Unul dintre locurile încărcate de istorie și cultură din țara noastră este Muzeul Unirii din Iași, care păstrează cu deosebită atenție memoria activităților desfășurate de Alexandru Ioan Cuza în scurta-i domnie atât de importantă pentru fundamentarea României ca stat modern. Despre clădirea muzeului, obiectele de patrimoniu, activitatea celui care și-a asumat funcția de domnitor al celor două principate românești unite într-un singur stat, ne-a vorbit dr. Brîndușa Munteanu, muzeograf în cadrul acestei instituții.
Am vizitat Muzeul Unirii din Iași într-o zi geroasă de la începutul lunii ianuarie a acestui an și, deși îl vizitasem de mai multe ori cu ani în urmă, emoția a fost la fel de vie ca prima dată, căci mă întâlneam cu o parte importantă din istoria neamului românesc. Restaurat relativ recent, muzeul de pe strada Alexandru Lăpușneanu nr. 14 din Iași evocă momente și personalități importante, care și-au legat viața de acest loc: Alexandru Ioan Cuza și regele Ferdinand I. Pasionată de istorie, Brîndușa Munteanu ne-a spus povestea clădirii ce adăpostește muzeul, care prin vechimea ei „înmănunchează multiple semnificații și constituie ea însăși primul și cel mai valoros exponat. Chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atracție. Vechimea construcției, în stilul arhitectonic neoclasic, reședință a unora dintre cei mai mari conducători ai neamului românesc, precum și locul unde în momente de cumpănă s-au adoptat decizii hotărâtoare pentru țară sunt tot atâtea argumente pentru care merită să vizităm acest muzeu”.
Înființat la 24 ianuarie 1959
Sub actuala denumire de Muzeul Unirii, instituția a fost deschisă publicului în data de 24 ianuarie 1959, când se împlineau 100 de ani de la Unirea Principatelor Române. Clădirea cuprinde parter și etaj, având o formă pătrată, cu un hol central și camere distribuite de jur împrejur. Atât holul, cât și camerele sunt decorate cu elemente clasice realizate din ipsos. În prezent, la parter se află o sală destinată conferințelor, lansărilor de carte și concertelor și un spațiu pentru expoziții temporare cu tematică istorică și de artă. La etaj, expoziția permanentă oferă publicului posibilitatea de a vizita apartamentele domnești din vremea Principatelor Unite: cabinetele de lucru ale domnitorului și soției sale, sufrageria, salonul de primire și dormitorul Elenei Cuza. Patrimoniul muzeului mai cuprinde și o interesantă colecție numismatică; până în anii ‘90, în această clădire a funcționat Societatea Numismatică Română, filiala Iași.
„În prezent, în salonul de primire este expus «fotoliul-tron», pe care domnitorul l-a primit în dar de la doamnele din Muntenia, pe tapițeria acestuia se află stema țării și monograma prințului, lucrate în tehnica goblenului. Alături de acesta este expus un costum de diplomat. În cabinetul domnitorului, putem observa cărți cu monograma prințului sau cu stema Principatelor Române. În sufrageria casei încântă privirea vizitatorilor serviciile de masă, marca Serves, comandate pentru Palatul domnesc de la București; ele vorbesc despre instituția domniei și despre obiceiul servirii mesei în vremea Unirii Principatelor. La acestea se adaugă pahare Baccarat cu monograma prințului, precum și un serviciu pentru micul dejun, care i-a aparținut Elenei Cuza. O parte dintre aceste obiecte au fost comandate în vremea domniei lui Cuza, dar au ajuns la palat după abdicarea acestuia, fiind achitate și păstrate de prințul, mai târziu regele Carol I”, a precizat muzeograful.
De asemenea, zestrea patrimonială a muzeului cuprinde documente ce vorbesc despre modul de conducere a statului de către domnitor, o copie a testamentului său, certificatele de botez ale fiilor săi, un „Arbore istoric al românilor”, care i-a aparținut lui Cuza, diverse piese de mobilier, care au fost comandate la Paris de către familia domnitoare pentru reședința lor de la Ruginoasa, precum și acte care oferă informații despre administrarea moșiei sale. Una dintre atracțiile muzeului este ceasul din porțelan de Serves. Garnitura de salon a Elenei Cuza provine de la Piatra Neamț, unde Doamna a trăit ultimii ani din viață, fiind îngrijită de familia Bacalu, căreia îi va fi donată această mobilă şi care va fi vândută muzeului mai târziu. Există numeroase documente despre activitățile caritabile ale prințesei, precum numeroase danii făcute pentru educația și înzestrarea fetelor sărace sau inițiativele de strângere de fonduri pentru Azilul „Elena Doamna” sau alte instituții legate de educația feminină, având calitatea de patroană a școlilor de fete din Principatele Unite.
Locuinţă a domnitorului Al. I. Cuza
Citându-ne un document descoperit în fundațiile clădirii, muzeograful Brîndușa Munteanu a menționat faptul că această construcție care adăpostește Muzeul Unirii a fost ridicată de către Constantin și Eliza Catargi în anul 1806. În anul 1819, casa figura, deja, în planul Bayardi. În 1831, știm că această clădire se afla în posesia celui de-al treilea proprietar cunoscut, Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, după ce, în prealabil, aparținu-se hatmanului Constantinică Palade. „Ca reședință a domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza, casa a fost reamenajată și transformată potrivit noii destinații. Statutul proprietății nu a fost schimbat, ea fiind închiriată instituției domnești, între 1859 și 1863, de către Maria (Ghica) Cantacuzino-Pașcanu. Deși locuită doar sporadic de către domnitor, aflat mai cu seamă la București, cei cinci ani au fost suficienți pentru ca edificiul să rămână în memoria colectivă sub numele de «Palatul Cuza». La parter era încartiruită garda (care avea un corp și la stradă), iar alt spațiu era destinat bucătăriei. Apartamentele domnești erau amenajate la etaj”, a completat Brîndușa Munteanu.
Muzeul Unirii adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte din țară cu privire la domnitorul Alexandru Ioan Cuza și activitatea socio-politică în perioada Unirii. Documentele au început să fie adunate pentru muzeu, după cel de-Al Doilea Război Mondial, de la foști aristocrați și intelectuali, care nu doar că dețineau în colecții particulare aceste obiecte, dar cunoșteau și importanța lor pentru istoria românilor, mai ales în acea perioadă critică a instaurării regimului comunist. Mama lui Gheorghe Brătianu, Maria Moruzi (căsătorită cu unul dintre fiii domnitorului Alexandru), va lăsa familiei marelui istoric multe obiecte și documente care au aparținut lui Cuza. După moartea istoricului și omului politic, soția acestuia, Elena Brătianu, a fost nevoită să vândă sau să doneze muzeului o parte dintre obiecte. În contextul noului regim instalat în România, urmașii familiilor Kogălniceanu, Beldiman, Sturdza au fost nevoiți să vândă muzeului valoroasele obiecte de patrimoniu, păstrate aproape un secol în colecții particulare. Alte obiecte au provenit din colecția particulară a dr. Constantin Istrati, printre acestea și decorația Ordinul Unirii. Altele au ajuns aici prin transfer de la diverse muzee din țară. De la fostul Azil „Elena Doamna” din București au fost aduse obiecte și documente care oferă multe informații despre activitatea filantropică și preocuparea pentru educația fetelor a soției domnitorului.
Despre personalitatea și lucrarea celui care a fost surprins să fie ales domnitor într-o perioadă extrem de grea din istoria românilor, istoricul Brîndușa Munteanu a menționat: „Alexandru Ioan Cuza rămâne un reper important în istoria României prin atitudinea și modestia pe care le-a avut într-un moment crucial pentru procesul realizării și recunoașterii unirii românilor, precum și prin curajul de a rezolva o serie de probleme care erau stringente în perioada respectivă, reușind prin legi de referință să modernizeze statul român. A fost un om demn, care a pus interesul țării deasupra celui personal. Chiar dacă nu a fost născut să fie domn, a învățat și și-a asumat deplin misiunea pe care a primit-o. El a dorit prin reformele sale să transforme România într-un stat modern. A pledat pentru un stat puternic recunoscut pe plan internațional, pentru unificarea administrativă și pentru modernizarea lui, constituind fundamentul pe care avea să meargă mai târziu regele Carol I”.
Destinații diverse pentru muzeu
De-a lungul timpului, Muzeul Unirii din Iași a cunoscut destinații diferite. Începând cu anul 1886, timp de peste jumătate de secol, clădirea a devenit proprietatea Societății de Credit Urban Iași, timp în care a suferit modificări importante. În timpul Primului Război Mondial, odată cu retragerea Guvernului României în Moldova, între 26 decembrie 1916 și 23 aprilie 1919, regele Ferdinand I a locuit și a lucrat aici, imobilul fiind închiriat și adaptat nevoilor momentului. „În anul 1937, monumentul de pe strada Lăpușneanu nr. 14 a fost cumpărat de stat, declarat monument istoric, intenționându-se organizarea unui muzeu național. Începând cu 1938, în clădire au funcționat Liga Culturală pentru Unitatea Tuturor Românilor și Străjeria, iar la etaj, Comisia Monumentelor Istorice, care, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a amenajat, sub directa conducere a lui Rudolf Suțu, un muzeu de istorie și artă. Activitatea micului muzeu a fost tulburată timp de câteva luni, din decembrie 1940, când legionarii au ocupat clădirea și au mutat obiectele într-o singură cameră. Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a coincis și cu cea mai critică perioadă din istoria palatului, aflat într-un avansat grad de uzură și ruină timp de mai mulți ani, chiar dorindu-se, la un moment dat, demolarea lui. Și ca o ironie a istoriei, în palatul în care au locuit domnitorul Cuza și regele Ferdinand I s-a instalat, din 1951, Librăria «Cartea rusă»”, a mai spus Brîndușa Munteanu. În perioada 1953-1957, clădirea a fost restaurată, optându-se pentru renunțarea la un sfert din suprafața imobilului. Importante lucrări de refacere a construcției s-au realizat între anii 1996 și 2007, dându-i muzeului splendoarea pe care o pot vedea vizitatorii azi.
În prezent, Muzeul Unirii din Iași este deschis dialogului cu publicul, nu doar prin expozițiile sale, ci și prin numeroasele activități de colaborare cu alte instituții. Astfel, prin colaborare cu Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Facultatea de Arte „George Enescu” și Ateneul Național din Iași sunt prezentate publicului serate muzicale, concerte și piese de teatru, mai ales în timpul verii, în grădina muzeului. La acestea se adaugă programe de pedagogie muzeală, simpozioane, congrese și lansări de carte, alături de prestigioși specialiști și oameni de cultură. În plus, colectivul muzeului, prin activitatea științifică de editare de cărți cu valoare documentară și cataloage, pune în valoare istoria și obiectele de patrimoniu ale acestui muzeu păstrător al memoriei neamului românesc.
