Muzeul Ţăranului Român vine în ajutorul colecţionarilor din ţară

Până pe 18 octombrie 2009, de marţi până duminică, între 10:00 şi 18:00, bucureştenii sunt aşteptaţi la „Porţi şi ferestre deschise“, o expoziţie organizată la Muzeul Ţăranului Român (MŢR). Manifestarea, realizată în cadrul proiectului „Colecţii săteşti din România. Patrimoniu şi identitate locală“, este atât un bun prilej de a face cunoscute şi de a promova colecţiile particulare săteşti răspândite prin ţară, cât şi un mod de a încuraja colecţionarii, aceşti recuperatori de patrimoniu naţional.

Patrimoniu şi identitate culturală

În locuri pe unde nici cu gândul nu ajungi, în spaţiile rurale ale României de azi, există oameni, mulţi dintre aceştia fără studii de specialitate, care au adunat, de-a lungul timpului, în gospodăriile proprii, obiecte de interes etnografic. Cu forţe financiare de multe ori modeste, aceştia au amenajat în casele lor simple colecţii, alţii au făcut case-muzeu sau muzee în toată regula. Unele dintre aceste mici spaţii de cultură sunt vizitate de turişti, altele nu sunt încă pregătite să-şi primească vizitatorii.

Motivaţiile pentru care aceşti oameni au adunat aceste obiecte sunt diverse: „Unii au pornit de la bun început cu ideea de a face un muzeu, alţii au adunat lucrurile vechi din familie, iar alţii au iniţiat lucrări pedagogice. O mare parte dintre ei au început să adune aceste lucruri când au văzut că mare parte a obiectelor se duc pe calea străinătăţii. Oamenii au fost revoltaţi şi au încercat cu puterile lor să facă tot ce au putut ca să stăvilească acest fenomen“, declară Carmen Mihalache, cercetător la MŢR.

Expoziţia fotografică de la Muzeul Ţăranului este realizată în cadrul Proiectului „Colecţii săteşti din România - iniţiat în 2008. Patrimoniu şi identitate locală“, care urmăreşte identificarea şi promovarea colecţiilor săteşti din ţară, cât, mai ales, încurajarea colecţionarilor şi instruirea acestora la cursuri de specialitate ţinute de cercetătorii muzeului.

Idee de viitor: o asociaţie particulară a deţinătorilor de patrimoniu

„Cercetătorii i-au ajutat, în primul rând, cu oferirea de consultanţă în ceea ce priveşte protecţia obiectului, păstrarea şi conservarea lui, pentru că mulţi dintre colecţionari nu au studii de specialitate. Prin proiect, i-am adus aici, la muzeu, au văzut ce există la noi în depozite, în atelierele de restaurare, chiar în sălile de expoziţie, pentru ca mai apoi fiecare să aplice la el acasă ce a văzut aici. Aceste activităţi s-au desfăşurat anul trecut“, completează cercetătorul Carmen Mihalache.

Iniţiativa de la muzeu a fost marcată în toamna lui 2008 cu organizarea unei expoziţii numită „Colecţia colecţiilor“, unde publicul bucureştean a putut admira câteva dintre obiectele colecţionarilor participanţi la cursurile de formare ale MŢR.

Expoziţia de fotografie de anul acesta este o continuare a proiectului şi cuprinde obiecte aparţinând unui număr de şase colecţionari, participanţi ai unui stagiu de pregătire cu specialiştii de la muzeu. Posesorii de colecţii de anul acesta s-au întâlnit cu cei de anul trecut şi cu acest prilej şi-au exprimat, până la ultimul, acordul de a se uni într-o asociaţie a colecţionarilor particulari.

„Dacă lucrurile continuă în această direcţie, putem spune că ne-am atins scopul. Ei vor fi pe propriile picioare şi vor putea să se descurce mai bine decât au făcut-o până acum, având o asociaţie a lor. E necesară o astfel de formă de organizare pentru a-şi sprijini interesele pentru că fiecare e singur, e vulnerabil şi lipsit de posibilităţi. Împreună pot alcătui o voce care să le sprijine interesele, să-i ajute să obţină finanţări mai puternice, pentru că sunt deţinători de patrimoniu, chiar dacă unii nu sunt validaţi“, susţine Mihalache.

Oameni care şi-au transformat casa în muzeu

Expoziţia „Porţi şi ferestre deschise“ surprinde instantanee fotografice din şase colecţii etnografice, din ţară, după cum urmează: colecţia „George Nechiti“ (Feldru), Bistriţa Năsăud; casa-muzeu „Rădăcina Vrancei“ a lui Costică Beşa (Bârseşti), Vrancea; casa-muzeu „Zulfie Totay“ a Zulfiei Seidali (Cobadin), Constanţa; muzeul păstoritului al Ilenei Morariu (Jina), Sibiu; casa-muzeu „Vatra cu dor“ a lui Paul Buţă (Şiviţa), judeţul Galaţi; muzeul pălăriilor din paie, Crişeni, judeţul Harghita.

Cercetătorul Carmen Mihalache este convinsă că „muzeele nu trebuie să fie neapărat în oraşele mari. Muzeele etnografice e bine să fie la vatra lor şi vrem să inducem în conştiinţa publicului acest aspect. Din păcate, aceste muzee sunt în zone greu accesibile şi foarte puţin vizitate de turişti. Nu sunt nici semnalizate în marea lor majoritate. Important este că cele mai multe sunt amenajate în spaţiul de locuit. Deci, practic, oamenii locuiesc în muzee lor“.

Gestul este salutar chiar şi în cazul celor care colecţionează obiectele etnografice de mică importanţă, deoarece, în scurtă vreme, ele vor dispărea şi nu vor exista nici măcar ca ilustrare a unui mod de viaţă trecut. Ceea ce fac aceşti români risipiţi în satele şi cătunele de peste tot din ţară este un gest recuperator, salvator, chiar un act de creaţie.

Pentru viitor, muzeul bucureştean are în vedere transformarea proiectului „Colecţii săteşti din România. Patrimoniu şi identitate locală“ într-un program, de cinci ani, însă „asta depinde de foarte multe lucruri, în primul rând de bani. Ne dorim, astfel, să aducem anual la Bucureşti un număr de colecţionari, să le oferim acest stagiu de formare, să le promovăm într-un fel colecţiile, fie printr-o expoziţie de obiecte, sau fotografie, şi să publicăm în volume studiile de caz documentate pe teren“, încheie Carmen Mihalache.