Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj O minunată colecție de artă bisericească

O minunată colecție de artă bisericească

Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 03 Iun, 2020

Am intrat în Muzeul Național de Artă al României (MNAR) la două zile după redeschiderea sa. Ai o strângere de inimă când vezi un senzațional palat al artelor, cu toată lumea la datorie, fără vizitatori. E drept, era abia prima oră a programului și eram într-o zi din săptămână, poate că în weekend a fost altfel, chiar dacă deocamdată nu mai vin autocare cu turişti şi nici clase de elevi în săptămâna „Școala altfel”. Dar cei care citiți aceste rânduri mergeți să-l vedeți, merită din toate punctele de vedere! Cu teatrele și sălile de concerte încă închise, muzeele asigură supraviețuirea culturii.

Colecția MNAR s-a constituit în anul 1865 în cadrul Muzeului Naţional de Antichităţi, prin Decret Domnesc. Ea s-a aflat în diferite clădiri din Bucureşti: Palatul Universităţii, Muzeul Toma Stelian, Muzeul de Artă Religioasă, Muzeul de Artă Naţională (sediul Muzeului Ţăranului Român) etc., pentru ca în 1948-1949 să fie transferată în actualul sediu, unde se află circa 10.000 de exponate. Actuala expunere a fost inaugurată în 2002, după finalizarea lucrărilor de restaurare a clădirii fostului Palat Regal, grav afectată de evenimentele din decembrie 1989.

Paula Varga, referent comunicare, și Georgiana Iacob, de la secția de Educație, Comunicare și Proiecte Culturale, ne conduc prin cele 7 săli ale Galeriei de Artă Veche, adevărate 7 minuni ale lumii.

Impresionantă este, poate cel mai mult, cea în care se păstrează vechile fresce ale Mănăstirii Curtea de Argeș, aflate, după restaurare, într-o stare impecabilă, ceea ce înseamnă condiții de mediu atent controlate, inclusiv lumină scăzută. Cele peste 30 de fragmente au fost decapate de pe pereții mănăstirii, atunci când regele Carol I, în căutarea unei necropole regale, a decis restaurarea bisericii construite în 1512-1517 de către Neagoe Basarab și pictată de zugravul Dobromir în timpul domniei lui Radu de la Afumați (motiv pentru care una dintre picturi o înfățișează pe fiica domnitorului, Doamna Roxanda).

Pentru restaurarea bisericii, Carol I l-a adus pe arhitectul francez Lecomte du Noüy. Picturile erau destul de grav afectate de trecerea celor trei secole, de altfel a trebuit să fie refăcută și structura de rezistență a bisericii, așa încât s-a renunțat la ele. Din ce s-a putut salva, majoritatea fragmentelor se află la MNAR.

Într-o altă sală strălucesc de-a dreptul cele mai vechi icoane de cult privat, cu alte cuvinte, care nu provin dintr-o biserică, ci din familia domnitorului Neagoe Basarab. Una dintre ele, Coborârea de pe cruce, este singura icoană cunoscută, care face o paralelă între durerea umană și cea divină: Doamna Despina Miliţa la moartea fiului său Teodosie şi Maica Domnului la coborârea de pe cruce a Fiului său Iisus. În stânga imaginii, în planul secund şi semnificativ mai mică decât personajele istoriei sacre, Doamna Despina, în haine de doliu, îl ţine în braţe pe Teodosie, înveşmântat în costum de ceremonie şi cu coroana pe cap. Inscripţia consemnează rugăciunea adresată Maicii Domnului: „Stăpână, primeşte sufletul robului tău Ion Teodosie Voevod şi adu-l la judecata Ta”.

Reconstituind atmosfera, retrăind trecutul

O sală specială este dedicată Transilvaniei: cum la vremea aceea nu făcea parte oficial din România, există relativ puține exponate din această zonă istorică a țării și sunt cu atât mai prețioase. Ele au aparținut în special bisericilor, în jurul cărora erau active comunitățile locale.

În sala dedicată secolului al 17-lea predomină caftanele, cu broderii bogate și utilizând acum nu doar mătasea, ci și catifeaua, material mult mai rezistent. Tot aici sunt câteva fragmente din decorul exterior, unic, dantelat al Bisericii „Trei Ierarhi” din Iași. Nu lipsesc însă nici obiectele laice, precum ibrice sau cercei.

Interesant și frumos este că expunerea din vitrinele muzeului, care este în general foarte aerisit, nu a încercat să arate totul, să aglomereze obiecte, ci s-a procedat selectiv, avându-se în vedere recrearea atmosferei unei epoci ori a unui loc.

Senzațional este iconostasul Mănăstirii Cotroceni, distrusă în anii 1980, din ordinul lui Ceaușescu, care folosea Palatul Cotroceni drept casă de oaspeți după ce fusese o vreme al pionierilor. Atunci, arhitectul Camil Roguski, responsabil cu transformarea ansamblului într-o reședință a lui Ceau­șescu, a riscat alocând bani pentru a salva din mănăstire piatra, profilele, coloanele și frescele, ducându-le la Mănăstirea Cernica pentru conservare.

Arta religioasă fascinează lumea întreagă

Apogeul artei medievale este perioada domnitorului Constantin Brâncoveanu, piesa de rezistenţă a sălii dedicate fiind inconostasul de la Mănăstirea Arnota, al cărui registru inferior are o minunată policromie. „Le spun tuturor vizitatorilor să-și imagineze că aceasta era lățimea totală a bisericii!”, povestește Georgiana Iacob.

Broderiile de la Mănăstirea Hurezi sunt adevărate opere de artă, în care toate chipurile sunt realizate din cusătură, nu pictate. De asemenea, s-au utilizat sute de perle mici, perla fiind într-o vreme atribuită lui Iisus Hristos, deoarece se considera că Sfântul Duh este cel care pune perlele în scoici, așa cum a zămislit Pruncul în pântecul Fecioarei Maria.

Fresca din această sală este primul autoportret cunoscut, aparţinând lui Pârvu Mutu, cel care a pictat biserica Mănăstirii Cotroceni, alături de care e reprezentat ucenicul său, Radu. Fresca s-a aflat în bisericuța din Bordești, județul Vâlcea.

„Această Galerie”, ne spune ghida noastră, „este impresionantă mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu arta noastră religioasă. Inclusiv musulmanii, când vin aici, sunt fascinați. Am avut o delegație care, când a intrat în prima sală, a zis «Uau!».”

În ultima sală „mijește arta modernă”, în special prin apariția tehnicii picturilor în ulei, cu primele tablouri-portrete de doamne și domni.

Iar cele 7 săli-minuni se încheie cu o minunăție de dantelărie în lemn de nuc, poarta Hanului Șerban Vodă, din București, secolul 19. Nu poate fi descrisă, trebuie văzută! Întreaga Galerie de Artă Veche Românească trebuie văzută. Și întreg Muzeul Național de Artă al României. Nu ezitați! Acum se poate și sunt luate toate măsurile de sigu­ranță.

Citeşte mai multe despre:   Muzeul National de Arta