Duminică, 7 mai, a fost ultima zi în care bucureştenii au putut vizita expoziția anuală a creatorilor de artă sacră și a restauratorilor din România, găzduită în Sala „Henri H. Stahl” de la parterul clădirii noi a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, din șoseaua Kiseleff nr. 30. Au fost expuse lucrări aparținând artiștilor plastici din întreaga țară și planșe ce prezintă șantiere de restaurare, intervenții de conservare și de restaurare și pictură din nou din România, Republica Moldova, Serbia și Armenia.
Acest eveniment, mult aşteptat de la un an la altul, a fost posibil datorită implicării Asociației Filiala Artă Plastică Religioasă și Restaurare a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în colaborare cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Cei 130 de participanţi, atent selectaţi, au expus o diversitate de opere lucrate în mai multe tehnici: lemn, mozaic, sticlă, textile. Spaţiul expoziţional, divizat tematic, a cuprins o sală destinată tablourilor cu subiect religios, o altă sală pentru icoane, iar cea din urmă era rezervată afişelor ce înfăţişează intervenţii de restaurare. De asemenea, în sala principală, organizatorii au găsit de cuviinţă să aducă un ultim omagiu celei care a fost Irina Mardare Ignat, artist plastic şi restaurator, trecută de curând la cele veşnice. „Nivelul expoziţiilor noastre este într-o continuă creştere. Noi spunem că ne-am atins scopul tocmai prin prezenţa mare a participanţilor şi a vizitatorilor. Apreciem în mod deosebit efortul reprezentanţilor celorlalte filiale din ţară (Târgu Jiu, Timişoara, Prahova, Argeş, Bacău, Iaşi), care s-au străduit foarte mult să ne trimită chiar şi lucrări din sticlă ce presupun probleme de transport”, a spus Irina Sava, curatorul Anualei de Artă Religioasă și Restaurare 2017.
Pr. dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal, a apreciat că evenimentul a căpătat în ultimii ani „o consistenţă deosebită. Cei mai mulţi participanţi sunt pictori bisericeşti şi iconari valoroşi care expun lucrări reprezentative pentru arta plastică cu tematică religioasă. Este o iniţiativă lăudabilă, care a devenit o prezenţă cu o anumită pondere în peisajul cultural românesc”.
