Departe de agitaţia vieţii cotidiene şi a tumultului Bucureştilor, într-un loc binecuvântat al Codrilor Vlăsiei dăinuieşte de veacuri sfânta Mănăstire Căldăruşani, cu rădăcini ce se leagă de domnia lui Matei Basarab, din jumătatea secolului al XVII-lea.
De sute de ani, rugăciunile monahilor de aici se împletesc cu munca spre desăvârşire, mănăstirea deţinând mai multe hectare de teren pe care este cultivată viţă-de-vie, legume şi nutreţ pentru animale.
Chiar dacă aproape de capitală, Mănăstirea Căldăruşani este învăluită de linişte, meditaţia monahilor fiind rar întreruptă de vreun străin. De altfel, acesta este şi motivul pentru care numeroase personalităţi din istoria României veneau aici pentru a contempla frumuseţea şi liniştea naturii sau pentru a se dedica îndeletnicirilor cărturăreşti.
I-am trecut şi noi pragul de curând, într-o zi toridă ce îndemna pe oricine spre umbra groasă a copacilor din jur, dar monahii şi fraţii de acolo lucrau, fiecare după ascultarea sa. Unii erau în vie la săpat şi la legat lăstarii, unii culegeau flori din teiul uriaş din curtea mănăstirii, alţii irigau grădina de zarzavat, în timp ce câţiva adunau nutreţul pentru animale. Totul într-o linişte desăvărşită, dovadă a meditaţiei şi rugăciunii.
După un tipic bine întipărit în minţile şi sufletele vieţuitorilor, ziua în mănăstire începe înainte de răsăritul soarelui, când obştea merge la biserică, unde se săvârşesc slujbele dimineţii: un acatist, Ceasurile, Obedniţa şi apoi Sfânta Liturghie. Călugării merg apoi la ascultarea rânduită lor, până la prânz, când se adună la trapeza mănăstirii. Stau la masă în comuniune frăţească. Se întorc la muncă, apoi la ora 15:00 se fac iarăşi slujbe în biserică: Ceasul al nouălea, Pavecerniţa mică şi Vecernia. De la ora 16:00 până la ora 18:00 monahii se întorc la ascultările lor. De la 19:00, încep rugăciunile de seară: Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile.
"Într-o mănăstire mare şi treburile sunt numeroase, şi de multe ori nu avem personal la câtă muncă avem. Numai vatra mănăstirii are 70 de hectare, din care 50 sunt arabile. Pe lângă acestea, avem câteva hectare de viţă-de-vie, grădină de zarzavaturi şi animale. Muncă este destulă. Ascultările trebuie împărţite după puterea şi înclinaţiile fiecăruia. Dacă unul are înclinaţii spre bucătărie, atunci îl trimitem la bucătărie. Dacă unuia îi place să cânte şi are voce, atunci îl trimitem la strană", spune arhimandritul Lavrentie Gâţă, stareţul Mănăstirii Căldăruşani.
Rugăciunea şi munca, spune părintele stareţ, sunt două coordonate care stau la baza monahismului "ora et labora".
La Căldăruşani, obştea se îndeletniceşte şi cu creşterea animalelor, având peste 150 de păsări, 70 de porci, 134 de oi şi peste 30 de vaci. Însă o atenţie deosebită se acordă cultivării viţei-de-vie.
Aproape de poarta mănăstirii se întind câteva hectare de viţă-de-vie, aşezată într-o deosebită rânduială şi foarte frumos îngrijită. Şi acum, părinţii se ocupau de legatul lăstarilor şi de prăşit, chiar dacă afară era o temperatură înăbuşitoare. Mândria părintelui stareţ sunt câteva soiuri de viţă cumpărate recent din Franţa, şi care anul acesta dau deja roade, chiar dacă abia anul trecut au fost plantate. Pe o altă parte a drumului se întinde lanul cu lucernă ce aşteaptă să fie cosită, iar alături sunt straturile cu zarzavaturi, unde cuvioşii părinţi se nevoiau de zor cu udatul lor.
Astăzi, părinţii şi fraţii de la Căldăruşani sunt în bucurie duhovnicească, prăznuind pe cel care a fost cândva stareţ aici, Sfântul Cuvios Grigore Dascălu.
