Din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Muzeul „Rugul aprins”, de la etajul clopotniţei Mănăstirii Antim din Bucureşti, a fost reorganizat în fosta chilie a ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, promotorul mişcării de revigorare spirituală cu aceeași denumire, „Rugul aprins”. Astfel sunt comemorați şi cinstiți cu evlavie cei care, prin rugăciune şi jertfă, au trăit şi au mărturisit credinţa ortodoxă în timpuri de grea persecuţie comunistă, urmând chemarea sfântă: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2, 10).
Noul muzeu a fost binecuvântat şi inaugurat în ziua de 11 iunie 2017, la Duminica Tuturor Sfinţilor, hramul istoric al Mănăstirii Antim. Arhimandritul Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, spune că mişcarea spirituală isihastă numită „Rugul aprins” a fost înfiinţată în anul 1946 de către Sandu Tudor (tuns în monahism cu numele Daniil), împreună cu mai mulţi clerici şi oameni de cultură din elita interbelică bucureşteană: Mitropolitul Tit Simedrea, arhimandriţii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Vasile Vasilache, ieromonahul Adrian Făgeţeanu, prof. Alexandru Mironescu (savant, chimist), prof. Anton Dumitriu (logician), Vasile Voiculescu (medic şi poet), Paul Sterian (scriitor şi publicist), Constantin Joja (sculptor), Paul Constantinescu (muzicolog), Ion Marin Sadoveanu (scriitor) şi alţii.
Numele mişcării duhovniceşti i-a fost inspirat fondatorului principal, Daniil Sandu Tudor, de viziunea pe care Prorocul Moise a avut-o în Muntele Sinai, când un rug care ardea şi nu se mistuia prefigura pururea-fecioria Maicii Domnului. În cazul intelectualilor creştini ortodocşi care se întâlneau la Mănăstirea Antim, denumirea „Rugul aprins” exprima lucrarea rugăciunii neîncetate pe care şi-o dorea fiecare membru al grupului, ca mod de unire mistică permanentă cu Mântuitorul Iisus Hristos. Această lucrare duhovnicească se realiza cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române, întrucât grupul de intelectuali îşi propunea să ajute misiunea Bisericii în rândul intelectualilor.
În acest scop, în chilia părintelui Daniil Sandu Tudor din clopotniţă sau în biblioteca Mănăstirii Antim, membrii „Rugului aprins” se întruneau săptămânal, după săvârşirea slujbelor din biserică, şi purtau discuţii de înaltă ţinută intelectuală şi spirituală. Adeseori, la conferinţe asistau mulţi oameni de profesii variate, însetaţi de o viaţă creştină autentică.
Astăzi, cămăruţa din clopotniţă păstrează un duh de pace, blând şi liniştitor. Suflul rugăciunii neîncetate a membrilor „Rugului aprins” se menţine peste timp.
Ieromonahul Antipa Burghelea, secretarul Mănăstirii Antim, explică: „Muzeul este amplasat în fosta chilie a părintelui Daniil Sandu Tudor. El a locuit aici prin anii 1945-1948, iar după ce a plecat în Moldova camera a fost ocupată de alţi părinţi călugări. Arhitectura actuală a muzeului respectă vechea arhitectură a clopotniţei, de acum 300 ani. Recent, am restaurat acest spaţiu şi am socotit potrivit să amenajăm un mic muzeu în memoria părinţilor şi a oamenilor de cultură care au făcut parte din mişcarea «Rugul aprins». Cu ajutorul Bibliotecii Sfântului Sinod am reuşit să expunem câteva însemnări, manuscrise ale părintelui Daniil Sandu Tudor, o serie de exemplare din cărţile dumnealui cu dedicaţii şi semnături de la diferite personalităţi ale vremii, la care am adăugat şi lucrări monografice.”
Un bob de lumină gălbuie arde în dreptul icoanei „Rugul aprins”, pictată de tânărul ieromonah Antipa Burghelea după modelul original pus spre închinare în biserica mănăstirii, adus din Rusia, al cărui autor este necunoscut.
Revenind în trecut, trebuie spus că mişcarea de intensă rugăciune şi îmbogăţire culturală de la începutul secolului al XX-lea a fost desfiinţată în anul 1948, din cauza represaliilor regimului comunist. Membri ei au continuat să se întrunească şi după această dată, dar în mod clandestin. Acuzaţi pe nedrept de ostilitate şi complot împotriva regimului, cei mai reprezentativi 16 membri ai „Rugului aprins” au fost arestaţi în anul 1958, după care le-au urmat mulţi alţii.
Torturile fizice şi psihice la care au fost supuşi i-au făcut şi mai statornici în credinţa noastră ortodoxă. Rugăciunile lor şi cuvintele de consolare i-au sprijinit pe toţi care pătimeau împreună cu ei în temniţă.
Iniţiatorul grupării, părintele Daniil Sandu Tudor, a murit ca un martir în penitenciarul de la Aiud, în data de 17 noiembrie 1962, şi a fost îngropat într-o groapă comună.
