O călătorie iniţiatică în civilizaţia lemnului

Începutul şi sfârşitul sunt enigmatic împletite într-un timp neştiut de nimeni în afară de Dumnezeu. Şi de lemnul din care sunt făcute leagănul şi sicriul. Vizitatorii care intră în Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc pornesc inevitabil într-o călătorie de la începuturi şi până la veşnicie, toate etapele fiind puse sub semnul lemnului. Noua expoziţie permanentă a muzeului a fost deschisă la început de iunie, când s-au împlinit 86 de ani de la înfiinţare.   

La Câmpulung Moldovenesc, oraş bucovinean înconjurat de patru masive muntoase, omul îşi trăieşte viaţa în strânsă legătură cu natura, cu pădurea, care odinioară îi oferea adăpost şi hrană. De aceea, nu se putea un loc mai potrivit pentru elogierea lemnului în toate formele sale. Iar Muzeul „Arta Lemnului” o face de 86 de ani, fiind singurul muzeu etnografic din ţară a cărui tematică exclusivă este lemnul.

Expoziţia permanentă a muzeului a fost reconceptualizată şi redată circuitului turistic la începutul lunii iunie. În cele douăsprezece încăperi vizitatorul devine parte a unei poveşti care surprinde transformarea lemnului de la util la estetic, de la sămânţă la scoarţă, străbătând în mod tainic inelele până înspre sufletul lui.

De la naştere la veşnicie

Expoziţia a fost gândită şi ca o metaforă a călătoriei omului de la naştere către veşnicie. „Conceptul şi etalarea obiectelor diferă, însă în cadrul expoziţiei am păstrat, cum altfel, aceeaşi tematică a lemnului. Viaţa noastră se desfăşoară între două repere, naşterea şi moartea, şi tot astfel am gândit să dezvăluim povestea lemnului şi devenirea omului în strânsă legătură. Am dorit ca această experienţă din muzeu să fie de fapt o călătorie între cei doi copaci ai Edenului: copacul cunoştinţei binelui şi răului şi pomul veşniciei. De aceea, în prima cameră am adus copaci care simbolizează începutul, când Adam, alungat din Rai, a trebuit să-şi câştige existenţa cu multă trudă folosindu-se de ceea ce Dumnezeu i-a îngăduit: natura. Însă în momentul în care omul începe să se folosească de resursele din natură, apare şi conflictul; omul este nevoit să taie copacul pentru a-l transforma”, ne introduce în povestea lemnului şi a omului pr. Mihai Botezat, muzeograf la Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc.

Mai departe, procesul devenirii continuă, cameră cu cameră, şi aflăm tehnici de prelucrare a lemnului, revelându-ni-se obiecte preţioase nu doar prin utilitatea lor în diverse munci ale omului (oierit, agricultură, apicultură, creşterea animalelor), ci şi prin măiestria cu care au fost modelate. „Lemnul a fost prelucrat nu doar util, ci şi estetic, de aceea pe lemn apar tot felul de motive geometrice, motive florale, foarte multe fiind cu trimitere către partea aceasta religioasă. Pe foarte multe obiecte apare crucea, de exemplu inventarul pastoral este presărat cu motivul crucii fie sculptat, incizat sau pirogravat. De asemenea, cel mai răspândit motiv, floarea vieţii, este nu doar o stilizare a soarelui, ci şi a Mântuitorului Hristos, Răsăritul cel de sus şi Soarele dreptăţii”, subliniază muzeograful.

Ultima cameră din muzeu este prezentată ­într-o oarecare antiteză cu prima şi evidenţiază însăşi devenirea prin chipurile oamenilor locului, care, deşi au trecut în veşnicie, au lăsat o urmă adâncă pe pământul pe care au păşit. „Dacă în prima cameră erau copacii şi pădurea primordială, în ultima cameră prezentăm omul şi chipurile acestuia cu ajutorul fotografiilor din colecţiile muzeului; oameni care nu mai sunt, dar care mai există încă în memoria colectivă şi datorită obiectelor donate muzeului. Dacă pădurea e formată din mulţi copaci laolaltă, care se formează de la o sămânţă şi prind rădăcină undeva şi tot cresc până ajung să fie arbori viguroşi şi, mai târziu, scorburoşi şi uscaţi, tot astfel omul nu poate trăi fără a fi în comuniune cu semenii, şi omul prinde rădăcini acolo unde îl cheamă viaţa, dragostea ori vocaţia”, subliniază pr. Botezat.

Bine ancoraţi în pământ, cu rădăcini viguroase, copacii se înalţă spre lumină şi spre desăvârşire.

„Am ajuns astfel, în conceptul nostru, şi la arborele veşniciei. De aceea, în ultima cameră, chipurile bucovinenilor sunt însoţite de câteva icoane pe lemn, care arată că timpului trecut, timpului prezent şi timpului viitor le urmează un timp al veşniciei. Iar lemnul ne poate trimite către această veşnicie. O veşnicie care îşi trage seva din lemnul crucii”, a subliniat preotul muzeograf.  

Un prim pas al călătoriei omului de la începuturi şi până la veşnicie se poate face la Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, care numără aproximativ 15.000 de obiecte din lemn. Tot aici pot fi admirate piese de port popular, ţesături tradiţionale, icoane, două cărţi sfinte - una de rugăciuni din anii 1800 şi o alta care prezintă rânduiala la sfinţirea casei -, precum şi o colecție de numismatică.

În aer liber, în curtea interioară din spatele clădirii, vizitatorii pot trece pragul celor trei căsuțe tradiționale de lemn şi al bisericuţei călătoare, aflată încă în schele.

La mansardă se organizează diverse evenimente cu caracter cultural şi educaţional. În acest spaţiu, până la 24 iulie a.c. poate fi admirată expoziţia temporară de artă plastică „Vârstele lemnului”, semnată de tânărul artist vizual ieşean Silviu Parascan.    

O nepreţuită colecţie de fotografie de aproape 650 de imagini (unele nedatate) care ilustrează „istoria recentă a vechiului Ocol Câmpulung” poate fi parcursă pe site-ul muzeului la secţiunea „mediateca”.

*

În Câmpulung Moldovenesc, de-a lungul drumului care face legătura între oraşul Suceava şi ţara Dornelor, pe Calea Transilvaniei turiştii vor găsi un timp al veşniciei la Muzeul „Arta Lemnului”.
Programul de vizitare este marți-vineri, între orele 9:00-18:00, iar sâmbătă şi duminica în intervalul orar 10:00-18:00, cu ultima intrare la ora 17:30.

Tariful de intrare, unul simbolic pentru vremurile în care trăim, este de 4 lei pentru adulţi, 1 leu elevii şi studenţii, iar pentru copiii sub 7 ani vizita este gratuită.

Iar dacă turistul a ajuns aici, se cade să intre şi în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, lăcaş de rugăciune din anul 1913, care se remarcă încă de departe prin acoperișul din țiglă smălțuită, multicoloră, în formă de solzi, comandată la Viena. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei de către meșterul Ioan Pâslea.