„Vreau la şcoală!” este strigătul de ajutor care se aude din cele mai îndepărtate cătune şi din cele mai dărăpănate case. Unul dintre preoţii care au răspuns chemării miilor de glasuri este părintele Dan Damaschin, preot de caritate la biserica Maternităţii „Cuza Vodă” din Iaşi. Anul acesta, datorită părintelui și donatorilor care îl sprijină, 9.000 de copii vor păşi cu demnitate pe poarta şcolii, îmbrăcaţi şi spălaţi, iar alte 100 de minţi studioase vor primi sprijin lunar pentru a-şi desăvârşi educaţia la liceele şi facultăţile din oraş.
Toţi copiii trebuie să meargă cu bucurie la şcoală, dar mai ales cu demnitate. Însă, pentru unii, drumul de acasă şi până dincolo de poarta şcolii este însoţit de obstacole greu de depăşit: haine, încălţăminte, rechizite, pacheţel cu mâncare.
Un adevăr dureros întâlnit într-o Românie încremenită în timp, o Românie în care sărăcia se tăvăleşte prin glodurile mestecate cu sârg de mii de picioruşe. Aceşti copii îşi doresc să înveţe, să se aşeze într-o bancă alături de colegi şi să dea frâu viselor, între care cel dintâi e cel în care ei vor ieşi la lumină. „Degeaba îi construieşti o casă, degeaba îi sapi o fântână, îi dai de mâncare sau bani să treacă peste anumite greutăţi, o familie cu copii are nevoie şi de un alt fel de hrană, iar aceea se numeşte educaţie. Fără educaţie, copiii vor ajunge nişte tineri care vor contabiliza numai eşecuri, nu se vor putea integra în societate, nu se vor adapta la un loc de muncă şi vor sfârşi prin a aluneca spre latura infracţională. Nu mai vorbesc că fără educaţie devii vulnerabil şi mult mai uşor de manipulat, iar noi nu ne dorim asta”, spune hotărât părintele Dan Damaschin, preot de caritate la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi.
Şi pentru că nu-i poate lăsa în bătaia vântului, părintele s-a transformat în îngerul păzitor al tuturor copiilor oropsiţi care îndrăznesc să viseze că vor deveni, cu timpul, oameni mari. De ani buni, mii de copii din familii grav zdruncinate de sărăcie, din familii numeroase sau cu părinţi plecaţi la Domnul sau în străinătate sunt pregătiţi de şcoală: îmbrăcaţi, încălţaţi, cu caiete şi ghiozdănele, cu produse de igienă personală.
Îngrijorător e că în fiecare an lista părintelui Damaschin se măreşte, iar anul acesta aproape că a atins borna de 9.000 de suflete. 9.000 de copii cărora părinții sau statul nu au reuşit să le îmbunătăţească traiul. „În timp am dezvoltat trei proiecte foarte importante de susţinere a educaţiei. «Grăuntele de muştar» este unul dintre ele, în cadrul căruia copiii primesc tot ce e nevoie pentru a ajunge la şcoală. Dintre aceştia, i-am identificat pe cei mai capabili şi mai buni, oferindu-le posibilitatea să studieze la şcoli şi licee din oraş; ei sunt cazaţi în internate de calitate, susţinuţi cu masă, pregătire suplimentară, cărţi, caiete, auxiliare, un ban de buzunar. Le oferim, de asemenea, şi suportul moral şi emoţional de care au nevoie. Aşa încât anul acesta vor fi aproximativ 100 de bursieri ai noştri, care trebuie susţinuţi să înveţe. Totul pentru ca ei să termine o facultate, să aibă o diplomă care să le folosească, să-i facă fericiţi, dar şi ca să întoarcă societăţii şi semenilor binele pe care l-au primit”, mărturiseşte părintele Dan Damaschin.
Spre slava lui Dumnezeu, lucrurile se mişcă, cu costuri materiale foarte mari, dar cu implicarea multor oameni care sprijină efortul preotului, al membrilor şi voluntarilor Asociaţiei „Glasul Vieţii”.
Cât costă educaţia
Constituţia ţării noastre garantează dreptul la învăţătură, iar învăţământul este, potrivit legii, gratuit. Însă realitatea practică contrazice şi în acest caz preceptele teoretice. Cât costă mai exact educaţia? Ne spune părintele Dan Damaschin: „Pentru a ţine un copil la şcoală în oraş ne costă, în medie, 1.500 de lei pe lună, iar aici nu includem pregătirea suplimentară, materialele auxiliare care sunt foarte scumpe, cărţile cerute de exemplu la Medicină; nu vorbim aici de proiecte extraşcolare şi alte necesităţi ce pot apărea pe parcurs. Pentru a face dintr-un copil un om mare şi la propriu, şi la figurat avem nevoie de multe resurse. Copiii din familiile nevoiaşe, care au şi ei creieraş, au ochişori, au tot ce le trebuie, nu ajung la un nivel de educaţie mulţumitor. De ce? Pentru că nu se investeşte în aceştia, iar statul mimează, începând cu trusoul pentru nou-născut, cu alocaţia lunară şi terminând cu bursa pentru liceu, că ar face ceva pentru copiii respectivi. Ghiozdanele şi rechizitele din partea statului ajung la copii chiar şi în luna decembrie, alocaţia e puţin peste 200 de lei, iar licitaţiile pentru corn şi lapte întârzie de fiecare dată. Deci mă întreb: cum se poate face educaţie în condiţiile acestea?”
Model pentru copii
Puterea părintelui Damaschin de a merge mai departe şi de a hrăni visurile copiilor necăjiţi vine de la fiecare „mulţumesc” rostit mai ales cu ochii, de la fiecare curs festiv la care participă. Cristian Sandu, acum student în anul I la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, la specializarea Teologie pastorală, este unul dintre copiii care şi-au dorit să crească, să se lase şlefuiţi de profesori. De şapte ani se află în programul de burse al părintelui Damaschin şi tot de atâţia ani a descoperit că lumea poate fi mult mai frumoasă dincolo de Crucea lui din comuna Lungani, poate cel mai sărac sat din întreg judeţul Iaşi. „Pot spune că întâlnirea cu părintele a fost una providenţială; dacă nu l-aş fi întâlnit pe părintele Damaschin, sau mai bine zis dacă nu m-ar fi găsit, mi-ar fi fost mult mai greu din punct de vedere financiar să răzbat, dat fiind faptul că provin dintr-o familie cu cinci copii. Însă nu doar financiar m-au ajutat părintele şi cei din jurul lui, ci şi la nivel uman; cresc cu fiecare zi, descopăr lucruri frumoase, înălţătoare, interacţionez şi discut cu multe persoane, învăţ foarte multe lucruri care mă ajută în dezvoltarea mea intelectuală şi personală”, spune tânărul de 19 ani.
Însă, mai presus de toate, părintele Damaschin este pentru Cristian un model de trăire şi de jertfelnicie: „Părintele este modelul meu în viaţă, după care mă ghidez, de la care învăţ foarte multe. E un model de jertfelnicie, pe care îmi doresc să îl urmez, întregeşte definiţia de preot la care eu aspir şi sper. Preotul bun este cel care-i aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu, la biserică, le oferă credincioşilor toată dragostea, înţelegerea şi toată disponibilitatea. Prin ceea ce face şi ceea ce spune, trebuie să fie un model pentru enoriaşi. Astfel îmi doresc şi eu să fiu cândva şi sper că voi reuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al părintelui Damaschin, al părinţilor mei şi al profesorilor îndrumători”.
Tânărul student a început cu paşi mici, dar hotărâţi, să întoarcă binele primit, astfel că în timpul liber face voluntariat la Asociaţia „Glasul Vieţii”, cântă la strană în bisericuţa din curtea maternităţii şi, cel mai important, nu uită că învăţătura îl va face om mare.
Asociaţia „Glasul Vieţii”
Copiii au nevoie de mărinimia oamenilor mari, iar faptele bune pot fi înmulţite prin donaţii într-unul din conturile deschise la Banca Transilvania pe numele Asociației „Glasul Vieții”:
RO64BTRLRONCRT00W8759401 (Lei)
RO49BTRLEURCRT00W8759401 (Euro)
RO17BTRLGBPCRT00W8759401 (Lire)
Cod Swift BTRLRO 22;
- sau pe site, cu cardul: https://glasulvietii.ro/campaigns/grauntele-de-mustar-2021/;
- în cutia milei de la biserica din incinta Maternității „Cuza Vodă”;
- prin PayPal la adresa pr.dandamaschin@yahoo.com;
- prin poștă sau curierat pe numele Bisericii Maternității „Cuza-Vodă”, Iași, str. Cuza-Vodă nr. 34.
Pentru donaţiile prin Western Union, MoneyGram, RIA se va lua legătura pentru a oferi numele unui voluntar disponibil.
