintre fondatorii instituţiei, căci învăţarea este continuă, indiferent de vârstă“.
Expoziţia permanentă cuprinde 363 de monumente
Din dorinţa de a-i oferi muzeului o dimensiune sociologică, profesorul Dimitrie Gusti şi colaboratorii săi au considerat că misiunea acestuia era de a înfăţişa vizitatorilor viaţa satului, aşa cum era ea trăită de ţăranul român. De aceea, la început au locuit, în casele din muzeu, familii de ţărani din satele de origine a monumentelor. În documentele de arhivă este consemnat faptul că aceşti „locuitori“ au venit la Bucureşti cu tot ceea ce era necesar traiului, inclusiv cu păsări şi animale. În anul 1940, ca urmare a înglobării Basarabiei, a unei părţi a Bucovinei şi Ţinutului Herţa în Uniunea Sovietică, în unele gospodării din muzeu au fost găzduite familii de refugiaţi bucovineni şi basarabeni.
În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 123 de complexe distincte şi un total de 363 de monumente. Patrimoniul mobil însumează peste 60 de mii de obiecte şi 250 de mii de documente, unele rămase de la Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti.
Gheorghe Focşa este considerat cel de-al doilea fondator al muzeului, a cărei conducere a preluat-o în anul 1948 şi, vreme de 30 de ani, a făcut din Muzeul Satului, împreună cu echipa sa de specialişti, ceea ce se poate vedea astăzi. Datorită capacităţii sale profesionale şi a refuzului său de a face concesii presiunilor regimului comunist, instituţia a reuşit să supravieţuiască şi să înregistreze realizări importante.
Odată cu Revoluţia din decembrie 1989, Muzeul Satului devine autonom, prin separarea de muzeul cu care fuzionase, actualul Muzeu al Ţăranului Român. Sunt regândite şi reconfigurate toate activităţile muzeului.
Cât priveşte viitorul, se are în vedere amenajarea unei zone noi a Muzeului Satului, ca urmare a solicitărilor de obţinere, de la municipalitate, a terenului situat între Arcul de Triumf şi Palatul Elisabeta. În vederea organizării acestuia, a fost elaborat un plan tematic şi au fost transferate din teren primele monumente. Aceste monumente, alături de alte construcţii, în curs de achiziţionare, vor permite amenajarea pe acest nou teren, de 3,5 ha, a unui centru civic de sat şi a „aleii“ minorităţilor naţionale din România.
