„Nu mi-am văzut niciodată steaua, dar ştiu că străluceşte“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj

Un articol de: Bogdan Cronţ - 06 Octombrie 2011

Un nume puţin cunoscut atât în România, cât şi pe meleagurile natale din Republica Moldova, Eugeniu Grebenicov este unul dintre cei 12 români ale căror nume au fost date unor planete sau corpuri cereşti, fiind inclus, totodată, de prestigiosul Centru Biografic Mondial din Cambridge printre cei două mii de savanţi remarcabili ai lumii, de la începutul mileniului al treilea. În 1993, când Universitatea de Stat "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, Eugeniu Grebenicov, singurul român membru al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse, a spus: "M-am născut român şi am să mor român, căci naţionalitatea nu se schimbă precum chipul sau încălţările".

Viaţa şi destinul lui Eugeniu Grebenicov sunt, în mare parte, tipice multor români basarabeni. "Viaţa domniei sale poate fi comparată cu un patrulater, în sensul că poate fi divizată în patru perioade mari: chipul copilăriei sau al înrădăcinării; icoana suferinţelor, a dezrădăcinării; icoana transfigurării şi a rodirii; perioada revenirii şi reînrădăcinării sale în cultura spirituală naţională", afirmă Dumitru Păsat în cartea "Omul şi asteroidul Grebenicov", pe care o dedică marelui savant.

Academicianul Eugeniu Grebenicov s-a născut la 20 ianuarie 1932, în comuna Slobozia Mare, judeţul Izmail (pe atunci teritoriu românesc, astăzi raionul Cahul din R. Moldova). Tatăl său, Alexandru Grebenicov, era preot, iar mama, născută Grigorescu, era învăţătoare, originară din Galaţi. Anii copilăriei i se suprapun pe anii frământaţi de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Îşi pierde tatăl, apoi unchiul, trece prin ororile războiului, scapă de deportarea în Siberia şi rămâne, alături de mama sa - care refuză să se refugieze în România -, în casa părintească, dar într-o nouă ţară - Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În 1949, absolvă cursurile Şcolii Moldoveneşti din Cahul, iar unul dintre profesorii pe care i-a avut îl caracterizează astfel: "Studiază cu toată aplecarea tainele ştiinţelor preferate. Hărnicia, insistenţa, voinţa lui cea mare i-au pus coroana de aur pe cap. De altfel, dânsul a intuit că înainte se merge învăţând". Rezultatele excelente la învăţătură şi interesul pentru ştiinţele exacte îl recomandă pentru o carieră universitară, astfel că pleacă la Chişinău, pentru a susţine examenele de intrare la Facultatea de Matematică a Universităţii de Stat.

Cum l-a ajutat pe tânărul Grebenicov aniversarea lui Stalin

Admiterea la Facultatea de Matematică din Chişinău reprezenta un test extrem de dificil în acele vremuri, un candidat trebuind să susţină peste zece examene, scris şi oral. Pus în faţa acestei încercări, tânărul Grebenicov îşi demonstrează din plin extraordinarele capacităţi pe care le dobândise. La examenul de matematică, în timp ce membrii comisiei de supraveghere ofereau candidaţilor prezenţi în sală ultimele indicaţii, Eugeniu Grebenicov rezolvase deja o parte dintre problemele scrise pe tablă. După alte 15 minute, depunea lucrarea pe masa comisiei, ai cărei membri, mărturiseşte savantul astăzi: "credeau că mi s-a făcut rău ori că nu ştiu nimic". Susţine apoi cu brio şi celelalte examene, dar se loveşte de un obstacol de netrecut - limba rusă. "La mine în familie se vorbea româna, la Şcoala Moldovenească tot româna, aşa că nu aveam de unde să cunosc limba rusă, la nivelul care mi se pretindea atunci. Moldova trecea printr-o perioadă intensă de rusificare şi, oricât de bune ar fi fost rezultatele obţinute la celelalte examene, necunoaşterea limbii ruse mă împiedica să devin student al Facultăţii de Matematică", îşi aminteşte Eugeniu Grebenicov. Dar şansa îi surâde dintr-o direcţie total necunoscută tânărului aspirant la statutul de student. "Stalin împlinise atunci 70 de ani, iar Comitetul Central a dat ordin să fie selecţionate şi aduse la Moscova "vârfurile" din toate republicile (componente ale URSS - n.r.), deoarece Stalin se considera un specialist în problema naţională a popoarelor. Acesta a fost norocul meu, iar persoana care superviza examenele de admitere din partea Moscovei, văzând rezultatele excelente pe care le obţinusem, a trecut peste "detaliul" cu limbă rusă, pe care oricum trebuia să o învăţ, şi mi-a propus să-mi continui studiile la Universitatea "Lomonosov" din Moscova (cea mai mare universitate din Rusia - n.r.)", povesteşte Eugeniu Grebenicov.

"Dacă îmi trimiţi măcar o singură scrisoare în ruseşte, să ştii că o rup"

Plecarea la Moscova a întristat-o mult pe mama sa, care, deşi îşi dorea ca fiul său să-şi împlinească visele, nu ar fi putut accepta faptul ca el să devină parte a unui sistem pe care îl ura. "Înainte să plec, mi-a spus nişte cuvinte pe care nu am să le uit cât timp voi trăi: "Dacă îmi trimiţi măcar o singură scrisoare în ruseşte, să ştii că o rup şi n-am s-o citesc!". Mama ţinea enorm să nu uit cine sunt, de unde sunt şi să fiu mândru de aceste lucruri", îşi aminteşte Eugeniu Grebenicov. Iar tânărul student al Facultăţii de Matematică şi Mecanică a Universităţii "M. V. Lomonosov" din Moscova nu i-a încălcat niciodată dorinţa. Şi astăzi, după peste şase decenii de când locuieşte în Moscova, Eugeniu Grebenicov vorbeşte o română curată şi blajină, aşa cum a învăţat-o în copilărie.

Descoperirile sale au adus o economie enormă statului sovietic

În 1954, tânărul Grebenicov absolvă cu diplomă de excelenţă Facultatea din Moscova şi începe o carieră ştiinţifică de excepţie. Îşi ia doctoratul la 25 de ani, iar la 35 devine doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice. Teoria ecuaţiilor diferenţiale şi mecanica neliniară, în particular dinamica cosmică, devin preocupările esenţiale de cercetare ale tânărului savant şi îi oferă şansa de a lucra alături de marii matematicieni sovietici care au asigurat realizarea primelor zboruri în cosmos. "Dacă eram la Chişinău, mi-ar fi fost mai greu să mă afirm. Pe timpul comunismului, viaţa în Moscova era mai descătuşată, pentru că ştiinţa era susţinută foarte mult din resursele statului, iar în Moscova erau adunaţi foarte mulţi profesori, academicieni, oameni cu o cultură înaltă", spune Eugeniu Grebenicov.

Unul dintre rezultate sale remarcabile în cercetare a fost găsirea metodei de calcul a orbitelor sateliţilor artificiali, descoperire pentru care a fost distins cu Premiul de Stat al URSS, în 1973. "Eu şi colegii mei, profesorii Axionov şi Diomin, pe când eram tineri - în anii â62-63 eram deja cu toţii doctori -, am propus un model matematic pentru cercetarea orbitelor sateliţilor artificiali, care a dat o economie enormă statului sovietic, de milioane de ruble. Acum ea se numeşte, în literatura de specialitate, "problema GreDiAks" - o abreviere a numelor noastre de familie: Grebenicov, Diomin şi Axionov. În anii '60, o oră de lucru la cel mai performant calculator din URSS costa o mie de ruble. Ca să calculezi poziţia unui satelit timp de 24 ore, iar atunci erau vreo sută de sateliţi, costa 24 mii de ruble. Lucrau în direcţia aceasta vreo 40-50 de calculatoare şi se cheltuiau sume uriaşe. Noi am descoperit o formulă prin care, doar cu un creion şi un tabel, puteai calcula poziţia unui satelit în 2 minute. Când americanii au citit articolele noastre, ne-au invitat să participăm în SUA la conferinţe. Atunci era perioada "Războiului rece", iar eu, spre deosebire de unii colegi de-ai mei, nici măcar n-am încercat să plec, fiindcă se considera că am fost în ocupaţie în timpul războiului", spune Eugeniu Grebenicov.

"Dacă e bine măcar pentru un om ceea ce faci, atunci viaţa are rost"

Cariera tânărului cercetător a continuat cu nenumărate articole ştiinţifice, monografii ("Nicolaus Copernic", apărută la Moscova în două ediţii, tradusă în 18 limbi) şi studii cu rezultate excepţionale în fizica teoretică şi experimentală, astronomie, cibernetică, algebră, analiză matematică, supercalculatoare sau aviaţie. Eugeniu Grebenicov a condus, de asemenea, activitatea de elaborare şi implementare, în premieră, a sistemului de computerizare a procesului de studii şi cercetări în universităţile din URSS şi a reuşit să creeze o veritabilă şcoală matematică, fiind conducătorul ştiinţific a peste 40 de doctori în ştiinţe, răspândiţi astăzi în toate colţurile lumii. Drept omagiu adus contribuţiei savantului matematician în ştiinţă, în 1992, Comitetul Internaţional de Astronomie i-a dat unei planete mici din sistemul solar (asteroidul 4268) numele "Grebenicov". De menţionat faptul că doar 12 români, printre care Mihai Eminescu, George Enescu, Spiru Haret sau Constantin Brâncuşi, au numele eternizate pe firmamentul bolţii cereşti, Eugeniu Grebenicov fiind singurul dintre cei 12 care ne este contemporan. "Nu mi-am văzut niciodată steaua, dar ştiu că străluceşte. Dacă e bine măcar pentru un om ceea ce faci, atunci viaţa are rost", spune, modest, Eugeniu Grebenicov.

"Aproape toţi matematicienii din Rusia erau feciori de preoţi"

Despre pasiunea sa de o viaţă, matematica, şi despre împletirea acestei discipline cu devenirea sa ulterioară, distinsul academician subliniază un amănunt foarte interesant. "În secolul al XIX-lea, aproape toţi matematicienii din Rusia erau feciori de preoţi ortodocşi. Şi Vinogradov, şi Cebâşev, aproape toţi. Şi în secolul al XX-lea, unul dintre cei mai vestiţi matematicieni, dascălul meu, Nikolai Bogoliubov, era fecior de preot. Eu sunt tot fecior de preot, tata şi bunicul la fel. Îmi explic acest lucru prin faptul că, în multe cazuri, preoţii, pe lângă pregătirea spirituală, erau şi oameni cu o mare cultură. Iar feciorii lor, la rându-le, erau foarte studioşi", spune Eugeniu Grebenikov.

"Am lucrat mai mult pentru străini decât pentru ai mei"

Considerându-se, înainte de toate titlurile ştiinţifice şi academice, un bun român, Eugeniu Grebenikov spune că este atent la toate transformările care au loc, atât în plan politic, cât şi economic sau cultural, în România şi Rep. Moldova. De asemenea, eminentul matematician participă, în fiecare an, la Congresul Spiritualităţii Româneşti de la Alba Iulia, unde se întâlneşte cu românii stabiliţi în alte state din Europa sau în America de Nord. În acelaşi timp, la Moscova, Eugeniu Grebenicov a înfiinţat o Asociaţie a românilor din capitala rusă, în care spune că locuiesc peste zece mii de români proveniţi, majoritatea lor, din Basarabia. "Pentru mine, zilele când sosesc în patria natală sunt cele mai fericite, şi asta se întâmplă în fiecare an. Cred că sunt zece ani de când revin să-mi revăd ţara, românii noştri de pretutindeni, să discutăm problemele care ne macină şi simt o mare bucurie de fiecare dată când fac acest lucru. Vă spun sincer că visul meu este ca Basarabia să se reunească cu patria mamă şi cred că aşa şi va fi. Păcat că nu s-a rezolvat această problemă atunci când a fost podul de flori. Atunci trebuia rezolvat şi acum nici nu mai existau problemele de azi", crede omul, care îi mărturisea prietenului şi consăteanului său, Alexei Mare, doctor în drept, profesor la Universitatea Cluj-Napoca, următorul lucru: "Pe măsură ce trece timpul, mă sfâşie un dor nestăvilit de Patrie. Îmi fac mereu procese de conştiinţă: am lucrat mai mult pentru străini decât pentru ai mei. De aceea, în timpul ce mi l-a hărăzit Dumnezeu, aş vrea să mă consacru prosperării ţării în care m-am născut. O, dacă Ţara ar înţelege să-şi primească fiii rătăcitori!".

Doctor Honoris Causa al universităţilor din Bacău şi Iaşi

La începutul lunii septembrie, academicianul Eugeniu Grebenicov a fost prezent în România, unde a participat la cel de-al şaselea Simpozion Internaţional "Cucuteni 5000 - Redivivus, Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte", ocazie cu care a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi şi Universităţii "Vasile Alecsandri" din Bacău. "Academicianul Eugeniu Grebenicov este un savant de renume internaţional, născut pe pământ românesc şi care poartă în suflet dragostea de limba şi de naţiunea română. Domnia sa are contribuţii ştiinţifice esenţiale în matematica şi în mecanica cerească, cu implicaţii majore în dezvoltarea cercetărilor spaţiale din ultimii 50 de ani şi nu în ultimul rând a contribuit la formarea a numeroşi studenţi şi doctoranzi români din Republica Moldova.

Titlul de Doctor Honoris Causa vine să răsplătească munca ştiinţifică de aproape 60 de ani a domnului Eugeniu Grebenicov, iar Universitatea noastră este onorată să aibă printre laureaţi pe distinsul academician", a spus prof. univ. dr. ing. Spiridon Creţu, prorectorul Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi.

Eugeniu Grebenicov: "Nu există naţiune şi limbă moldovenească"

În 1993, când Universitatea de Stat "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, academicianul Eugeniu Grebenicov a spus: "M-am născut român şi am să mor român, căci naţionalitatea nu se schimbă precum chipul sau încălţările. Naţiunea "moldovenească" a fost inventată de Stalin, ca şi "limba moldovenească". Pe românii din Ucraina îi mai accepta ca români, însă pe cei din Moldova nu, ca nu cumva să le treacă prin gând ideea de a se reuni cu fraţii de peste Prut.

E una dintre invenţiile cele mai diabolice ale comuniştilor de atunci, pe care o promovează insistent şi cei de acum (...)

Chiar dacă o bună parte din viaţa mea am vorbit şi am scris ruseşte, nu mi-am uitat totuşi limba mamei. Şi nu o voi uita şi nu mă voi dezice de ea niciodată. Nu există naţiune moldovenească şi limbă moldovenească, după cum nu există naţiune şi limbă oltenească, bănăţeană, maramureşeană, bucovineană sau transnistreană.

Există români şi limba română şi punctum, vorba clasicului. Cu această convingere am să intru şi în mormânt".

Un Copernic al românilor

Dumitru Păsat, autorul cărţii "Omul şi asteroidul Grebenicov", afirma despre marele om de ştiinţă că este "un magician al formulelor matematice, un Copernic al românilor, care a înţeles că slujirea de neam este adevărata virtute a celui consacrat idealului uman". Repere ale activităţii ştiinţifice a lui Eugeniu Grebenicov:

1960 - Doctor în Ştiinţe fizico-matematice;

1967 - Doctor docent (doctor habilitat) în ştiinţe

fizico-matematice;

1968 - Membru al Uniunii Internaţionale de Astronomie;

1971 - Laureat al Premiului de Stat al URSS în domeniul Ştiinţei;

1973 - Laureat al Premiului I al Academiei URSS la concursul de monografii;

1980 - Medalia de Aur pentru succesele ştiinţifice ale expoziţiei URSS;

1992 - Academician de onoare al Academiei Republicii Moldova;

1992 - Hotărârea Comitetului Internaţional de Astronomie de a numi planeta mică nr. 4268 cu numele "GREBENICOV";

1993 - Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babeş-Bolyai", din Cluj-Napoca;

1998 - Premiul "Krylov" în Matematică, al Academiei din Ucraina;

2003 - Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice din Chişinău, Republica Moldova;