Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
„Nimic nu se poate face fără educaţie şi fără Dumnezeu”
La o distanţă de aproximativ 40 de kilometri de Iaşi, în satul Crucea din comuna Lungani, sărăcia a rămas încremenită în timp, dar comunitatea de etnie romă de aici este deosebit de vibrantă datorită celor peste 1.200 de copii care însufleţesc căsuţele simple, pastelate. „Misiunea noastră este dedicată lor, copiilor. Pentru ca ei să aibă o copilărire adevărată, o educație, pentru ca aceşti copii talentaţi, frumoşi şi inteligenţi să îndrăznească să viseze, să reuşească. Schimbarea în bine a comunităţii va veni de la aceşti copii cu drag de învăţătură, care, dacă vor fi susţinuţi, vor izbândi şi vor ajunge nişte adulţi realizaţi şi responsabili”, spune pr. Adrian Iulian Tarniţă, care de 5 ani împlineşte visurile copiilor.
Cu 20 de ani în urmă, la şedinţele publice de repartizare a catedrelor în învăţământul preuniversitar, aspiranţii la un post de titular respingeau fără nici o ezitare şcolile din comuna Lungani şi, în special, pe cea din satul Crucea. În comunitatea aceea săracă, majoritară de etnie romă, cu greu mergea un cadru didactic calificat chiar şi pentru un an de zile. Un martor ocular povestea că un inspector şcolar, exasperat de refuzuri, s-a enervat peste măsură şi le-a strigat profesorilor prezenţi în sală: „Doamnelor, domnilor, acolo tot oameni sunt! Depinde de voi să-i educaţi! Oferiţi-le şi lor o şansă la o viaţă mai bună!” Câţiva s-au lăsat înduplecaţi, însă cine ştie pentru cât timp?!...
Satul Crucea a rămas, din păcate, la acelaşi nivel de sărăcie, cei mai mulţi oameni chinuindu-se să-şi ducă crucea zilei de mâine, fiecare după puteri. Totuşi, în comunitatea de aici predomină veselia, iar pământul saltă de bucuria celor peste 1.200 de copii care însufleţesc uliţele satului. Un sat viu, unde de cinci ani trudeşte neobosit părintele Adrian Tarniţă pentru a oferi cât mai multor copii şansa la un viitor mai luminos. „La început, în urmă cu cinci ani, am fost primit cu oarecare reticenţă... dar, când au început să vadă că le respect tradiţiile şi cultura, când au văzut că stau cu ei la masă, că mănânc cu ei din bucatele gătite de ei, m-au acceptat. O astfel de comunitate are un anume specific, nu trebuie să-i marginalizezi, să-i dai la o parte. Eu nu m-am dus acolo nici cu prejudecăţi, nici cu dorinţa de a le schimba peste noapte modul de gândire, ci m-am dus să-i ajut, să le ofer dragostea creştinească pe care Hristos ne învaţă să o oferim aproapelui nostru. Şi am devenit, iată, un fiu al comunităţii. Chiar îmi zicea cineva: Păcat că nu eşti ţigan”, spune părintele paroh Adrian Tarniţă.
În cadrul Parohiei „Sfinții Voievozi” din Crucea, a fost înfiinţat, în anul 2019, Centrul Social „Sfinții Adrian și Natalia”, dorinţa părintelui fiind ca aici să le fie oferite copiilor un spaţiu în care să petreacă împreună timp de calitate, să înveţe împreună lucruri noi, frumoase, ziditoare, pentru a se dezvolta frumos şi a-i face să-şi dorească mai mult. „Rata abandonului şcolar este foarte mare după clasa a VIII-a; puţini mergeau să facă zece clase la Lungani şi aproape nici unul nu îndrăznea să viseze că ar putea merge la un liceu din Iaşi. Da, copilaşii mai mici merg la şcoală, părinţii, atât cât pot ei, îi trimit să înveţe carte, dar ulterior se pierd pe drum din cauza lipsurilor. Mulţi trăiesc la limita supravieţuirii, asta e realitatea, o realitate dură, dar dacă stă în puterea noastră să-i ajutăm să se schimbe ceva, trebuie să o facem”, spune părintele. Şi, astfel, a gândit un proiect pentru ca cei mai capabili copii să meargă la liceu, la oraş: „Avem opt elevi şi un student, ei sunt bursierii parohiei. Le plătesc cazarea, masa şi ce le mai este necesar, vinerea după ore vin cu mine acasă, duminica după Sfânta Liturghie tot cu mine se întorc la Iaşi. Sunt copii buni, suntem conectaţi şi mă informează mereu despre ceea ce fac”.
Centrul Social „Sfinţii Adrian şi Natalia” dispune, la parter, de o sală de mese cu o capacitate de 100 de locuri, o bucătărie pentru prepararea meselor, o bibliotecă, un cabinet de consiliere precum și o altă sală cu o capacitate de 130 de locuri, dotată cu bănci, videoproiector, tablă de scris şi multe alte materiale necesare pentru derularea atelierelor tematice.
„Oferă o masă, creşte un vis”
Totuşi, cum să fie absorbiţi copiii de învăţătură cu stomăcelele goale? Pentru că în această realitate crudă de care vorbea părintele, mulţi copii mănâncă o dată pe zi sau poate la două zile. De aceea, în cadrul proiectului „Oferă o masă, creşte un vis”, aproximativ 200 de copii primesc o masă caldă joia şi sâmbăta. Inițiativa este inclusă în proiectul „Mica Bucurie a Zilei” al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei ce își propune susținerea proiectelor din parohiile aflate în județele Iași, Neamț și Botoșani. „Cei aproximativ 200 de copii care frecventează centrul nostru şi participă la activităţile pe care le derulăm sunt şi beneficiari ai mesei calde. Bineînţeles că, dacă vin mai mulţi, ne descurcăm noi, nu lăsăm pe nimeni flămând. Sunt copii dezarmant de sinceri, copii curioşi, inteligenţi, dar care, dacă nu sunt ghidaţi, nu sunt susţinuţi, riscă să se piardă în medii neprielnice. Sunt nişte copii care au trecut prin multe, sunt căliţi cum se spune, iar dacă sunt şi încurajaţi, îndrăznesc să viseze. E foarte important ca noi, adulţii responsabili, să-i susţinem pentru că ei vor modela şi viitorul nostru”, precizează părintele.
Cu o bucurie molipsitoare, preotul nu-şi poate ascunde încântarea că a finalizat amenajarea spaţiului de joacă în aer liber, „aşa cum este în parcul Copou din Iaşi”; pentru că după ce învaţă şi mănâncă, copilaşii trebuie să se şi joace, să se recreeze, dar să vadă şi alte locuri: de două ori pe an, copiii cei mai buni la învăţătură merg în tabere, de marile sărbători creştine (Sfintele Paşti, Crăciun şi Sfântul Nicolae) toţi copilaşii primesc daruri, la început de an şcolar le sunt cumpărate cele trebuincioase, iar profesorii de la şcoala din Crucea oferă sâmbăta meditaţii gratuite copiilor de clasa a VII-a şi a VIII-a pentru a-i pregăti mai bine pentru examenele naţionale.
La sfârşit de săptămână, copiii participă la ateliere de creaţie şi de promovare a tradiţiilor locale, de educaţie pentru sănătate, de promovare a grijii pentru mediul înconjurător, precum şi la activităţi creative şi recreative sau sesiuni de informare: „Facem teatru, muzică, dans, chemăm oameni care le vorbesc copiilor din propria lor experienţă de viaţă, pentru a le arăta astfel că nimic nu este imposibil dacă îţi doreşti şi crezi, dacă urmezi calea dreaptă”. Pr. Tarniţă încearcă, astfel, să le arate cât de importantă este şcoala, să le deschidă ochii către o lume pe care ei nu au văzut-o până acum din cauza sărăciei, către o lume în care poţi deveni „cineva” chiar dacă eşti de etnie rromă.
O dată pe lună, părintele le explică pe înţelesul lor Sfânta Liturghie, importanţa participării la Sfânta Liturghie, a înfăptuirii de fapte bune, de împărtăşire cu Sfintele Taine şi despre tot ce îi interesează pe copilaşi în legătură cu biserica. Şi nu sunt puţine întrebările. Cei mai talentaţi dintre copii, aproximativ 50, toţi elevi ai Școlii Gimnaziale din Crucea, fac parte din Corul ,,Arhanghelii”, unde învață tainele muzicii corale. Corul de copii cântă la Sfânta Liturghie, dă răspunsurile la strană, merge cu colindul la IPS Părinte Mitropolit Teofan și la diverse instituții, se implică activ la serbările şi activităţile derulate cu ocazia unor zile speciale, precum Ziua Eroilor, Ziua Naţională a României, Ziua Principatelor Unite, etc.
De asemenea, copiii cu dizabilități sunt sprijiniţi pentru recuperare sau le sunt facilitate operațiile de care au nevoie pentru a se recupera din diferite afecţiuni invalidante. „Nimic nu se poate face fără educaţie şi fără Dumnezeu”, concluzionează părintele Adrian Tarniţă. Oamenii care doresc să facă o faptă bună şi să-i ajute pe aceşti copii, pot face donaţii accesând linkul: ajutasitu.ro.