De câteva luni, în localitatea sibiană Loamneş a fost inaugurat un nou locaş de rugăciune care impresionează prin dimensiuni şi frumuseţe. Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Loamneş a apărut ca o necesitate, întrucât vechiul locaş de închinare din localitate este afectat de alunecările de teren din zonă.
Zidirea monumentalei biserici din Loamneş în doar câţiva ani este o adevărată dovadă a vredniciei oamenilor din această comună situată la 25 de kilometri de cetatea Sibiului. Cu toate că aici există o veche biserică închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, care încă de la 1800 a oferit credincioşilor din Loamneş un spaţiu liturgic deosebit, oamenii s-au văzut nevoiţi să ridice o nouă casă a Domnului în satul lor. Biserica veche este aşezată pe un deal din localitate, înconjurată de cimitir, iar în ultimii ani au avut loc aici ample alunecări de teren care au afectat zidirea. După ample studii şi cercetări de specialitate, s-a ajuns la concluzia că vechea biserică din Loamneş poate fi oricând grav afectată de aceste alunecări de teren. „Oricât de mult suntem legaţi sufleteşte de această biserică a strămoşilor noştri, am ajuns la concluzia că oricând, în timpul unei slujbe religioase oficiate aici, zidirea se poate prăbuşi peste noi. Siguranţa credincioşilor era pusă în pericol, iar soluţiile tehnice erau foarte costisitoare şi nu ştiu cât de eficiente ar fi fost în faţa acestor alunecări de teren. Ne-am văzut puşi în faţa unei stări de fapt şi atunci am luat decizia să înălţăm o nouă biserică în sat“, ne-a spus preotul paroh Ioan Fara. Un alt lucru care a contribuit la pornirea demersurilor de a zidi o nouă biserică este şi distanţa considerabilă între vatra satului şi vechea biserică. Oamenii şi-au dorit de ani buni o biserică mai aproape de casele lor, la care bătrânii să ajungă mult mai uşor.
Punte spre trecut
Mărturiile documentare din vechea biserică vorbesc despre înaintaşii actualilor credincioşi din Loamneş ca de nişte oameni foarte apropiaţi de Biserica străbună, care încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au făcut tot posibilul ca satul lor să aibă un loc de închinare pe măsura credinţei şi vredniciei lor. Din scurta monografie a comunei Loamneş realizată de Marius Halmaghi aflăm câteva lucruri despre strămoşii credincioşilor de acum, o mare parte dintre ei fiind ctitori ai vechii biserici din sat. Între donatorii menţionaţi în inscripţiile descoperite pe clopote sau pe alte obiecte, îi amintim pe Dumitru Oprea, Salagi Sibvani, Ioan Muntean, Petru Orlăţean şi Iacob Vacar. Este foarte important să cunoaştem aceste lucruri despre vechea biserică din Loamneş, dar mai ales despre vechii oameni din comuna sibiană, pentru că vom observa că ataşamentul lor faţă de Biserica Ortodoxă şi entuziasmul lor în a ridica un locaş de rugăciune s-au păstrat din tată în fiu până astăzi. Aceeaşi dorinţă şi acelaşi entuziasm pe care le-au avut credincioşii de acum mai bine de 200 de ani le-am găsit şi la credincioşii actuali din Loamneş, care au pornit în 2002 la un drum anevoios, dar plin de satisfacţii duhovniceşti. Hotărârea de a zidi o biserică nouă este mereu dificilă pentru o comunitate, dar atunci când oamenii îşi unesc forţele pentru a duce la bun sfârşit o lucrare măreaţă, asistăm la un final cât se poate de fericit. „Oamenii din sat au fost conştienţi de la început de greutatea lucrării la care ne-am angajat, dar au vrut să dea dovadă că nu şi-au uitat trecutul şi că sunt conştienţi de menirea lor de creştini“, ne-a mai spus părintele Ioan Fara.
Zidită în timp-record
Aşa cum am menţionat mai sus, demersurile pentru ridicarea noii biserici au început în perioada 2000-2002. Au fost întocmite atunci toate proiectele şi avizele necesare pentru demararea lucrărilor şi s-au pregătit terenul şi fondurile necesare pentru a începe zidirea. În 2005 a avut loc prima etapă a zidirii, pentru că a fost aşezată piatra de temelie. Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, poposea în Loamneş pentru a oficia slujba religioasă. Momentul a fost deosebit de important pentru comunitate, pentru că a adus curaj în a porni la un drum dificil. A trebuit să mai treacă încă doi ani până când au fost turnate fundaţiile bisericii. „În 2007 am început lucrul efectiv şi nu ne-am mai oprit până în 2014, când am terminat zidirea. A fost un timp-record pentru o comunitate sătească să ridicăm o biserică de asemenea dimensiuni în mai puţin de şapte ani. Am avut oamenii mereu aproape de mine şi fără sprijinul autorităţilor locale, judeţene şi centrale nu aş fi reuşit să duc la bun sfârşit această lucrare“, ne-a mai spus părintele paroh. Locaşul de rugăciune a fost finalizat în acest an la exterior, iar la interior este pregătit pentru pictură. Sfântul Altar a fost sfinţit şi pregătit pentru sfintele slujbe chiar în acest an, când Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a venit la Loamneş pentru a târnosi zidirea şi a oficia prima Sfântă Liturghie la acest nou altar. Slujbele religioase au avut loc în Duminica Samarinencei şi au adunat mulţimi de credincioşi, fiii satului şi autorităţile care au sprijinit lucrarea. IPS Mitropolit Laurenţiu i-a răsplătit atunci pe toţi ostenitorii, iar preotul paroh Ioan Fara a fost distins ca iconom stavrofor, după 35 de ani de preoţie.
Pictura, ultima osteneală
Fără sprijinul consistent al oamenilor născuţi pe aceste meleaguri şi care acum îşi câştigă existenţa în alte părţi ale ţării, zidirea bisericii din Loamneş nu ar fi fost finalizată. Acum, preotul paroh şi credincioşii îşi pun speranţele în ajutorul venit din partea autorităţilor şi a fiilor satului pentru a împodobi locaşul de cult cu o pictură interioară. „Osteneala noastră nu
s-a încheiat aici şi sperăm că fiecare familie va contribui la pictarea bisericii“, continuă părintele Ioan Fara. Până atunci, însă, credincioşii vin în număr mare la sfintele slujbe oficiate în noua lor biserică şi se bucură de o asemenea realizare a comunităţii. Ca în majoritatea parohiilor din această parte a Transilvaniei, atât tinerii, cât şi bătrânii încă îmbracă la sărbători „hainele româneşti“, cum sunt numite costumele populare specifice acestei zone. „Aceste haine ne amintesc de strămoşii noştri şi de credinţa noastră ortodoxă“, ne-a spus unul dintre tinerii prezenţi la biserica din Loamneş. Şi
într-adevăr, oamenii din Loamneş au de ce să fie mândri de trecutul lor. Aici, încă din secolul al XIV-lea, când este atestat documentar satul, au existat români care s-au luptat din greu pentru a-şi păstra identitatea şi credinţa ortodoxă. Între multele documente care amintesc despre comunitatea românească de la Loamneş amintim doar o statistică a administraţiei austriece de la 1760-1762, în care se menţionează numărul mare al românilor din localitatea sibiană. Acum, credincioşii de aici duc mai departe moştenirea primită de la străbuni, iar monumentala biserică ridicată în sat dovedeşte ataşamentul lor faţă de valorile primite de la înaintaşi.
