În săptămâna premergătoare Crăciunului ne oprim din tumultul de peste an pentru a face loc bucuriei și generozității. Timp potrivit pentru a cunoaște povestea Ramonei Ion, studentă la Politehnica ieșeană, autoarea unui volum de poezie, prin vânzarea căruia speră să-și ajute familia să aibă o casă normală.
Pe Ramona am întâlnit-o de curând, într-o „fereastră” din programul foarte încărcat, pe care, ca studentă politehnistă, îl are. Am stat de vorbă despre familia ei, despre lipsurile în care se zbate, despre dorința de a-și sprijini cei patru frați mai mici și părinții bolnavi. Demnă și onestă, fără a sta cu mâna întinsă, ci muncind neîntrerupt - așa a înțeles Ramona că poate reuși să înfrunte neajunsurile. Când povestește despre frații ei, chipul i se luminează. Crede că cel mai mare dar al familiei sale, deși chinuită de lipsuri, e că reușește să trăiască în armonie. Și, mărturisindu-mi asta, își îngăduie să zâmbească, dar cu măsură, vădind un caracter puternic și bine cumpănit.
Povestea lor grea a început în urmă cu 17 ani, când mama a fost disponibilizată de la fabrica de confecții la care lucra, în Dorohoi, un orășel din județul Botoșani. Apoi s-a îmbolnăvit tata. Diagnosticul a fost unul sever: fibrilație atrială permanentă, cu risc iminent de atac cerebral sau de cord. De când tatăl a fost declarat „inapt de muncă”, a început și chinul. Cu sprijinul unei fundații, la începutul acestui an, Valeriu Ion a fost operat, fiind astfel diminuată frecvența episoadelor de fibrilație. Dar, în timp, boala sa a dus și la afectarea altor organe (ochii, ficatul, rinichii), așa că necesită în continuare investigații, tratament și îngrijiri speciale.
Cea mai mare dorință, o casă normală
Familia Ion locuiește acum într-un minuscul apartament dintr-un bloc de locuințe sociale, din care, oricât de mari eforturi fac an de an, nu pot scoate igrasia și mucegaiul. „Sunt două camere de 2/2 metri, respectiv 3/3 metri. Mucegaiul este deja infiltrat din nou în mobilă și de aceea cei mici răcesc foarte repede. Am primit și de la medicul ORL indicația de a schimba locuința, dar, practic, e imposibil”, spune fata. Cea mai mică surioară, Arsenia, are doar un an și trei luni, frățiorul Florinel are cinci ani, iar celelalte două surori, Maria și Denisa, au 10, respectiv 12 ani.
Ramona e cea mai mare dintre frați și încet-încet a trebuit să își asume rolul de stâlp al familiei. A absolvit Liceul „Regina Maria” din Dorohoi, la profilul Științele naturii, cu media generală 10. „Mi-a atras atenția, chiar din clasa a IX-a, sensibilitatea unei fetițe blonde, cu evidente înclinații literare, așezată, gravă de cele mai multe ori. O gravitate oarecum nepotrivită vârstei, a cărei cauză am aflat-o mai târziu, când m-a rugat, timidă, să-i citesc poeziile. Am descoperit în Ramona un copil care încerca să-și definească identitatea artistică, mai întâi în versuri stângace, mai apoi descoperind subtilități pe care doar lectura ți le poate oferi”, își amintește și Doina Oprișan, fosta profesoară de limba română a Ramonei la liceul din Dorohoi.
Și-a dorit mult să urmeze Medicina, dar a trebuit să-și înăbușe visul, pentru că perioada prea mare pe care ar fi trebuit să o dedice finalizării studiilor de acest tip ar fi însemnat să nu-și poată susține familia. „ Am încercat și la Școala de Poliție apoi. Dar a doua mea opțiune a fost Facultatea de Electronică și Telecomunicații, unde studiez acum. Am descoperit că-mi place foarte mult și mă bucur să văd că Dumnezeu le așază așa cum trebuie pe toate”, povestește Ramona.
În prezent este studentă în anul al II-lea la Politehnica ieșeană, după ce a terminat anul I ca integralistă, cu media generală 8,69 și bursă de studiu.
„Viitorul poți să ți-l faci doar singur”
Ca și acum, în timpul liceului a avut rezultate de excepție la toate obiectele, dar a îndrăgit mult literatura. Mai ales poezia. „Doamna profesoară de limba română mi-a recomandat să particip la câteva concursuri de poezie. La Concursul Național «Tudor Mușatescu», în 2013, am luat locul I pe țară. Practic, de acolo a început totul”, își amintește tânăra.
Sprijinită de Fundația „Solidaritate și Speranță” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a reușit, în 2014, să-și publice primul volum de poezie, „Pasul către suflet”. „Noi am finanțat tipărirea și am ajutat-o să-l lanseze în cadrul unui spectacol caritabil pentru copii pe care fundația îi sprijină. Apoi am mai susținut-o financiar în câteva rânduri, atât cât am putut. Situația familiei Ion este deosebit de grea, locuința în care stă este insalubră, veniturile infime; are nevoie de tot sprijinul”, apreciază părintele Mihai Doroșincă, directorul executiv al Fundației „Solidaritate și Speranță”.
Din banii strânși din vânzarea cărții, Ramona a mai reușit să acopere din cheltuielile familiei (întreținere, hrană, medicamentele tatei). Și a conștientizat că numai prin muncă va reuși să-și salveze familia. „Am realizat că viitorul e foarte important și că poți să ți-l faci doar singur. Având acasă o situație foarte modestă, am văzut că pot să mă descurc doar prin muncă și seriozitate, așa că toți anii de școală, de liceu, acum de facultate, i-am dedicat învățării”, spune, cu sinceritate.
În 2016 a mai primit un ajutor nesperat. Fundația Creștină „Părintele Arsenie Boca” din București i-a tipărit cel de-al doilea volum de poezie, „Călimara cu ambrozie”, și i-a organizat lansarea la Muzeul Țăranului Român.
Ramona nu cere nimic de la nimeni. Muncește, învață și visează la un timp în care va putea ajuta și ea alți copii, așa cum și ea a fost ajutată. „Aș vrea ca de la anul să reușesc să mă angajez part-time, ca să-i pot sprijini și mai mult pe ai mei. De asemenea, îmi doresc enorm să pot înființa o asociație culturală prin care să promovez tinerii, copiii care au talent, dar, la fel, nu se pot afirma. Aș vrea să organizez pentru ei diferite concursuri de proză, de poezie și să nu lăsăm literatura să pice într-un con de umbră, cum, din păcate, se întâmplă azi”, spune tânăra.
Din bursa lunară pentru rezultatele școlare, în cuantum de 600 de lei, reușește să se întrețină singură, la Iași, la facultate, dar are grijă să pună și ceva deoparte, pentru a le trimite celor de acasă. Cei patru frățiori și părinții trăiesc la Dorohoi dintr-un venit cumulat de aproape 1.200 de lei (ajutor social și alocațiile celor mici). Dar fata își dorește cu ardoare să adune banii necesari pentru a cumpăra locuința socială în care stau acum, astfel încât s-o poată apoi schimba cu una în care frații și tatăl bolnav să nu mai sufere din pricina igrasiei. „Dând un avans cam de 5.000 de lei, locuința va putea fi trecută pe numele nostru. În felul acesta am putea face un schimb cu o altă locuință”, explică Ramona.
Și cel dintâi pas spre a strânge suma dorită este vânzarea volumelor sale de poezie. De aceea, vă invit acum, în prag de Crăciun, la un cald exercițiu de solidaritate și generozitate. Cumpărând câte o carte, o putem ajuta pe Ramona să-și vadă visul împlinit. Prețul unui exemplar este de 15 lei. Pentru a comanda volumul „Călimara cu ambrozie” îi puteți scrie Ramonei la adresa de e-mail: ramona_ramona_2012@yahoo.com
De asemenea, orice ajutor poate fi făcut în contul BCR:
ION RAMONA, Cont LEI: RO32RNCB0044142036000001
